ICCJ. Decizia nr. 3399/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3399
Dosar nr. 3747/109/2006
Şedinţa publică din 29 mai 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 19 mai 2006, reclamanta V.F. a chemat în judecată pârâţii Primarul Municipiului Curtea de Argeş, Primăria Municipiului Curtea de Argeş şi Consiliul Local al Municipiului Curtea de Argeş pentru a se dispune anularea dispoziţiei nr. 464 din 13 aprilie 2006 emisă de Primarul Municipiului Curtea Argeş în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, consecinţa restituirii în natură a imobilului teren rămas liber de aproximativ 1200 mp din terenul expropriat prin Decretul nr. 165/1979 situat în Curtea de Argeş, judeţul Argeş, urmând ca pentru contravaloarea imobilului demolat să se acorde despăgubiri.
În motivarea cererii s-a arătat că prin Decretul nr. 165/1979 reclamanta, împreună cu soţul său V.R. au fost expropriaţi cu terenul situat în Curtea de Argeş, judeţul Argeş, în suprafaţă de 196 mp după demolarea construcţiei din terenul de 766 mp, a rămas în prezent liberă o suprafaţă de 120 mp, restul fiind ocupat de aleea de acces la blocul E13 şi trotuar.
Pe terenul liber, domeniu privat al Primăriei Curtea de Argeş, s-a construit o baracă metalică detaşabilă fără structură de rezistenţă şi fundaţie.
S-a susţinut totodată, că în decizie se menţionează în mod greşit că terenul este ocupat în totalitate, nefiind motivată în ce priveşte construcţia a cărei existenţă se reţine şi regimul juridic al construcţiei şi nici dacă aceasta este sau nu detaşabilă.
Pentru această construcţie ce ocupă aproximativ 80 mp, din terenul rămas liber, nu există autorizaţie de construcţie, primăria nemenţionând acest aspect.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 10 alin. (3) şi art. 14 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Pârâţii au depus întâmpinare solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi menţinerea ca legală şi temeinică a dispoziţiei Primăriei Municipiului Curtea de Argeş nr. 464/2006.
În motivare s-a arătat, privitor la Consiliul Local şi Primăria Municipiului Curtea de Argeş, că acestea nu au calitate procesuală pasivă conform dispoziţiilor art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, calitate procesuală pasivă având primarii, ca emitenţi ai dispoziţiilor atacate.
Pe fondul cauzei s-a arătat că terenul aparţine domeniului public de interes local, care potrivit Legii nr. 213/1998 este inalienabil, insesizabil şi imprescriptibil şi că a fost inventariat, fiind cuprins în H.C.L. nr. 71/1999 sub denumirea de „teren aferent Şcoală generală nr. 4 Mircea cel Bătrân" situaţie reţinută şi în HG nr. 447/2002, anexa nr. 4, poziţia 405.
În ce priveşte terenul aflat în administrarea Şcolii Generale nr. 4 s-a susţinut că acesta este în parte închiriat către SC E.C. SRL, sumele rezultate din închiriere reprezentând venituri ale instituţiei şcolare.
La termenul din 4 septembrie 2006 a fost introdus în cauză Municipiul Curtea de Argeş în calitate de pârât.
Fiind astfel învestit, Tribunalul Argeş, secţia civilă, prin sentinţa nr. 159 din 14 mai 2007, a respins excepţiile privind lipsa calităţii procesuale pasive a Consiliului Local şi Primăriei Curtea de Argeş, a admis în parte cererea formulată de reclamanta V.F. şi a dispus anularea dispoziţiei nr. 464 din 13 aprilie 2006 emisă de Primarul Municipiului Curtea de Argeş şi restituirea în natură a terenului de 162 mp situat între gardul şcolii, aleea carosabilă şi strada B.M., identificat cu roşu în schiţa de la fila 62.
Prin aceeaşi sentinţă a fost modificată dispoziţia în sensul că despăgubirile în condiţiile legii speciale se cuvin pentru diferenţa dintre valoarea reală actualizată a imobilelor construcţie şi teren aferent de 766 mp – 162 mp = 640 mp şi valoarea actualizată a despăgubirilor primite, fiind menţinută în rest dispoziţia.
Pârâţii au fost obligaţi la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă, a reţinut, în esenţă, referitor la calitatea procesuală pasivă a persoanelor chemate în judecată, că în conformitate cu dispoziţiile art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, calitate procesuală pasivă au atât unitatea administrativ teritorială, cât şi primarul respectivei persoane juridice de drept public.
Primăria, ca entitate fără personalitate juridică, conform dispoziţiilor art. 77 din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale aduce la îndeplinire hotărârile consiliului local şi dispoziţiile primarului, soluţionând problemele curente ale colectivităţii locale.
