ICCJ. Decizia nr. 3753/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3753
Dosar nr. 1040/1/200.
Şedinţa publică din 11 aprilie 2006
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursurilor de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj la 14 iulie 2004 reclamanţii A.T., B.N. şi Ş.M. au chemat în judecată pe pârâţii S.N.L.O. SA şi E.M.C. Roşia pentru obligarea acestora la plata unei sume estimată la 22.044.020.000 lei reprezentând drepturi de autor aferente perioadei 1 ianuarie 2002 – 31 octombrie 2004 cu dobânzile legale, de la data introducerii acţiunii, până la plata efectivă.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că sunt autorii realizării tehnice intitulată „soluţie tehnică pentru reducerea vitezelor de transport ale benzilor transportoare, pentru corelarea capacităţilor de transport haldare, cu capacităţile de excavare existente în carierele C.N.L.O.".
Pentru aceasta li s-a înmânat certificatul de autor nr. 776 din 5 martie 2001 şi realizarea tehnică menţionată a fost înregistrată la nr. 4953 la E.M.C. Jilţ, la data de 3 noiembrie 2000.
Soluţia tehnică inventată de reclamanţi a fost aplicată ulterior la mai multe exploatări miniere, conform contractelor încheiate de aceste exploatări cu autorii, contracte tip în vederea încheierii cărora drepturile băneşti cuvenite autorilor au fost negociate cu conducerile subunităţilor C.N.L.O. iar potrivit art. 5 din contract autorii au dreptul să încaseze drepturile băneşti pe o perioadă de 5 ani de la data înregistrării realizării tehnice. S-a prevăzut ca drepturile băneşti să reprezinte 20% din beneficiile realizate de utilizator.
Dintre toate subunităţile contractante numai E.M.C. Roşia nu le-a achitat decât 5% în anul 2002.
Acţiunea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 67 din Legea nr. 64/1991.
Tribunalul Gorj prin sentinţa civilă nr. 139 din 4 aprilie 2005 a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâtele să plătească în solidar fiecăruia din cei trei reclamanţi câte 509.299.535 lei cu titlu de drepturi de autor şi câte 58.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivarea acestei soluţii Tribunalul a Reţinut că reclamanţii au făcut dovada că sunt autorii soluţiei tehnice invocate şi pentru care li s-a eliberat certificat de autor nr. 776/2001. Această invenţie a fost aplicată la mai multe unităţi în baza contractelor încheiate cu inventatorii în număr de patru, cei trei reclamanţi şi cu C.I. Dintre aceştia au formulat acţiune numai cei trei reclamanţi. Contractele au fost întocmite în baza art. 67 alin. (1) din Legea nr. 64/1991 şi art. 10 din Regulamentul privind realizările tehnice ale C.N.L.O.
Reclamanţii au arătat că deşi conform termenilor contractului li se datorau 20% din beneficiu, E.M.C. Roşia nu le-a achitat sumele cuvenite în anul 2002 în integralitatea lor, şi deloc în anii 2003 şi 2004. Unitatea sesizată în acest scop de reclamanţi, printr-o adresă din 5 mai 2004, nu a dat curs cererii formulată de aceştia.
Din cuprinsul expertizei efectuate în cauză precum şi din răspunsurile la obiecţiunile la expertiză instanţa a reţinut că soluţia tehnică a fost folosită de E.M.C. Roşia în perioadele precizate, beneficiile obţinute de utilizator ridicându-se la suma totală de 22.785.338.944 lei. Expertiza la calculele făcute pentru arătarea sumelor ce se cuvin reclamanţilor a avut în vedere împrejurarea că sunt 4 autori, şi a calculat distinct sumele datorate numai reclamanţilor.
A fost respinsă cererea de acordare a dobânzilor deoarece prin contractul încheiat cu E.M.C. Roşia s-a prevăzut în mod expres neacordarea vreunei majorări sau indexări, art. 2 pct. 7 din contractul 7898/2002.
Curtea de Apel Craiova prin Decizia nr. 2738 din 24 octombrie 2005 a respins ca nefondate apelurile declarate pe de o parte de reclamanţi şi de pârâta S.N.L.O. SA pe de altă parte.
Reclamanţii au criticat hotărârea Tribunalului deoarece s-a validat o expertiză care nu a ţinut cont de actele aflate la dosar la filele 93–126 din care rezultă numărul de benzi transportoare la care s-a aplicat soluţia în perioada 2003–2004 şi beneficiile realizate în sumă totală de 116.849.304.000 lei. Au mai criticat modalitatea de efectuare a expertizei, care s-a realizat numai cu o singură citare a părţilor şedinţele ulterioare fiind făcute fără convocarea părţilor cu încălcarea art. 208 C. proc. civ. S-a mai criticat respingerea cererii de efectuare a unei noi expertize şi faptul că instanţa nu s-a pronunţat asupra cererii de plată a dobânzilor.
Critica pârâtei s-a bazat pe greşita admitere a acţiunii în raport de împrejurarea că soluţia tehnică s-a aplicat de către această pârâtă şi înainte ca reclamanţii să obţină certificatul de autor, contribuţia lor fiind minimă la acest proces tehnologic.
Instanţa a motivat respingerea apelurilor constatând că în cauză s-au respectat dispoziţiile art. 208 C. proc. civ. S-a reţinut că expertiza s-a desfăşurat pe o perioadă de două luni şi a privit un volum mare de acte supuse analizei. S-a reţinut că experţii au convocat părţile şi le-a revenit acestora din urmă sarcina să urmărească datele la care experţii şi-au desfăşurat activitatea în unitate.
