ICCJ. Decizia nr. 3446/2006. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3446
Dosar nr. 19646/1/2005
(nr. vechi 5444/2005)
Şedinţa de la 31 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 26 aprilie 2004 reclamanta P.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Primăria comunei Nicoreşti şi Prefectura judeţului Galaţi, anularea dispoziţiei nr. 774 din 7 aprilie 2004 emisă de pârâta Primăria comunei Nicoreşti şi restituirea imobilului casă de locuit şi teren aferent situat în com. Nicoreşti, judeţul Galaţi.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că pe terenul proprietatea mamei sale, P.E., au fost edificate două imobile, folosite în decursul timpului de mai multe persoane, pentru ca, în final, să ajungă în proprietatea unui cetăţean irlandez, deşi transmiţătorul nu era proprietarul terenului.
Prin sentinţa civilă nr. 813 din 8 octombrie 2004 a Tribunalului Galaţi a fost respinsă cererea reclamantului, prima instanţă reţinând că terenul solicitat se încadrează în categoria celor prevăzute de art. 8 din Legea nr. 10/2001, fiind deci exceptat de la aplicarea dispoziţiilor acestei legi şi că pentru diferenţa de 0,05 ha construcţii trecute în CAP, nu există dispoziţii privind dreptul de proprietate al autoarei acesteia asupra bunului.
Apelul declarat de reclamantă a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 242/A din 8 februarie 2005 a Curţii de Apel Galaţi, instanţa de apel reţinând că reclamanta nu a făcut dovada deposedării de către stat a suprafeţei de 0,05 ha construcţii şi că, în conformitate cu art.22 din Legea 10/2001 nu a anexat notificării şi nici cererii de chemare în judecată, actele de proprietate privind terenul solicitat, motiv pentru care, justificat, cererea sa a fost respinsă.
Criticile reclamantei sunt neîntemeiate, atât timp cât din înscrisurile depuse nu s-a putut stabili situaţia preluării terenului în litigiu.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate sens în care a susţinut că, în mod greşit s-a reţinut că nu sunt suficiente probe pentru dovedirea dreptului de proprietate asupra bunului solicitat.
A arătat că, dimpotrivă, din actele dosarului rezultă că mama sa a fost proprietară şi asupra terenului în suprafaţă de 60 ari, inclusiv asupra clădirilor existente pe acest teren, care, în prezent sunt folosite arbitrar de către numitul.
În acest sens a susţinut că la dosar este depus certificatul nr. 841025 din 30 mai 1994 emis de Filiala Arhivelor Galaţi, din care rezultă că în anul 1959 mama sa era proprietara suprafeţei de 0, 05 ha teren construcţii, preluat de către CAP Nicoreşti.
Motivele recursului au fost încadrate în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Examinând hotărârea atacată, se constată ca fondat recursul pentru considerentele:
Prin notificarea înregistrată sub nr. 2893 din 28 iunie 2001 reclamanta P.A. a solicitat, în temeiul prevederilor Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a imobilului-casă de locuit-situat în com. Nicoreşti, judeţul Galaţi ce a aparţinut antecesoarei sale, P.E.
Cererea a fost soluţionată de pârâta Primăria comunei Nicoreşti în sensul respingerii sale, întrucât reclamanta nu a r fi făcut dovada proprietăţii asupra imobilului solicitat şi nici dovada deposedării acestuia, precum şi pentru lipsa celorlalte acte doveditoare prevăzute de art. 22 din Legea 10/2001.
Din probele administrate în cauză adeverinţa nr. 132 din 18 iunie 1991 eliberate de CAP U. Nicoreşti, certificatul nr. 841025 din 30 mai 1994 eliberat de Filiala Arhivelor Statului judeţul Galaţi, rezultă însă că mama reclamantei, P.E. s-a înscris în CAP în anul 1957 cu suprafaţa de 8 ha teren agricol, inclusiv casa de locuit, aflate pe 0,05 ha teren astfel cum rezultă din cererea de înscriere nr.645 iar din adeverinţa nr. 30038 din 6 noiembrie 1991 şi titlul de proprietate nr. 2371 din 13 mai 2003 rezultă că reclamantei i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 7,2 ha, teren situat în extravilanul comunei Nicoreşti, în temeiul prevederilor Legii nr. 18/1991.
