ICCJ. Decizia nr. 3967/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3967
Dosar nr. 26212/1/200.
Nr. vechi 9749/200.
Şedinţa publică din 17 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 681/2004 a Tribunalului Braşov a fost respinsă acţiunea reclamantei S.V. împotriva pârâţilor SC R. SRL Braşov, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice Braşov, Municipiul Braşov prin primar, SC L. SA, B.V. şi B.G., ultimii doi pârâţi, neavând calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin Decizia nr. 242 din 24 noiembrie 2003 emisă de pârâta SC R. SRL a fost respinsă notificarea formulată de reclamantă, în temeiul dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 10/2001, reţinându-se că notificarea nu a dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului, nefiind depuse un extras C.F. actualizat din care să rezulte numele proprietarului anterior al imobilului, de la care acesta a fost trecut în proprietatea Statului Român sau copia cărţii funciare, nu a făcut dovada trecerii abuzive a imobilului în proprietatea statului, nefiind anexat titlul cu care a avut loc preluarea, notificarea nu a făcut dovada calităţii de succesoare a foştilor proprietari tabulari, nu a depus certificatul din care să reiasă încasarea sau neîncasarea vreunor despăgubiri băneşti pentru imobil.
S-a reţinut că, anterior emiterii deciziei, pârâta a solicitat notificatoarei, cu adresa nr. 50398/2002 (fila 80 din dosar), să depună la dosarul notificării actele menţionate mai sus, precum şi alte înscrisuri necesare soluţionării notificării.
Potrivit dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 10/2001, actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum şi, în cazul moştenitorilor, cele care atestă această calitate, vor fi depuse ca anexă la notificare sau în termen de cel mult 18 luni de la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.
În speţă, deşi pârâta SC R. SRL a formulat adresă către reclamantă, solicitându-i suplimentarea documentaţiei cu o serie de acte indicate expres, aceasta nu a răspuns până la termenul legal din 14 mai 2003, astfel încât pârâta a procedat în mod legal soluţionând notificarea exclusiv în baza actelor doveditoare depuse.
În cadrul contestaţiei împotriva deciziei sau dispoziţiei emise de persoana juridică deţinătoare nu pot fi formulate decât pretenţii aflate în legătură cu această contestaţie şi cu modul de soluţionare a notificării, ori în situaţia în care Decizia atacată este legală, cum este cazul în speţă, nu mai pot fi luate în discuţie cereri care vizează rectificarea C.F. sau revendicarea imobilului.
Prima instanţă a considerat că nu au relevanţă înscrisurile care nu au fost depuse în interiorul termenului legal, ci ulterior soluţionării notificării, dacă Decizia atacată a fost în mod legal emisă şi nici considerentele care privesc neacceptarea succesiunii de către ceilalţi succesibili ai fostului proprietar, invocate de reclamantă.
Nemulţumită de această soluţie, reclamanta a declarat apel, care a fost admis şi în consecinţă s-a admis în parte acţiunea reclamantei, în sensul că s-a anulat Decizia nr. 242/2003 emisă de SC R. SRL Braşov şi s-au respins restul pretenţiilor privind restituirea în natură a imobilului şi înscrierea dreptului de proprietate, cu menţinerea celorlalte dispoziţii din sentinţa apelată referitor la soluţionarea excepţiei şi a acţiunii faţă de B.V. şi B.G.
S-a reţinut în esenţă că sancţiunea nedepunerii înscrisurilor doveditoare în termenul prevăzut pentru soluţionarea notificării se limitează doar la faza administrativă şi nu poate fi admisă în faza de judecată a contestaţiei, când devin aplicabile dispoziţiile Codului de procedură civilă, inclusiv cu privire la termenele procedurale pentru depunerea înscrisurilor care sunt diferite de la o cale de atac, la alta.
Faţă de înscrisurile depuse de reclamantă în faza primei instanţe curtea a apreciat că reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate şi a calităţii de persoană îndreptăţită în sensul Legii nr. 10/2001.