S-a constatat că actele pretinse a nu fi fost avute în vedere de experţi (filele 94–118) nu au valoare probantă, ele nefiind parafate şi semnate de organele de conducere ale societăţii. În aceeaşi situaţie s-au considerat a fi şi actele existente în dosar la filele 119–126, care nu sunt parafate sau semnate de persoane din conducerea S.N.L.O. SA Târgu Jiu, în măsură să angajeze răspunderea unităţii.
S-a constatat de asemenea nefondată cererea de plată a dobânzilor în raport de termenii contractului încheiat [art. 2 lit. f)] în sensul că s-a convenit să se achite numai cota procentuală.
Nu s-au primit nici criticile pârâtei în raport de recunoaşterea reclamanţilor drept autori ai soluţiei tehnice şi faţă de drepturile băneşti la care s-au obligat faţă de aceştia prin contractul nr. 7898/2002.
S-a mai reţinut că expertul tehnic încuviinţat de instanţe, din partea pârâtei nu a avut obiecţiuni la raportul de expertiză pe care l-a validat prin semnare.
Împotriva deciziei Curţii de Apel Craiova au declarat în termen legal recurs atât reclamanţii cât şi pârâta S.N.L.O.
Reclamanţii au invocat dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. În esenţă s-a criticat faptul că instanţa a apreciat drept corectă efectuarea raportului de expertiză deşi acesta a fost întocmit cu încălcarea dispoziţiilor art. 208 C. proc. civ. de vreme ce nu au fost comunicate la desfăşurarea expertizei şi nici nu s-au cercetat toate documentele depuse de ei în dovedirea pretenţiilor.
Apelanţii au arătat că actele trebuiau luate în analiză deoarece ele se referă la transportoarele care foloseau soluţia tehnică conform contractului.
Chiar dacă tabelele nu sunt datate, au arătat recurenţii-reclamanţi, ele trebuiau luate în considerare, fiind semnate de organele de conducere ale unităţii.
S-a criticat faptul că nu s-au avut în vedere documentele de la filele 107 – 118 din care rezultă economiile înregistrate în consumul de covor de cauciuc şi ghirlande de role. S-a considerat de recurenţi că acestea deşi nu sunt semnate de E.M.C. Roşia trebuiau luate în calcul pentru că au fost anexate la tabelul transportoarelor şi chiar dacă nu s-au găsit acte pentru acestea, trebuia calculată economia produsă.
S-a critica împrejurarea că reclamanţii au fost convocaţi de către expert numai pentru termenul din 21 decembrie 2004 or, experţii au continuat să lucreze la faţa locului pe perioada 22 decembrie 2004 – 21 februarie 2005, despre această perioadă nefiind informaţi.
S-a criticat şi neacordarea dobânzilor, termenii contractului [art. 2 lit. f)] neafectând cererea făcută de reclamanţi în instanţă în temeiul art. 1088 C. civ.
Recursul declarat de pârâta S.N.L.O. SA Târgu Jiu s-a întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critica axându-se pe greşita admitere a acţiunii, deşi s-a reţinut aportul minim al reclamanţilor şi faţă de împrejurarea că unitatea nu a fost pusă în întârziere, pentru plata acestor drepturi fiind prevăzută o procedură prealabilă.
Recursurile sunt nefondate şi se vor respinge pentru considerentele ce urmează.
Pentru expertiză reclamanţii au fost convocaţi pentru întâlnirea din 21 decembrie 2004. Expertiza s-a desfăşurat la sediul unităţii în care îşi desfăşoară activitatea şi reclamanţii, astfel că în mod corect s-a apreciat de instanţa de apel că nu era necesar ca reclamanţii să fie anunţaţi de fiecare dată când experţii se aflau în unitate pentru examinarea documentelor, fiind de datoria lor să urmeze programul stabilit de experţi.
Nu se primeşte nici critica referitoare la materialul examinat de experţi faţă împrejurarea că experţii s-au limitat numai la documentele oficiale care din punct de vedere economic şi juridic produc efecte. Câtă vreme documentele întocmite de reclamanţi fără girul instituţiei nu au putut fi coroborate cu alte probe pentru dovedirea întinderii pretenţiilor formulate, în mod corect instanţa a validat raportul de expertiză în maniera în care acesta a fost realizat.
Nu s-au primit nici criticile pârâtei la raportul de expertiză referitor la contribuţia reclamanţilor la invenţie faţă de dovedirea drepturilor de autor ale reclamanţilor pentru soluţia utilizată pentru care de altfel s-a încheiat şi un contract prin care instituţia şi-a luat obligaţii pe care ulterior nu le-a respectat.
În mod just instanţa a reţinut că expertul încuviinţat de instanţă să reprezinte interesele pârâţilor, la întocmirea raportului de expertiză nu a avut observaţii.
Nici criticile referitoare la soluţionarea capătului de cerere privind dobânzile nu se pot primi, ele neaducând argumente de drept sau de fapt împotriva considerentelor instanţei de fond, analizate de către instanţa de apel.
Ca urmare constatând că în cauză nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. invocate ca motive de recurs şi observând şi prevederile art. 312 C. proc. civ. se vor respinge recursurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanţii A.T., B.N., Ş.M . şi pârâta S.N.L.O. SA împotriva deciziei civile nr. 2738 din 24 octombrie 2005 a Curţii de Apel Craiova.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3971/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3375/2006. Civil → |
|---|
