ICCJ. Decizia nr. 3828/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3828
Dosar nr. 2436/110/2006
Şedinţa publică din 11 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 67 din 17 ianuarie 2007 Tribunalul Bacău a respins acţiunea formulată de reclamanţii P.A. şi B.M.L. în contradictoriu cu Primăria Municipiului Bacău prin care au solicitat obligarea pârâtei la restituirea suprafeţei de 4117 mp teren, expropriat pentru construirea stadionului Municipiului Bacău, care le-a fost respinsă prin adresa nr. 28873 din 23 mai 2006, pentru motivul că nu se încadrează în prevederile Titlului I din Legea 247/2005.
În motivarea sentinţei s-a reţinut că prin adresa nr. 28873 din 23 mai 2006 pârâta a comunicat mandatarului reclamanţilor că cererea de restituire a terenului este tardiv formulată, peste termenul de depunere a notificărilor ce a expirat la 14 februarie 2002.
Susţinerile mandatarului reclamanţilor, care fac trimitere la Legea nr. 1/2000 şi Titlul VI al Legii 247/2005 nu au fost reţinute, întrucât terenul solicitat se află în intravilanul Municipiului Bacău şi nu poate fi restituit în natură deoarece scopul pentru care a fost expropriat a fost atins. Acest aspect a fost decis irevocabil prin Decizia nr. 192 din 9 ianuarie 2006 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Împotriva sentinţei au declarat apel reclamanţii reclamanţii P.A. şi B.M.L. susţinând că instanţa trebuia să dea eficienţă dispoziţiilor art. 46 din Legea 10/2001, fiind în termenul de 12 luni, faţă de Decizia nr. 192/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-a respins acţiunea în retrocedarea terenului.
Curtea de Apel Bacău, prin Decizia civilă nr. 370 din 21 noiembrie 2007 a respins apelul ca nefondat reţinând că acţiunea reclamanţilor având ca obiect retrocedarea terenului în baza art. 35 din Legea 33/1994 a fost soluţionată irevocabil prin Decizia civilă nr. 192/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, după intrarea în vigoare a Legii 10/2001, astfel încât susţinerea privind termenul de 12 luni aplicabil potrivit art. 46 alin. (2) şi 46 alin. (3) din HG 250/2007, cu trimitere prin conexare la art. 47 din Legea 10/2001, nu poate fi reţinută atât timp cât reclamanţii au avut posibilitatea formulării notificării în termenul legal.
Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs reclamanţii P.A. şi B.M.L., pentru următoarele motive:
- în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 46 alin. (3) din HG 250/2007, întrucât acţiunea în revendicare a fost iniţiată în octombrie 2002 şi soluţionată irevocabil în ianuarie 2006, iar termenul de 12 luni pentru depunerea cererii de restituire se calculează de la această dată
- deşi cererea de restituire a terenului a fost adresată Primăriei Municipiului Bacău în anul 2005, răspunsul le-a fost comunicat abia în cursul anului 2006, după pronunţarea deciziei 192/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Deşi recurenţii nu au indicat temeiul juridic al recursului, analiza criticilor formulate face posibilă încadrarea lor în pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.
Recursul nu este fondat.
Aplicarea dispoziţiilor art. 46 alin. (3) din Legea 10/2001 şi respectiv ale art. 46.2 din HG 250/2007 este posibilă doar în situaţia existenţei unei acţiuni în revendicare pe rol la data apariţiei Legii 10/2001, întrucât scopul legiuitorului a fost acela de a repara toate prejudiciile suferite de foştii proprietari. Or, în speţă, acţiunea privind retrocedarea terenului promovată de reclamanţi a fost introdusă în octombrie 2002, după ce a expirat termenul legal de depunere a notificărilor prevăzut de lege.
Analizând probatoriile administrate în cauză s-a constatat că notificarea formulată de reclamanţi a fost depusă în cursul anului 2005, cu mult peste termenul legal ce a expirat la 14 februarie 2002. De precizat este că acest termen de depunere a notificării este un termen de decădere, care nu a mai fost prelungit în urma apariţiei Legii nr. 247/2005.
Potrivit art. 22 alin. (5) din Legea 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, nerespectarea termenului pentru formularea notificării atrage pierderea dreptului de a mai solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Textul legal menţionat a fost declarat a fi în concordanţă cu prevederile constituţionale prin Decizia nr. 21 din 27 ianuarie 2004 a Curţii Constituţionale.
În raport de data depunerii notificării, anul 2005 şi de dispoziţiile art. 22 alin. (5) din Legea 10/2001 reclamanţii recurenţi sunt decăzuţi din dreptul de a solicita în justiţie restituirea terenului şi, ca atare, criticile inserate în motivarea recursului nu pot fi reţinute.
Pentru aceste considerente recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii P.A. şi B.M.L. împotriva deciziei nr. 370 din 21 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3834/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3832/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