Astfel, prin sentinţa civilă nr. 17635/2000 a Judecătoriei Braşov s-a constatat că imobilul în litigiu situat în Braşov, a fost naţionalizat în baza Decretului nr. 92/1950 iar prin sentinţa civilă nr. 12360/2001 a Judecătoriei Braşov s-a constatat că moştenitorii defunctei H.I. sunt reclamanta şi numiţii Z.W. şi S.R.A. Totodată reclamanta are calitate de legatară universală după H.R. conform certificatului de moştenitor nr. 28 din 1 martie 2001 care a moştenit ½ din averea rămasă după H.I. Potrivit art. 4 pct. 2 din Legea nr. 10/2001 cei care au acceptat moştenirea după 1945 sunt repuşi de drept în termenul de acceptare pentru bunuri ce fac obiectul legii iar cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurilor a căror restituire se solicită. Cei doi moştenitori au formulat notificare în calitate de persoane îndreptăţite astfel încât dispoziţiile Legii nr. 10/2001 le sunt aplicabile.
Faţă de aceste considerente de fapt şi de drept, în baza art. 296 C. proc. civ. curtea a admis apelul reclamantei şi a schimbat hotărârea instanţei de fond în sensul anulării deciziei nr. 242/2003 emisă de intimata SC R. SRL Braşov care urmează să emită o nouă decizie prin care să soluţioneze notificarea reclamantei, în funcţie de situaţia concretă a imobilului, în cauză neadministrându-se suficiente dovezi din care să rezulte dacă imobilul este liber ori s-a vândut în parte ori în tot către chiriaşi şi nici eventuala soartă a acestor contracte.
Pe de altă parte, instanţa nu se poate substitui unităţii deţinătoare care este singura persoană abilitată de lege să emită decizii de despăgubire sau de restituire în natură.
În contra celei din urmă hotărâri pârâta SC R. SRL Braşov a declarat recurs, susţinând în esenţă că greşit instanţa de apel a apreciat că nerespectarea termenului legal are consecinţe doar asupra modului în care este soluţionată notificarea în cadrul procedurii administrative şi că nu pot fi prezentate direct în faţa instanţei acte de natură a dovedi dreptul de proprietate şi calitatea de persoană îndreptăţită; or, prin această motivare s-ar face inutilă procedura prealabilă administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001.
În opinia recurentei, la emiterea deciziei, SC R. SRL Braşov şi instanţa de fond au respectat prevederile imperative ale Legii nr. 10/2001 şi a Normelor Metodologice, precum şi dispoziţiile Codului de procedură civilă, în sensul că a respectat dreptul reclamantei la un proces echitabil, însă reclamanta nu s-a conformat termenelor procedurale privind depunerea înscrisurilor doveditoare, astfel că lipsa acestora a determinat emiterea deciziei de respingere, în conformitate cu art. 22 din Legea nr. 10/2001.
În consecinţă, recurenta solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului reclamantei şi menţinerea hotărârii pronunţate de Tribunalul Braşov, ca legală şi temeinică.
Recursul este nefondat potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare:
Conform dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, republicată, restituirea imobilelor poate fi dispusă şi prin hotărâre judecătorească, după parcurgerea procedurii prealabile specifice, nefiind un atribut exclusiv al unităţii deţinătoare, cum se susţine prin criticile formulate în recurs.
Decizia de respingere a cererii de restituire în natură poate fi controlată în totalitate de către instanţă, pe calea contestaţiei prevăzute de Legea nr. 10/2001, instanţa este competentă a soluţiona notificarea şi în ce priveşte actele doveditoare în stabilirea calităţii de persoană îndreptăţită, ce pot fi depuse şi în faţa instanţei, adică în faza judiciară.
Numai termenul prevăzut de art. 21-22 din Legea nr. 10/2001 pentru depunerea notificării cu cerere de măsuri reparatorii, este un termen de decădere, precizare ce rezultă din alin. (5) al textului sus-amintit, iar nu şi termenul de depunere a actelor doveditoare, prevăzut de art. 22, care este un termen de recomandare.
Decizia nr. 242 din 24 noiembrie 2003 emisă de S.C.RIAL SRL Braşov a respins cererea reclamantei privind restituirea în natură a imobilului situat în Braşov, pentru faptul că nu a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra acestui imobil, în termenul legal prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001.
Rezolvarea acestei probleme juridice a fost corect făcută de instanţa de apel prin aprecierea caracterului de recomandare al termenului de depunere a actelor doveditoare, natura lui rezultând din nevoia soluţionării cu celeritate a unor astfel de cereri şi nu din nevoia limitării ori împiedicării formulării acestora.
În consecinţă, curtea constată că recursul este nefondat şi va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursului declarat de pârâta SC R. SRL Braşov împotriva deciziei nr. 378/Ap din 25 aprilie 2005 a Curţii de Apel Braşov , secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4789/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4387/2006. Civil → |
|---|
