ICCJ. Decizia nr. 3408/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3408
Dosar nr. 5142/1/2006
Şedinţa publică din 26 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi sub nr. 5118 din 6 iulie 2004 contestatoarea B.M. a solicitat anularea dispoziţiei nr. 6842 din 8 iunie 2004 emisă de Primarul municipiului Iaşi prin care s-a dispus restituirea în natură către G.R., C.M.R., V.G., F.D., I.O.C., A.I.G. a unui număr de 11 apartamente situate în imobilul din Iaşi.
În motivarea acţiunii contestatoarea a arătat că a luat cunoştinţă de emiterea dispoziţiei sus-menţionate la data de 23 iunie 2004 cu ocazia judecării dosarului nr. 2267/2004 al Tribunalului Iaşi, care are ca obiect plângerea pe care a formulat-o împotriva deciziei nr. 3550 din 4 martie 2004 prin care i s-a respins notificarea formulată pentru restituirea aceloraşi imobile.
Contestatoarea a mai susţinut că dispoziţia nr. 6842/2004 a fost emisă cu încălcarea art. 4 din Legea nr. 10/2001, ea având vocaţie succesorală la succesiunea titularului dreptului de proprietate C.G.G. în calitate de nepoată de soră a celei de-a doua soţii a autorului.
Prin sentinţa civilă nr. 314 din 16 martie 2005 pronunţată de Tribunalul Iaşi a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimaţilor invocată de contestatoare; s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatoarei şi s-a respins plângerea formulată de aceasta pentru lipsa calităţii procesuale active.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele: susţinerile contestatoarei privind lipsa calităţii procesuale pasive a intimaţilor generată de adopţia cu efecte restrânse a fiicei E.C. de către C.G.C. sunt nefondate, deoarece, deşi nu s-a făcut vreo dovadă că înfierea E.E.B.J. s-ar fi făcut cu efecte restrânse, intimaţii au oricum calitatea de succesori ai proprietarilor imobilelor în litigiu.
Pe de altă parte, se reţine în motivare, din certificatul de moştenitor nr. 571 din 5 aprilie 1994 rezultă că după defuncta C.E., decedată la 12 octombrie 1947, coproprietară a imobilelor din Aleea G.G. nr. 2, a rămas ca succesor soţul C.G.C.(C.) care a fost moştenit de către descendenţii privilegiaţi G.D. şi F.E., în calitate de nepoţi de fiică şi G.G., căsătorită A. şi G.O.C., căsătorită I., în calitate de strănepoate de fiică. Contestatoarea şi autoarea acesteia nu au fost înscrise în acest certificat, fiind străină de succesiunea celor doi defuncţi proprietari ai imobilului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel contestatoarea care a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active şi că s-a încălcat principiul constituţional al liberului acces la justiţie.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că certificatul de moştenitor nu conferă pârâţilor calitatea de unici succesori în sensul Legii nr. 10/2001 pentru restituirea imobilului în natură. Apelanta invocă vocaţia la succesiunea titularului dreptului de proprietate care a încheiat a doua căsătorie cu E.I., care este mătuşa sa, succesoare a soţului predecedat şi ca atare se încadrează în dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Prin Decizia civilă nr. 6 din 11 ianuarie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi s-a admis apelul şi s-a desfiinţat în parte sentinţa, în sensul că s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatoarei invocată de intimaţi. A fost menţinută sentinţa în ce priveşte respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a intimaţilor.
În motivarea acestei decizii se face o prezentare detaliată a succesiunii foştilor proprietari ai imobilului, de o parte descendenţii fiicei adoptate iar de altă parte colateralii, descendenţi ai celei de a doua soţie a autorului comun C.G.C.(C.), prin corelarea dreptului comun în materie cu Legea specială nr. 10/2001, concluzionându-se că apelanta şi-a dovedit calitatea procesuală activă.
Intimaţii au declarat recurs împotriva deciziei pronunţate în apel, invocând drept temei legal prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând că această hotărâre a fost pronunţată cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor legale privind repunerea în termenul de acceptare a succesiunii de către un colateral în concurs cu descendenţii.
În dezvoltarea motivelor de recurs se susţine că a doua soţie a fostului proprietar, C.E. a decedat în anul 1986, vocaţie la succesiunea acesteia având numitul I.M., în calitate de frate, care însă nu a acceptat succesiunea.
După intrarea în vigoare a Legii nr. 18/1991 acesta a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru un teren provenit de la C.G.C., însă cererea a fost respinsă prin ordinul nr. 846/1994 cu motivarea că acesta, în calitate de colateral al soţiei supravieţuitoare, a fost înlăturat de la succesiune de către descendenţii lui C.G.C.
Se mai arată că, prin sentinţa civilă nr. 231/1995 rămasă irevocabilă, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că I.M. nu-l moşteneşte pe C.G.C., situaţie faţă de care în mod greşit instanţa de apel a apreciat că I.M. a fost repus în termenul de acceptare a succesiunii.
Verificând legalitatea deciziei recurate prin prisma criticilor formulate şi a prevederilor legale aplicabile Înalta Curte constată că recursul este fondat în sensul considerentelor ce succed.
Obiectul prezentului dosar îl constituie plângerea formulată de reclamanta B.M. împotriva dispoziţiei nr. 6842/2004.
Prin această dispoziţie însă a fost soluţionată notificarea adresată de pârâţii din prezenta cauză pentru restituirea imobilelor situate în Iaşi.
Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, devenit art. 26 după republicare în urma intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, Decizia sau, dup caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită. Or, persoana îndreptăţită este cea care a formulat notificarea rezolvată într-un fel sau altul prin dispoziţia respectivă.
Ca atare, în raport cu dispoziţia nr. 6842/2004 reclamanta este un terţ, nicidecum persoană îndreptăţită.
O asemenea calitate a avut-o reclamanta în raport cu dispoziţia nr. 3550/2004 prin care a fost soluţionată în sensul respingerii, notificarea formulată de acesta pentru restituirea aceloraşi imobile.
Respectiva dispoziţie a fost atacată în instanţă de B.M., formând obiectul dosarului nr. 2267/2004, aceasta fiind calea prin care îşi valorifică pretinsul drept de persoană îndreptăţită la restituire, prin lămurirea şi dovedirea calităţii de moştenitor al fostului proprietar al imobilului solicitat.
Faţă de obiectul procesului din prezenta cauză reclamanta este terţ şi ca atare, orice susţinere vizând eventuala calitate de moştenitoare a fostului proprietar este irelevantă.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte constată că reclamanta nu are calitate procesuală pasivă în cauză, însă pentru motivele expuse anterior.
Ca atare, Înalta Curte va admite recursul, va casa Decizia recurată şi va păstra sentinţa pronunţată la fond, care a reţinut lipsa calităţii procesuale pasive a reclamantei, dar cu substituirea motivării în sensul celor precizate în considerentele prezentei decizii în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) şi art. 314 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâţii G.R., C.M.R., V.G., F.D., I.O.C., A.I.G. împotriva deciziei nr. 6 din 11 ianuarie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă.
Casează Decizia atacată şi păstrează sentinţa civilă nr. 314 din 16 martie 2005 pronunţată de Tribunalul Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3409/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3377/2006. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
