ICCJ. Decizia nr. 3406/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3406
Dosar nr. 26631/3/2006
Şedinţa publică din 29 mai 2008
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 31 iulie 2006 la Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, reclamanţii: M.I.; R.I.I.; E.I.; E.Z. şi E.E., în contradictoriu cu A.V.A.S., au formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 99 din 17 septembrie 2004 emisă de pârâtă, solicitând reanalizarea notificării nr. 127/2002 înregistrată la fosta A.P.A.P.S., actuala A.V.A.S.
Fiind astfel investit, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins contestaţia ca tardiv formulată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că Decizia nr. 99/17 septembrie 2004 emisă de pârâtă a fost comunicată reclamanţilor la datele de : 21 septembrie 2004; 27 septembrie 2004 şi 6 octombrie 2004 aşa încât, faţă de data introducerii acţiunii 29.08.2006 , această contestaţie este tardivă, fiind formulată cu depăşirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Prin Decizia nr. 549/A din 18 septembrie 2007 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis apelul formulat de reclamanţii: E.I., E.Z. şi E.E., a desfiinţat sentinţa primei instanţe şi a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Bucureşti.
A respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanţii M.I. şi R.I.I. împotriva aceleiaşi instanţe.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că în cauză nu s-a făcut dovada comunicării deciziei nr. 99 din 17 septembrie 2004 emisă de pârâtă către reclamanţii E.I., E.Z. şi E.E. la adresele indicate în notificare, aşa încât, în lipsa acestei probe, reclamanţii au fost în termen de a formula contestaţia.
Cum instanţa de fond a soluţionat cererea pe excepţie fără a cerceta fondul, instanţa de apel a apreciat că sunt incidente prevederile art. 297 alin. (1) C. proc. civ..
În ceea ce priveşte pe reclamantele M.I. şi R.I.I., instanţa de apel a reţinut că în mod corect, instanţa de fond a admis excepţia tardivităţii formulării contestaţiei faţă de data comunicării deciziei nr. 99 din 17 septembrie 2004 către acestea la 21 septembrie 2004 şi 27 septembrie 2003, termenul de 30 de zile prevăzut de art. 26 alin. (3) din Legea 10/2001 fiind cu mult depăşit.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâta A.V.A.S., invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Susţine, astfel, că în mod greşit instanţa de apel a reţinut că Decizia nr. 99 din 17 septembrie 2004 nu a fost comunicată reclamanţilor E.I., E.E. şi E.Z., întrucât chiar dacă nu există confirmarea de primire în ce priveşte comunicarea deciziei la adresa acestora din Cluj, judeţul Cluj, aceşti reclamanţi au avut posibilitatea de a lua la cunoştinţă de conţinutul deciziei, fiind rude de grad apropriat cu ceilalţi reclamanţi şi să contexte Decizia în termen legal.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce succed:
Conform art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, „Decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură, poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii investite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare".
Din textul de lege citat rezultă, aşadar, necesitatea comunicării deciziei/dispoziţiei la domiciliul persoanei ce a investit unitatea deţinătoare cu soluţionarea notificării, cu respectarea cerinţelor formale impuse de lege spre a putea curge termenul pentru exercitarea căii de atac.
În speţă, notificarea a fost formulată de mai multe persoane îndreptăţite însă nu s-a făcut dovada că Decizia emisă de pârâtă a fost comunicată reclamanţilor E.I., E.Z. şi E.E. la domiciliile indicate de aceştia în notificare.
În lipsa acestei probe, în mod just a apreciat instanţa de apel că cei trei reclamanţi sunt în termen de a formula contestaţie împotriva deciziei emise de pârâtă şi că pentru aceştia termenul de 30 de zile prevăzut de lege nu a început să curgă.
Susţinerea recurentei-pârâte că cei trei reclamanţi puteau să ia cunoştinţă de conţinutul deciziei de la ceilalţi doi reclamanţi cărora le-a fost comunicată, nu poate fi primită, întrucât dovada comunicării către fiecare nu poate fi înlocuită prin alte dovezi sau împrejurări de fapt. O atare echivalenţă nu poate rezulta decât din lege, ceea ce nu este cazul în speţă.
Drept urmare, în mod corect a apreciat instanţa de apel că acţiunea celor trei reclamanţi nu este tardivă şi făcând aplicarea prevederilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ., a desfiinţat sentinţa şi a trimis acuza spre rejduecare la aceeaşi instanţă de fond.
Ca atare, pentru considerentele expuse, recursul declarat în cauză se priveşte ca nefondat şi va fi respins în consecinţă, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 549A din 18 septembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3832/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 339/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
