ICCJ. Decizia nr. 4011/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4011
Dosar nr. 2014/35/2006
Şedinţa publică din 17 mai 2007
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele.
La 1 martie 2005 reclamanta D.E.C. a chemat în judecată pârâţii primarul municipiului Satu Mare, Primăria municipiului Satu Mare şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti D.G.F.P. Satu Mare solicitând a se constata că imobilul înscris în C.F. 27.194 Satu Mare sub nr. top 4492/14, 4492/17, 4492/20, 4491/9, apartamentul 13 a fost preluat de stat, nelegal, că reclamanta este îndreptăţită la restituirea în natură a acestuia, cu obligaţia de a restitui despăgubirile în sumă de 67.873 lei şi de a obliga pârâţii la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 2, art. 7, art. 9 din Legea nr. 10/2001, reclamanta a arătat că prin Decizia nr. 8/1998 al fostului Consiliu Popular al Judeţului Satu Mare, apartamentul nr. 13 din imobilul mai sus individualizat a trecut în proprietatea statului în Decretului nr. 223/1974 cu plata despăgubirilor în cuantum de 67.873 lei şi că, deşi notificată cu cererea de restituire în natură a acestuia, Primăria Satu Mare nu a răspuns demersului reclamantei.
Reclamanta şi-a completat acţiunea solicitând introducerea în cauză, în calitate de pârâţi a SC C. SA Satu Mare şi P.V. solicitând constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 21 din 20 ianuarie 1998 încheiat între aceste două pârâte, în temeiul Legii nr. 112/1995, acesta fiind lovit de nulitate absolută, întrucât Statul Român deşi a preluat imobilul în temeiul Decretului nr. 223/1974 nu a fost proprietar tabular, acest imobil fiind preluat cu nerespectarea art. 17 şi art. 26 din Legea nr. 115/1938.
Prin întâmpinarea depusă, primarul municipiului Satu Mare a solicitat respingerea cererii, deoarece, imobilul a fost vândut chiriaşilor, în temeiul Legii 112/1995, iar D.G.F.P. Satu Mare a invocat excepţia prematurităţii cererii, având în vedere că reclamanta nu a făcut dovada finalizării procedurii administrative prealabile şi obligatorii prevăzută de Legea nr. 10/2001, în sensul emiterii unei dispoziţii sau decizii motivate.
Prin încheierea din 23 mai 2006, Tribunalul Satu Mare a dispus introducerea în cauză a pârâţilor SC C. SA şi P.V.
Prin sentinţa civilă nr. 204/D din 21 aprilie 2006, Tribunalul Satu Mare a respins acţiunea ca prematur introdusă, reţinând în esenţă, că apartamentul nr. 13 în individualizarea din petitul acţiunii este intabulat, fiind înscris în C.F. ind. 27194 Satu Mare, în care titlul Statului nu a fost notat şi în C.F. 21.206, în care acelaşi titlu este înscris în baza sentinţei civile nr. 8326/1999.
Faţă de această situaţie tabulară, având în vedere temeiul de drept al cererii privind constatarea nulităţii absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 21 din 20 ianuarie 1998 încheiat între SC C. SA Satu Mare şi P.V., respectiv art. 2 lit. h), devenit lit. i) după modificarea adusă prin Legea nr. 247/2005, de imediată aplicare, instanţa de fond a apreciat că Statul nu şi-a înscris (intabulat) dreptul de proprietate, condiţie imperativă în sistemul cărţilor funciare.
S-a concluzionat că nu este clarificată situaţia înscrierilor în cartea funciară şi că, fără o astfel de acţiune prealabilă, demersul judiciar realizat în temeiul Legii 10/2001 este prematur.
Împotriva sentinţei Tribunalului Satu Mare a declarat apel reclamanta criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie întrucât:
- excepţia prematurităţii nu a fost pusă în discuţia contradictorie a părţilor.
- nu s-au analizat toate înscrisurile depuse, respectiv contractul de construcţie nr. 1895 din 21 februarie 1973 şi s-a ignorat împrejurarea că apartamentul în litigiu a fost înscris în C.F. individual 27.194 Satu Mare pe numele reclamantei.
- preluarea de către Stat a imobilului s-a realizat în mod nelegal întrucât dreptul de proprietate al Statului nu a fost intabulat în C.F., reclamanta păstrându-şi calitatea de proprietară a acestuia.
Prin Decizia nr. l76/R din 29 noiembrie 2006, Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă, a admis apelul reclamantei D.E.C., a schimbat sentinţa Tribunalului Satu Mare şi a trimis cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecare.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar ordinar a reţinut că într-adevăr excepţia prematurităţii nu a fost dezbătută în contradictoriu, încălcându-se dreptul la apărare şi principiile oralităţii şi contradictorialităţii procesului civil.
S-a reţinut că în ambele cărţi funciare, respectiv C.F. 27.194 Satu Mare şi C.F. 21.026 Satu Mare nr. top 4492/14, 4492/17, 4492/20 şi 4492/9/13 în care este înscris imobilul revendicat de reclamantă figurează ca proprietar tabular aceasta, înscrierile sunt anterioare deciziei nr. 8 din 25 ianuarie 1988 a fostului Consiliu Popular al Judeţului Satu Mare, prin care imobilul a fost preluat de Stat.
Decizia pronunţată în apel a făcut obiectul criticilor promovate în recursul declarat de pârâta P.V. încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Astfel, pârâta a dezvoltat critici referitoare la:
- pronunţarea unui plus petita, constând în aceea că, instanţa „a înlăturat excepţia tardivităţii introducerii precizării acţiunii privind constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare, repunând în mod nelegal, reclamanta în termenul de introducere a precizării acţiunii".
