ICCJ. Decizia nr. 3656/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3656
Dosar nr. 21750/1/200.
nr. vechi 6496/2005
Şedinţa publică din 7 aprilie 2006
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 991 din 15 octombrie 2004, Tribunalul Mureş a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul J.V., prin mandatar J.L., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Administraţia Finanţelor Publice Târgu Mureş şi l-a obligat pe acesta la 1.000.000.000 lei, cu titlu de daune morale către reclamant.
S-a respins petitul având ca obiect obligarea pârâtului la despăgubiri civile, reprezentând venit nerealizat pe perioada cercetării şi judecării cauzei penale. A fost obligat pârâtul la 10.000.000 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că la data de 17 februarie 1997 s-a luat faţă de reclamant măsura reţinerii pe o perioadă de 24 ore, iar la 18 februarie 1997 s-a dispus arestarea preventivă, iar ulterior trimiterea în judecată, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Mureş din 18 martie 1997, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în formă continuată.
Judecătoria Tg. Mureş, prin sentinţa penală nr. 1384 din 22 mai 1998, a dispus achitarea reclamantului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., dispunând punerea de îndată în libertate.
La stabilirea întinderii daunelor morale prima instanţă a avut în vedere atât impactul psihic suferit de reclamant, cât şi consecinţele negative ale privării de libertate în plan familial, sociale şi profesional.
S-a apreciat însă că reclamantul nu a produs nici o probă în dovedirea pagubei materiale, martorul audiat declarând că nu are cunoştinţă despre veniturile realizate de reclamant înainte de arestare.
Împotriva sentinţei menţionate au declarat apel Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş, pârâta D.G.F.P. Mureş în numele Ministerului Finanţelor Publice şi reclamantul J.V.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş a critica hotărârea pentru stabilirea unui cuantum exagerat de mare al daunelor morale, faţă de prejudiciul moral efectiv suferit de reclamant, consecinţele erorii judiciare nefiind corelate cu echivalentul bănesc apreciat de instanţă ca fiind reparatoriu.
D.G.F.P. Mureş a criticat sentinţa atât sub aspectul daunelor morale, apreciate ca fiind exagerate cât şi sub aspectul cheltuielilor de judecată acordate integral, deşi acţiunea a fost admisă numai în parte.
Reclamantul J.V. nu şi-a motivat apelul declarat.
Curtea de Apel Tg. Mureş, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 92/A din 16 februarie 2005 a respins apelurile declarate de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş, Statul Român, prin D.G.F.P. Mureş şi reclamantul J.V., ca nefondate.
Prin considerentele deciziei, instanţa de apel a reţinut că reclamantul a fost arestat pe nedrept o perioadă de 15 luni, fiind acuzat de săvârşirea infracţiunii de furt calificat şi a fost supus procedurilor judiciare penale timp de 6 ani, în final fiind achitat.
S-a apreciat că măsura arestării pe nedrept a avut consecinţe extrem de grave asupra vieţii reclamantului, demnităţii, prestigiului şi reputaţiei acestuia, acordarea unor despăgubiri băneşti de 1 miliard lei fiind o măsură de natură să contribuie la repararea prejudiciului moral suferit.
Instanţa de apel a reţinut, de asemenea, că reclamantul nu a dovedit cuantumul veniturilor nerealizate din cauza arestării abuzive, motiv pentru care acest petit a fost considerat ca fiind, în mod corect, respins.
Împotriva deciziei menţionate au declarat recurs în termen legal Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureş, reclamantul J.V. şi D.G.F.P. Mureş pentru Ministerul Finanţelor Publice.
Prin recursul său, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureş a criticat Decizia recurată pentru acordarea unor daune morale exagerate în raport cu prejudiciul real suferit de reclamant şi fără a se analiza cazierul acestuia, din care rezultă că a mai fost arestat şi condamnat, deşi s-a susţinut că nu are antecedente penale.