Prin urmare, pentru terenul de 0,05 ha aflat în intravilanul acestei localităţi, reclamantei nu i s-au acordat măsuri reparatorii corespunzătoare, deşi era îndreptăţită la respectivele măsuri.
Unitatea deţinătoare s-a limitat să constate că reclamanta nu a făcut dovada deposedării bunului şi a elementelor de identificare a acestuia şi să dispună respingerea notificării.
Motivele respingerii cererii au fost însuşite şi preluate în mod greşit de cele două instanţe, care, suplimentar au reţinut inaplicabilitatea Legii nr. 10/2001 justificat pe existenţa ipotezei reglementate de art. 8 din lege.
Cu referire la acest aspect, se reţine că, într-adevăr, potrivit art. 3 lit. a) şi art. 22 din lege, sarcina proprietăţii şi a deţinerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive revine persoanei care se pretinde a fi îndreptăţită. În cazul în care pentru imobilul solicitat nu se poate face dovada formală a preluării de către stat, soluţionarea notificării se va face în funcţie şi de acest element, faptul că imobilul se găseşte în patrimoniul statului constituie o prezumţie relativă de preluare abuzivă, deci, fără titlu.
Ori reclamanta a făcut atât dovada proprietăţii asupra imobilului-teren de 0,05 ha construcţii, a faptului că acesta a aparţinut antecesoarei sale, precum şi a preluării de către stat a acestuia în modalitatea enunţată mai sus.
Prin urmare, respingerea notificării pentru lipsa actelor doveditoare prevăzute de art. 22 din Legea 10/2001 este greşită, soluţie ce priveşte şi hotărârile pronunţate în cauză şi întemeiate pe aceste considerente.
De asemenea, sunt greşite considerentele axate pe incidenţa dispoziţiilor art. 8 din Legea 10/2001 şi deci a inaplicabilităţii acestui act normativ în soluţionarea cererii reclamantei.
Într-adevăr, potrivit art. 8 din lege, nu intră sub incidenţa acestuia terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată şi prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997.
Textul legal enunţat impune deci întrunirea a două condiţii pentru aplicabilitatea sa şi anume, atât existenţa regimului juridic reglementat de actele normative menţionate, cât şi solicitarea aplicării măsurilor reparatorii în temeiul acestora.
Numai în atari condiţii, incidenţa Legii nr. 10/2001 este exclusă, în caz contrar şi, în măsura întrunirii cerinţelor legii de reparaţiune, fiind aplicabile prevederile acestui din urmă act normativ.
Este firesc să fie aşa, întrucât prevederile acestei legi au caracter de complinire în raport cu alte acte normative reparatorii speciale anterioare şi, în măsura în care acestea din urmă conţin alte măsuri, prevederile legii se aplică cu prioritate în raport cu respectivele măsuri.
Ori, terenul şi construcţia solicitate în temeiul Legii nr. 10/2001 se află situate în intravilanul localităţii Nicoreşti, se află în evidenţele pârâtei, unitate deţinătoare iar pentru deposedarea de aceste bunuri, reclamanta nu a beneficiat de măsuri reparatorii în temeiul altor acte normative de reparaţiune.
Ca urmare, reţinând atât dovedirea calităţii de persoană îndreptăţită, în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001, a îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 22 din lege, precum şi a incidenţei acestui act normativ raportului juridic litigios, urmează ca în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul să fie admis.
Constatând că instanţele nu au analizat fondul cauzei din perspectiva dispoziţiilor legale sus enunţate, caz în care ar fi trebuit să administreze probe în scopul identificării bunului, situaţiei sale juridice existente în prezent şi a măsurilor reparatorii cuvenite reclamantei, se impune casarea hotărârilor şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.
Cu prilejul rejudecării pricinii vor fi avute în vedere şi celelalte critici invocate în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta P.A. împotriva deciziei nr. 242/A din 8 februarie 2005 a Curţii de Apel Galaţi.
Admite apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 813 din 8 octombrie 2004 a Tribunalului Galaţi, pe care o desfiinţează.
Trimite cauza spre rejudecare aceluiaşi tribunal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 31 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3417/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 339/2006. Civil → |
|---|
