ICCJ. Decizia nr. 399/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 399
Dosar nr. 2738/1/2006
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 814 din 28 iunie 2005 a Tribunalului Cluj a fost respinsă ca neîntemeiată cererea astfel cum a fost precizată de F.P.R. şi F.M. în contradictoriu cu Primarul Municipiului Cluj-Napoca, având ca obiect contestarea dispoziţiei nr. 3518 din 5 octombrie 2004 emisă de pârât, prin care a fost respinsă solicitarea reclamanţilor de restituire în natură a imobilului situat în Cluj-Napoca.
Aceeaşi cerere formulată faţă de Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, a fost respinsă ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere în esenţă că autorul reclamanţilor a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 757 din 18 aprilie 1975 a Judecătoriei Cluj Napoca la 4 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de operaţiuni interzise cu metale preţioase, în greutate totală de 561, 12 gr.aur, din care s-au recuperat 71,77 gr.aur. Pentru diferenţa ce rezultă din cele arătate s-a dispus obligarea celui în cauză la plata sumei de 119.277,25 lei către stat. Această creanţă a fost executată silit, în dosarul de executare nr. 1664/1975 al Judecătoriei Cluj, cu respectarea dispoziţiilor legale aplicabile, astfel că în final prin procesul-verbal de preluare nr. 23408/4309 din 6 iulie 1977, imobilul proprietatea debitorului a fost trecut în proprietatea statului.
S-a apreciat apoi că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 din Legea nr. 10/2001, pentru a se putea vorbi de o preluare abuzivă, astfel că s-a hotărât că Decizia contestată a fost emisă cu respectarea cerinţelor legii aplicabile.
Apelul declarat de reclamanţi împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 879 din 19 decembrie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă.
S-a avut în vedere de asemenea că imobilul a fost preluat de stat prin executare silită, în contul unei creanţe derivate dintr-o infracţiune de drept comun, astfel că imobilul nu face obiectul Legii nr. 10/2001, cei în cauză având posibilitatea să uziteze de prevederile OUG nr. 190/2000 modificată şi completată prin Legea nr. 591 din 20 decembrie 2004.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanţii au declarat recursul de faţă, solicitând să se constate că executarea silită a fost un abuz exercitat împotriva antecesorului lor şi ca urmare imobilul se încadrează în prevederile art. 2, fără a se indica litera (loc gol) din Legea nr. 10/2001.
Se susţine că în situaţia în care Statul Român a înţeles să adopte măsuri reparatorii pentru situaţiile de preluare abuzivă a metalelor preţioase, cu referire la OUG nr. 190/2000, cu atât mai mult se impune repunerea lor în dreptul de proprietate asupra unui imobil, ca o consecinţă a confiscării abuzive.
Recursul este întemeiat, urmând a fi admis în raport de cele ce urmează:
Aşa cum rezultă şi din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, ambele instanţe care s-au pronunţat în cauză au avut în vedere în esenţă, că nu sunt aplicabile în speţă prevederile Legii nr. 10/2001, întrucât nu a existat în cauză o preluare abuzivă a imobilului, în situaţia în care acesta a intrat în proprietatea statului ca urmare a executării silite.
S-a apreciat că dat fiind faptul că autorul reclamanţilor a fost condamnat pentru o infracţiune de drept comun, că nu sunt incidente prevederile art. 2 lit. b) din Legea nr. 10/2001, potrivit căruia constituie preluare abuzivă numai aceea ce se întemeiază pe confiscarea averii, ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti de condamnare pentru infracţiuni de natură politică.
Deşi aceste considerente sunt judicioase, ele nu au condus la adoptarea unei soluţii legale şi temeinice.
S-a omis a se examina şi alte prevederi aplicabile, în raport de care preluarea de către stat a imobilului în litigiu are o altă calificare juridică.
Astfel, potrivit art. 26 alin. (12) din Legea nr. 594/2004 pentru modificarea şi completarea OUG nr. 190/2000, în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, prin preluare abuzivă se înţelege preluarea efectuată în baza următoarelor acte normative, între care la lit. g) a textului este indicat şi Decretul nr. 244/1998 privind regimul metalelor preţioase şi pietrelor preţioase.
În raport de această prevedere expresă, ce poate fi calificată drept o completare sau modificare implicită a prevederilor Legii nr. 10/2001 urmează a se constata că în speţă, a operat o preluare abuzivă a imobilului în litigiu.
În raport de această constatare, rezultă că şi celelalte operaţiuni juridice efectuate ulterior, cum ar fi executarea silită a unui titlu executor, caracterizat ca fiind emis cu încălcarea legii, este de asemenea nelegală.
De aceea, în situaţia în care se constată, în raport de cele ce preced că preluarea imobilului a fost abuzivă, urmează a se da eficienţă şi celorlalte prevederi ale Legii nr. 10/2001 şi în temeiul cărora a fost urmată procedura administrativă prealabilă. Astfel, se va dispune obligarea pârâtului de a emite decizie de restituire în natură, fiind necontestat că aceasta se poate realiza, pentru că locuinţa se află şi în prezent în posesia reclamanţilor.
În temeiul art. 274 C. proc. civ. urmează a se admite şi cererea reclamanţilor privind acordarea cheltuielilor de judecată, în recurs, în valoare de 1.500 lei, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii F.P.R., F.M. împotriva deciziei nr. 879A din 19 decembrie 2005 a Curţii de Apel Cluj.
Casează Decizia recurată precum şi sentinţa nr.d814 din 28 iunie 2005 a Tribunalului Cluj, secţia civilă, şi, rejudecând cauza, anulează dispoziţia nr. 3518 din 5 octombrie 2004 a Primarului Municipiului Cluj Napoca.
Constată preluarea abuzivă a imobilului situat în Cluj.
Obligă pârâtul să emită decizie de restituire în natură a imobilului menţionat.
Obligă pârâtul Primarul Municipiului Cluj Napoca la 1.500 lei, cheltuieli de judecată către recurenţii-reclamanţi F.P.R. şi F.M.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 493/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3112/2006. Civil. Litigiu de munca. Recurs în... → |
|---|