- a apreciat greşit situaţia de carte funciară.
Sub toate motivele invocate recursul este nefondat şi urmează a fi respins.
Reclamanta a investit instanţa de judecată cu o acţiune, întemeiată în drept pe dispoziţiile Legii 10/2001 solicitând a se constata că, urmare a preluării abuzive a imobilului de către Stat sunt incidente prevederile art. 2 lit. h) şi că aceasta este îndreptăţită la restituirea imobilului, cu obligaţia de a returna suma de 67.873 lei, reprezentând despăgubirile date pentru imobil.
La data introducerii acţiunii era în vigoare Legea nr. 10/2001 în forma iniţială.
Precizarea la acţiune, formulată de reclamanta D.E.C. la 21 februarie 2006 este în concordanţă cu noile modificări aduse Legii 10/2001, prin intrarea în vigoare a prevederilor Legii nr. 247/2005 din iulie 2005.
Astfel, sub lumina noii reglementări, reclamanta a solicitat acordarea de măsuri reparatorii şi obligarea Primăriei municipiului Satu Mare să emită dispoziţia prevăzută de art. 16 alin. (l) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 şi înaintarea dosarului Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor.
Această „precizare a acţiunii" nu este tardivă, ci dimpotrivă este impusă de noile modificări aduse Legii 10/2001 prin intrarea în vigoarea Legii nr. 247/2005 de imediată aplicare, care stabileşte în Capitolul V Prevederile administrative pentru acordarea despăgubirilor şi prevede la art. 16 alin. (4) că „pe baza situaţiei juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) şi (2) în privinţa verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură".
Cum, în cazul concret dedus judecăţii nu s-a finalizat procedura prealabilă şi nu s-a emis, conform art. 23 Decizia sau, după caz, dispoziţie motivată asupra cererii de restituire în natură este imperios necesar ca Primăria să-şi îndeplinească obligaţia expres stipulată de lege.
Ca atare, precizarea acţiunii (fila 129 dosar fond) nu poate fi apreciată ca tardivă, ea urmând cadrului procesual conform modificărilor aduse Legii 10/2001.
Cât priveşte discutarea acestei cereri este de observat că prin încheierea din 14 aprilie 2006 (fila 145 dosar nr. 746/2005 al Tribunalului Satu Mare) s-a acordat cuvântul părţilor şi s-a consemnat în practicaua acelei încheieri, că reprezentanta pârâtei P.V., avocat A.S. nu se opune admiterii precizării de acţiune.
În consecinţă, o schimbare a poziţiei procesuale a pârâtei P.V., cu ocazia declarării recursului nu este întemeiată sub acest aspect.
Cât priveşte tardivitatea capătului din acţiune, astfel cum a fost completat (fila 32 dosar fond) în sensul de a se constata nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 21 din 20 ianuarie 1998 încheiat între SC C. SA Satu Mare şi P.V. este de precizat că această excepţie a fost pusă în discuţie părţilor şi consemnată poziţia acestora în încheierea din 17 martie 2006 (fila 138 dosar) şi în considerentele sentinţei civile nr. 204/D din 21 aprilie 2006, Tribunalul Satu Mare apreciind că în raport de cauza nulităţii (neînscrierea în Cartea funciară a contractului de vânzare-cumpărare) acest capăt de cerere a fost strâns legat de necesitatea clarificării situaţiei de carte funciară.
De altfel, instanţa de apel admiţând apelul reclamantei a dispus schimbarea (desfiinţarea) sentinţei Tribunalului Satu Mare şi trimiterea cauzei spre rejudecare, în raport de obiectul cererii, respectiv în acord cu „precizarea la acţiuni" prin care s-a solicitat obligarea Primăriei de a emite o dispoziţie sau decizie motivată privind soluţionarea cererii de restituire în natură a imobilului în litigiu, în conformitate cu prevederile art. 129 alin. (5) şi (6) C. proc. civ.
În consecinţă, instanţa are a se pronunţa asupra obiectului acţiunii, conform precizării acesteia, astfel cum a fost solicitată de reclamantă, ştiut fiind că, aceasta are obligaţia de a soluţiona acţiunea cu respectarea disponibilităţii procesului civil.
De asemenea, Înalta Curte va înlătura ca nefondat şi motivul de recurs al pârâtei P.V. potrivit căruia instanţa a pronunţat un plus petita, de vreme ce cauza a fost trimisă spre rejudecare.
Pentru fidelitatea cadrului procesual fixat de reclamantă şi care a fost avută în vedere de instanţa de apel, când s-a admis apelul reclamantei, cu consecinţa reluării judecăţii este de observat că „precizarea acţiunii" nu vizează, aşa cum susţine pârâta recurentă, constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare" ci, în conformitate cu petitul cererii de la fila 129 dosar fond, reclamanta solicită a se constata că este îndreptăţită la măsurile reparatorii, în baza Legii 10/2001, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, iar petitul 2 din cererea precizatoare vizează obligarea primarului municipiului Satu Mare să emită dispoziţia prevăzută de art. 16 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Cat priveşte situaţia de carte funciară, odată cu rejudecarea pricinii, conform obiectului acţiunii, astfel cum a fost precizat în lumina reglementărilor modificatoare ale Legii 247/2005, de imediată aplicare, instanţa are a desluşi raportul juridic dedus judecăţii în limita investirii.
În consecinţă, Înalta Curte va face aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi va respinge recursul pârâtei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta P.V. împotriva deciziei nr. l76/R din 29 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4128/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3247/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