Recurentul a susţinut că atingerea reputaţiei reclamantului nu este majoră, atâta timp cât o arestare anterioară şi o condamnare definitivă la pedeapsa închisorii cu suspendare nu i-au atras oprobiul societăţii, care să-l determine să părăsească ţara, dar ulterior o soluţie de achitare şi o privare de libertate, dispusă pe nedrept, l-au constrâns să plece în Spania.
Reclamantul J.V., prin motivele sale de recurs, a criticat Decizia pentru stabilirea unui cuantum prea mic al daunelor morale, în raport cu atingerea adusă reputaţiei sale, atât în familie cât şi în societate, în condiţiile în care a fost marginalizat de comunicate, fotografia sa fiind expusă pe un panou de la Poliţia Cristeşti.
Totodată, reclamantul a susţinut că s-a reţinut eronat că nu avea loc de muncă şi că, nici după achitarea în primă instanţă, respectiv după punerea sa în libertate, nu ar fi lucrat, deşi din probele administrate a rezultat că se ocupa cu prelucrarea pieilor şi ar fi putut confecţiona articole de îmbrăcăminte din piele.
Recurenta D.G.F.P. Mureş a criticat Decizia instanţei de apel pentru acordarea daunelor morale într-un cuantum exagerat de mare, care determină o îmbogăţire fără justă cauză, în raport cu prejudiciul real suferit de reclamant.
În faza recursului nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele şi lucrările dosarului raportat la criticile invocate de recurenţi, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va constata că recursurile sunt nefondate, având în vedere următoarele considerente:
În ceea ce priveşte recursul declarat de reclamant, Curtea va reţine ca neîntemeiată critica referitoare la neacordarea despăgubirilor materiale, critică ce nu se circumscrie nici unuia dintre cazurile de modificare sau casare prevăzut de art. 304 C. proc. civ.
Astfel, recurentul reclamant nu a invocat nici unul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile menţionate, criticând modul de apreciere a probelor, împrejurare ce ar implica practic reanalizarea situaţiei de fapt în temeiul probatoriului deja administrat, control de netemeinicie a hotărârii, ce excede limitele presupuse de art. 304 C. proc. civ., pct. 11 al acestui articol fiind abrogat prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000.
Critica referitoare la stabilirea unui cuantum prea mic al daunelor morale va fi, de asemenea, apreciată ca neîntemeiată.
Este de necontestat că în perioada de arest, s-au provocat, în mod inerent, suferinţe fizice şi psihice recurentului reclamant.
Cuantumul daunelor morale acordate, de 1 miliard lei, este însă proporţional cu prejudiciul moral suferit, în condiţiile în care reputaţia acestuia a fost reabilitată prin sentinţa penală nr. 307 din 19 decembrie 2002, pronunţată de Tribunalul Mureş, definitivă şi irevocabilă prin Decizia penală nr. 296 din 22 ianuarie 2003 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie.
Acordarea unor daune mai mari, nejustificate în raport cu întinderea prejudiciului real suferit de reclamant nu poate să conducă la transformarea răspunderii delictuale într-un izvor de îmbogăţire fără just temei.
Pentru aceleaşi considerente expuse în analiza recursului reclamantului referitor la daunele morale, vor fi apreciate ca nefondate şi recursurile declarate de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureş şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, prin D.G.F.P. Mureş, având ca obiect exclusiv modul de stabilire a cuantumului acestor daune.
În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va aprecia că recursurile declarate împotriva deciziei nr. 92 A din 10 februarie 2005 a Curţii de Apel Tg. Mureş, secţia civilă, sunt nefondate şi urmează a fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul J.V., pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Mureş şi Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureş împotriva deciziei nr. 92 A din 16 februarie 2005 a Curţii de Apel Tg. Mureş, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 369/2006. Civil. Conflict de competenţă. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3478/2006. Civil → |
|---|