În consecinţă, reţinerea acestei entităţi în categoria pârâţilor în procedurile prevăzute de Legea nr. 10/2001 este conformă atât dispoziţiilor legii administraţiei publice locale, cât şi dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, art. 21 alin. (4), text menţionat.
S-a mai constatat că în conformitate cu dispoziţiile art. 36 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 215/2001, Consiliul Local al Municipiului Curtea de Argeş are atribuţii privind administrarea domeniului public şi privat al comunei, oraşului sau municipiului, astfel că în litigiile relative la procedurile de restituire prevăzute de Legea nr. 10/2001, în care se ridică problema regimului juridic al bunului imobil determinat de apartenenţa acestuia la domeniul public al unităţii administrativ teritoriale, consiliul local justifică calitatea procesuală pasivă în virtutea atribuţiilor conferite de art. 36 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 215/2001.
Referitor la fondul cauzei, prima instanţă, a reţinut că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 340 din 25 septembrie 1954 soţii V.S.R. şi V.F. au dobândit în proprietate un imobil compus din teren în suprafaţă de 766 mp, cămin de casă, situat în Curtea de Argeş, judeţul Argeş, cu vecinătăţile: R-restul proprietăţii vânzătorului, la A - drum lăsat din proprietatea vânzătorului, Mz- strada B.M., la MN – P.C.
În act s-a făcut menţiunea că pe teren se află construită o casă din cărămidă cu două camere, antreu şi bucătărie, acoperită cu ţiglă.
Prin Decretul nr. 165/1979, la poziţia nr. 23 a fost expropriat V.R. cu un teren în suprafaţă de 700 mp şi construcţie de 159,94 mp, în vederea construirii blocurilor de locuinţe din zona B.M.
La momentul exproprierii au fost acordate despăgubiri în sumă de 41.050 lei.
După expropriere, construcţiile au fost integral demolate, iar terenul a fost afectat edificării aleii de acces a blocului E13, parţial curţii Şcolii generale nr.4 şi unei construcţii.
În raport de probele administrate, respectiv contractul de vânzare-cumpărare din anul 1954 şi raportul de expertiză tehnică, prima instanţă a apreciat că, în temeiul art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 poate fi restituită în natură suprafaţa de 162 mp, situată între aleea carosabilă şi gardul Şcolii nr. 4, cu o lăţime de aproximativ 4 mp, (reprezentată cu roşu pe schiţa anexă, aflată la fila 62, în afară de suprafaţa roşu şi hasur roşu pe aceeaşi schiţă), pe care sunt menţionate garajele şi baraca metalică a SC E.C. SRL cu hasur albastru.
A mai reţinut prima instanţă, că acest teren nu poate fi considerat teren aferent Şcolii nr. 4, deoarece pe acesta nu există nicio cale de acces sau poartă către această instituţie, iar prezenţa garajelor determină concluzia că nici nu serveşte unei utilităţi publice, de vreme ce autoritatea locală a permis amplasarea acestor garaje.
În ce priveşte suprafaţa afectată de colţul barăcii metalice detaşabile, aparţinând SC E.C. SRL, prima instanţă a reţinut, că emiterea autorizaţiei de construcţie pentru aceasta şi încheierea unui contract de închiriere între Liceul „Vlaicu Vodă" şi societatea comercială menţionată nu conduce la concluzia că acest teren este afectat unei utilităţi publice.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, pârâţii Primăria Municipiului Curtea de Argeş, Consiliul Local al Municipiului Curtea de Argeş şi Primarul Municipiului Curtea de Argeş, criticând-o pentru următoarele motive de netemeinicie şi nelegalitate.
- în mod greşit prima instanţă a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Local şi Primăriei Municipiului Curtea de Argeş, deoarece dispoziţia este emisă de Primarul Municipiului Curtea de Argeş.
- prima instanţă greşit a apreciat că terenul din litigiu ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 340 din 25 septembrie 1954, este în suprafaţă de 926 mp, când în realitate are suprafaţa de 766 mp, iar expertiza s-a dispus a fi făcută pentru această ultimă suprafaţă;
- în mod greşit instanţa de fond a dispus restituirea în natură a terenului de 162 mp situat între gardul şcolii, aleea carosabilă şi strada B.M., fără să aibă în vedere că acest teren aparţine domeniului public al Municipiului Curtea de Argeş.
Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 337/A din 28 septembrie 2007, a admis apelul declarat de pârâţii Primăria Municipiului Curtea de Argeş, prin Primar, Consiliul Local al Municipiului Curtea de Argeş şi Primarul Municipiului Curtea de Argeş, a schimbat în parte sentinţa civilă nr. 159 din 14 mai 2007 pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia civilă, în sensul că a respins cererea formulată de reclamanta V.F. faţă de Consiliul Local al Municipiului Curtea de Argeş, împotriva unei persoane juridice fără calitate procesuală pasivă.
