ICCJ. Decizia nr. 356/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 356.
Dosar nr. 5436/121/2006
Şedinţa publică din 3 iunie 2008
Deliberând, asupra recursului de faţă, în condiţiile art. 256 C. proc. civ. constată următoarele:
Tribunalul Galaţi, prin sentinţa civilă nr. 1214 din 3 iulie 2007, a admis acţiunea formulată de reclamanţii K.D. şi K.A., prin care au solicitat anularea dispoziţiei nr. 1540/SR din 11 aprilie 2005, emisă de pârâtul Primarul municipiului Galaţi, în temeiul Legii nr. 10/2001; a dispus restituirea în natură a imobilului situat în Galaţi, în suprafaţă de 224,46 mp, compus din teren şi construcţii ce ocupă 156,77 mp din suprafaţa totală; a constatat că reclamanţii au dreptul la despăgubiri pentru suprafaţa de 1259,54 mp, ce nu poate fi restituită în natură, în cuantum de 377.862 Euro; s-a mai constatat că, până la data pronunţării sentinţei nu s-a emis dispoziţie cu privire la notificarea formulată de reclamantul K.A., înregistrată sub nr. 141 din 4 noiembrie 2005.
Pentru a pronunţa hotărârea, tribunalul a reţinut următoarea situaţie de fapt şi de drept.
Reclamanţii au făcut dovada vocaţiei lor succesorale faţă de autorii lor, I.K. şi N.A.K., ce au avut în proprietate imobilul situat în municipiul Galaţi, compus din teren în suprafaţă de 1484 mp şi construcţii.
Imobilul se află în patrimoniul municipiului Galaţi, astfel încât, reţinând că imobilul poate fi restituit în natură, instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 378/A din 9 octombrie 2007, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul municipiul Galaţi prin Primar împotriva sentinţei arătate, pentru considerentele ce urmează.
Instanţa de fond a motivat amplu şi argumentat, prin trimitere expresă la fiecare înscris, prin care reclamanţii au făcut dovada calităţii lor de persoane îndreptăţite, fiind moştenitorii legali ai autorilor lor deposedaţi.
În urma efectuării expertizei tehnice de specialitate şi necontestate de către pârâtă, imobilul în litigiu a fost corect identificat şi evaluat.
Deşi apelanta invocă culpa reclamantei în soluţionarea corectă a notificării depuse, ignoră că, deşi fusese obligată prin sentinţa civilă nr. 743 din 9 iunie 2006 a Tribunalului Galaţi, nici până la pronunţarea hotărârii apelate nu s-a conformat acestei dispoziţii.
Referitor la pretinsa depăşire a competenţei instanţei şi încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat, apelantul ignoră dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 10/2001 şi Titlul VII din Legea nr. 247/2005, atunci când invocă greşita constatare a dreptului la despăgubiri pe care îl au reclamanţii pentru partea de imobil ce nu poate fi restituită în natură.
Împotriva deciziei a declarat recurs Primarul municipiului Galaţi, în calitate de reprezentant al Administraţiei Publice Locale, criticând Decizia pentru nelegalitate prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 7, teza a II-a C. proc. civ.
Din dezvoltarea motivului de recurs, se arată că, despăgubirile trebuiau acordate în conformitate cu prevederile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, coroborat cu prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, iar nu despăgubiri băneşti aşa cum a acordat instanţa de apel.
Analizând Decizia recurată prin prisma criticii formulate, Înalta Curte va reţine că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed.
Criticile formulate de recurentă se referă la greşita aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 247/2005, critici ce determină aplicabilitatea dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi nu a dispoziţiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., cum din eroare s-au indicat, încadrare făcută de Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ.
Critica referitoare la greşita aplicare a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, coroborate cu dispoziţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, este nefondată faţă de conţinutul deciziei nr. LII din 4 iunie 2007, pronunţată de Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, ale cărei dezlegări date problemei de drept sunt obligatorii pentru instanţe, conform art. 329 alin. (3) C. proc. civ.
Potrivit deciziei pronunţate în recursul declarat în interesul legii de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, prevederile cuprinse în art. 16 şi urm. din Legea nr. 247/2005, privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, prin care este prevăzută procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor, nu se aplică deciziilor/dispoziţiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, contestate în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005.
Dispoziţia contestată în prezenta cauză a fost emisă la 11 aprilie 2005, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 247 din 19 iulie 2005.
Faţă de considerentele deciziei pronunţate în interesul legii, în sensul că prevederile cuprinse în Titlul VII din Legea nr. 247/2005, referitoare la procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor nu sunt aplicabile deciziilor emise anterior intrării în vigoare a legii, criticile formulate sunt nefondate.
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Primarul municipiului Galaţi împotriva deciziei nr. 378/A din 9 octombrie 2007 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Obligă pe recurent la 1250 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3873/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3399/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
