ICCJ. Decizia nr. 3832/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3832
Dosar nr. 5372/111/2006
Şedinţa publică din 11 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 372 din 29 martie 2007 Tribunalul Bihor a respins acţiunea formulată de reclamantul R.G. în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Oradea.
In motivarea sentinţei s-a reţinut că prin dispoziţia nr. 2059 din 26 iunie 2006 emisă de pârât s-a constatat calitatea de persoană îndreptăţită a reclamantului şi s-a dispus acordarea de despăgubiri pentru apartamentele 1, 2 şi 3 împreună cu terenul aferent în cotă de 364/549 mp din imobilul situat în Oradea, înscris în C.F. 2042 Oradea, nr. top 1202 şi 1203.
Din probatoriile administrate a rezultat că imobilul a fost naţionalizat în baza Decretului 92/1950 de la autoarele reclamantului, P.I., P.M. şi P.A.R. La data naţionalizării imobilul era compus din patru apartamente, apartamentul nr. 4 fiind restituit ulterior proprietarelor tabulare prin Decizia 858/1967 a Comitetului Executiv al Sfatului Popular Oradea.
Reclamantul a solicitat prin acţiune restituirea în natură a apartamentului nr. 1 care a fost vândut în baza Legii 112/1995 numitei P.I., fără a face dovada înstrăinării ulterioare a apartamentului de către cumpărătoare. Şi celelalte două apartamente au fost înstrăinate, respectiv apartamentul nr. 2 în baza Legii 112/1995, iar apartamentul nr. 3 în baza Legii nr. 4/1973, dar reclamantul nu a solicitat în instanţă anularea contractelor de vânzare-cumpărare.
Reţinând această situaţie de fapt instanţa a constatat că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 2 coroborate cu cele ale art. 18 din Legea 10/2001, potrivit cărora reclamantul are dreptul la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent.
Împotriva sentinţei reclamantul a declarat recurs, calificat drept apel, susţinând că instanţa nu a cercetat dacă imobilul a fost preluat abuziv întrucât proprietarele erau exceptate de la naţionalizare, iar Legea 10/2001 îi dă dreptul la reparaţie prin restitutio in integrum.
Curtea de Apel Oradea, prin Decizia civilă nr. 445 A din 18 octombrie 2007 a respins apelul ca nefondat reţinând că prin dispoziţia contestată, în raport de conţinutul notificării, reclamantul a primit o soluţie parţial favorabilă, respectiv acordarea măsurilor reparatorii pentru apartamentele 2 şi 3. Singurul apartament cu privire la care, în cadrul procedurii administrative, nu s-a dat curs cererii reclamantului, de restituire în natură, a fost apartamentul nr. 1, despre care se susţine că ar fi fost înstrăinat de cumpărătoare cu încălcarea dispoziţiilor art. 9 alin. (8) din Legea 112/1995.
Atât timp cât reclamantul nu a solicitat anularea contractelor de vânzare cumpărare, în temeiul art. 46 alin. (5) din Legea 10/2001, nu poate solicita restituirea în natură a imobilului.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs reclamantul R.G., în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru următoarele motive
- instanţa nu a cercetat fondul pricinii, respectiv dacă apartamentul nr. 1 a fost înstrăinat ilegal de cumpărătoarea P.I.
- instanţa a nesocotit faptul că autoarele sale erau exceptate de la naţionalizare şi prevederile art. 2 al. 2 al Legii 10/2001 potrivit cărora persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil îşi păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării.
Recursul nu este fondat.
După intrarea în vigoare a Legii 10/2001 restituirea în natură a imobilelor preluate fără titlu valabil şi înstrăinate prin acte de dispoziţie este condiţionată de constatarea, pe cale judecătorească, a nulităţii actului de înstrăinare, determinată de reaua credinţă a părţilor din actul de înstrăinare, în conformitate cu prevederile art. 45 din Legea 10/2001 republicată.
Legiuitorul a impus această necesitate, deoarece numai printr-o hotărâre judecătorească se poate constata o sancţiune de drept civil, respectiv lipsirea actului juridic, în tot, de efectele în vederea cărora a fost făcut, din cauza nesocotirii dispoziţiilor legale edictate pentru încheierea sa valabilă şi, cum, nulitatea constatată pe cale judecătorească, operează atât pentru trecut, cât şi pentru viitor este de aplicat principiul restabilirii situaţiei anterioare, prin restituirea nemişcătorului fostului proprietar.
Nulitatea actului de înstrăinare trebuie solicitată expres de către partea interesată, nefiind permis instanţei de judecată, ca, din oficiu, să se pronunţe în afara limitelor cu care a fost investită.
In speţă, reclamantul R.G. a solicitat restituirea în natură a apartamentului 1 din imobil, însă nu a cerut şi anularea contractului de vânzare cumpărare încheiat în temeiul Legii 112/1995, situaţie în care, în mod corect instanţele au concluzionat că persoana îndreptăţită are dreptul la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, conform art. 18 lit. c) din Legea 10/2001. Ca atare, nu se poate reţine critica potrivit căreia instanţa nu ar fi cercetat fondul cauzei.
Este irelevantă şi a doua critică inserată în motivarea recursului.
Instanţa nu mai era obligată să cerceteze dacă autoarele reclamantului erau exceptate de la naţionalizare, din moment ce Legea 10/2001 al art. 2 alin. (1) lit. b) prevede expres că, în accepţiunea legiuitorului, sunt considerate preluate abuziv imobilele naţionalizate prin Decretul 92/1950.
De asemenea, art. 2 alin. (2) al Legii 10/2001 prevede într-adevăr, că persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil îşi păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării, însă această calitate o pot exercita doar în situaţia în care imobilul se poate restitui în natură şi numai după primirea dispoziţiei sau a hotărârii judecătoreşti de restituire conform prevederilor legii.
Având în vedere aceste considerente recursul se priveşte ca nefondat şi va fi respins în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul R.G. împotriva deciziei nr. 445 A din 18 octombrie 2007 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3828/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3406/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