A menţinut în rest sentinţa civilă nr. 159 din 14 mai 2007 pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia civilă.
Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut că potrivit dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, Consiliul local nu are calitate procesuală pasivă întrucât dispoziţia nu este emisă de această instituţie, ci de Primarul Municipiului Curtea de Argeş, iar în acest cadru procesual trebuia admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului Curtea de Argeş.
Cu privire la pârâta Primăria Curtea de Argeş, curtea a reţinut că, această instituţie are calitate procesuală pasivă, ea aducând la îndeplinire dispoziţiile sau deciziile emise de primar, astfel că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive în mod corect a fost soluţionată prin respingere de către prima instanţă.
A fost respinsă critica vizând faptul că prima instanţă, în mod greşit a reţinut că obiectul litigiului îl reprezintă suprafaţa de 926 mp, deoarece au fost acordate despăgubiri şi restituirea în natură în limita suprafeţei de 766 mp, aşa cum a fost învestită prin cererea de chemare în judecată.
Şi critica referitoare la restituirea în natură a suprafeţei de 162 mp, a fost respinsă cu motivarea că această suprafaţă de teren nu se încadrează în categoria amenajărilor de utilitate publică, fiind incidente dispoziţiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, au declarat recurs pârâţii Primarul Municipiului Curtea de Argeş şi Primăria Municipiului Curtea de Argeş, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâţii au invocat faptul că motivarea instanţei de apel în sprijinul soluţiei de restituire în natură a suprafeţei de 162 mp, este contrară dispoziţiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată, prevederilor pct. 10.3 şi pct. 11.5 din HG nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001.
Că, potrivit art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată şi pct. 11.5 din HG nr. 250/2007 ".....pentru suprafeţele de teren afectate de servituţi legale şi alte amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent. Dispoziţiile art. 10 alin. (3), (4), (5) şi (6) se vor aplica în mod corespunzător".
Totodată, prin „amenajări de utilitate publică „legiuitorul a înţeles „acele amenajări destinate a deservi nevoile comunităţii şi anume căi de comunicaţie (străzi, alei, trotuare), dotări tehnico- edilitare subterane, amenajări de spaţii verzi din jurul blocurilor de locuit, garduri şi grădini publice, pieţe pietonale şi altele".
Or, în cauza de faţă, instanţa de apel şi implicit tribunalul a dispus restituirea în natură a suprafeţei de 162 mp având în vedere doar concluziile expertului tehnic M.L., fără a avea în vedere că această suprafaţă de teren este în fapt o alee carosabilă care se întinde între bl. E13 şi curtea Şcolii generale nr. 4 şi nici de faptul că acest teren aparţine domeniului public al municipiului Curtea de Argeş, fiind inventariat în condiţiile Legii nr. 213/1998.
Pentru motivele mai sus arătate, recurenţii-pârâţi au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi menţinerea dispoziţiei nr. 464 din 13 aprilie 2006 emisă de Primarul Municipiului Curtea de Argeş ca legală şi temeinică.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
Prin expertiza întocmită în cauză s-a stabilit că suprafaţa de 162 mp este situată lângă aleea carosabilă şi gardul Şcolii generale nr. 4, fiind în parte liberă de construcţii, iar în parte afectată de garaje metalice şi baraca metalică demontabilă aparţinând SC E.C. SRL.
S-a mai stabilit că numai terenul aferent Şcolii generale nr. 4 este domeniu public.
Pornind de la această situaţie de fapt, în mod judicios ambele instanţe au apreciat incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora persoana îndreptăţită poate obţine restituirea în natură a părţii de teren rămasă liberă întrucât lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul doar parţial.
Art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 consacră principiul restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv de stat şi numai în cazul în care această măsură nu este posibilă, se acordă despăgubiri.
Acest principiu se aplică şi în cazul prevăzut de art. 2 lit. g) din Legea nr. 10/2001 ce se referă la imobilele preluate abuziv de stat cu titlu valabil astfel cum este definit de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia.
Ca atare, apartenenţa terenului la domeniul public nu împiedică restituirea în natură a acestuia.
De altfel, în cauză, utilitatea publică ce a constituit raţiunea exproprierii nu operează pentru întreaga suprafaţă de teren, suprafaţa de 162 mp, fiind liberă de construcţii.
În raport de considerentele expuse, recursul declarat de Primăria Municipiului Curtea de Argeş şi Primarul Municipiului Argeş va fi respins ca nefondat, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâţii Primăria Municipiului Curtea de Argeş şi Primarul Municipiului Curtea de Argeş împotriva deciziei nr. 337/A din 28 septembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 356/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3378/2006. Civil → |
|---|
