ICCJ. Decizia nr. 3512/2006. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3512
Dosar nr. 6898/59/2006
Şedinţa publică din 2 mai 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Timiş, secţia civilă, prin sentinţa nr. 2505 din 13 septembrie 2006 (pronunţată în primă instanţă, după desfiinţare cu trimitere spre rejudecare), a anulat ca netimbrată acţiunea în pretenţii formulată de reclamantul S.M. împotriva pârâţilor Statul Român prin Ministerul Economiei Finanţelor şi Administraţia Naţională „Apele Române" - Direcţia Apelor Banat.
Tribunalul a reţinut că reclamantul a solicitat prin acţiunea introductivă despăgubiri în valoare de 100 miliarde lei sau 260.000 Euro, cu titlu de daune materiale şi morale pentru pagubele suferite ca urmare a inundării, în două rânduri, în primăvara anului 2005 a gospodăriei sale din localitatea Bodo, judeţul Timiş, sumă în raport de care s-a stabilit taxa judiciară de timbru de 13.006 lei, neachitată de reclamant, deşi a fost legal citat cu această menţiune [art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997].
Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 526/A din 29 noiembrie 2006, a admis apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentinţe, pe care a desfiinţat-o, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Pentru a adopta această soluţie, curtea de apel a apreciat că tribunalul a încălcat dispoziţiile art. 75 pct. 1 C. proc. civ. raportat la art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului impunând reclamantului o sarcină excesivă de natură a-l determina să nu mai poată avea acces la justiţie, în condiţiile în care, prin încheierea de şedinţă din 13 februarie 2006 pronunţată în aceiaşi cauză de Curtea de Apel Timişoara, s-a admis cererea de asistenţă judiciară a reclamantului S.M. şi i s-a acordat beneficiul scutirii de la plata taxelor judiciare de timbru pentru acest litigiu, în baza art. 75 pct. 1 C. proc. civ.
Împotriva deciziei instanţei de apel, în numele şi reprezentarea pârâtului a declarat recurs D.G.F.P. Timiş.
În motivarea cererii de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se susţine că în speţă nu se pune problema aplicării dispoziţiilor art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului, care are un caracter general, neputând fi aplicat peste Legea nr. 146/1997 de care instanţa avea obligaţia să ţină cont şi care nu prevede la art. 15 faptul că acţiuni de genul celei introduse de S.M. ar fi scutite de la plata taxelor judiciare de timbru.
Se mai afirmă că între aspectele reţinute de instanţa de apel în considerentele deciziei există o contradicţie evidentă, în sensul că se reţine că la termenul de 31 mai 2006 reclamantul a formulat o cerere de asistenţă judiciară, respinsă de tribunal, după ce, prin încheierea din 13 februarie 2006, Curtea de Apel admisese cererea de asistenţă judiciară; „nu se înscrie în logica lucrurilor ca la o dată ulterioară, în 31 mai 2006 să se formuleze de către reclamant o altă cerere în acest sens care ar fi lipsită de obiect, î condiţiile în care cererea de scutire de la plata taxelor judiciare a fost deja admisă".
Recursul nu este fondat.
Afirmaţia reclamantului, în sensul că art. 6 din Convenţia Europeană nu ar putea fi aplicat peste Legea nr. 146/1997, care la art. 15 nu prevede exceptarea de la plata taxei de timbru a acţiunii deduse judecăţii, este neîntemeiată.
Tocmai datorită faptului că în cauză cererea de despăgubiri nu este scutită de la plata taxei de timbru prin legea naţională, se pune problema incidenţei textului general cuprins în art. 6 din Convenţie care garantează dreptul la un proces echitabil.
În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a admis posibilitatea ca interesele unei bune administrări a justiţiei să poată justifica impunerea prin legislaţia naţională a avansării unei sume (taxă de timbru), statuând însă necesitatea existenţei „unui raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul vizat", în lipsa căruia, în condiţiile în care suma impusă pentru exercitarea acţiunii este în cuantum, excesiv faţă de resursele financiare ale titularului acţiunii, a concluziona că „această restricţie a fost disproporţionată, aducând astfel atingere însăşi esenţei dreptului de acces la justiţie (C.D.D.O., 24 mai 2006, Weissman şi alţii contra României).
Din acest punct de vedere, argumentaţia prezentată de instanţa de apel este corectă, însă nu este utilă în cauza dedusă judecăţii, pentru următoarele considerente care vor suplinii parţial motivarea hotărârii recurate.
Atât instanţa de apel cât şi tribunalul au ignorat faptul că, în aplicarea art. 74 şi art. 75 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., la cererea reclamantului, scutirea de la plata taxei de timbru a fost dispusă chiar în primă instanţă.
Astfel, în primul ciclu procesual, prin sentinţa civilă nr. 2873 din 5 decembrie 2005, Tribunalul Timiş a respins acţiunea ca neîntemeiată.
În practicaua acestei sentinţe se consemnează cererea reclamantului privind acordarea asistenţei judiciare, precum şi dispoziţia instanţei în sensul admiterii cererii şi scutirii de plata taxei de timbru.
Sentinţa menţionată a fost desfiinţată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, potrivit deciziei civile nr. 81/A din 6 martie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, care a apreciat că instanţa de fond nu a manifestat rol activ în administrarea probatoriului ce se impunea pentru o justă soluţionare pe fond a cauzei.
Or, odată dispusă în primă instanţă, măsura privind scutirea de la plata taxei de timbru a rămas câştigată în favoarea reclamantului pentru această fază procesuală (judecata în primă instanţă), tribunalul nemaiputând reveni asupra acesteia decât, eventual în condiţiile art. 78 C. proc. civ. la cererea părţii adverse.
Cum art. 78 C. proc. civ. nu a fost invocat şi aplicat în cauza dedusă judecăţii, scutirea de la plata taxei de timbru dispusă de tribunal la data de 5 decembrie 2005 continuă să-şi producă efectele, încheierea ulterioară a aceleiaşi instanţe, deci 1 august 2006, prin care a fost respinsă o nouă cerere de asistenţă judiciară formulată din neştiinţă de reclamant, a fost pronunţată contrar prevederilor art. 75-78 C. proc. civ.
Pentru considerentele prezentate, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei Finanţelor împotriva deciziei nr. 526/A din 29 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 354/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3409/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
