ICCJ. Decizia nr. 4048/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4048
Dosar nr. 4158/59/2006
Şedinţa publică din 18 mai 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introductivă înregistrată la data de 12 octombrie 2005 la Tribunalul Caraş-Severin şi întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, reclamantele F.D. şi V.A. au solicitat anularea dispoziţiei nr. 160 din 11 septembrie 2005 eliberată de Primăria comunei Armeniş, cerând restituirea în natură sau echivalent bănesc sub formă de despăgubiri în valoare de 50.000.000 lei, pentru imobilul evidenţiat în C.F. nr. 296 Armeniş, fără nr. top în suprafaţă de 5.755 mp, conform raportului de evaluare anexat la dosarul cauzei şi nu restituirea prin titluri de despăgubire în valoare de 10.343,2 lei cum s-a dispus prin dispoziţie.
Prin sentinţa civilă nr. 823 din 29 martie 2006, Tribunalul Caraş-Severin a admis acţiunea, a dispus anularea dispoziţiei şi restituirea în natură a suprafeţei de 1.050 mp Grădină în Armeniş, înscrisă în C.F. nr. 296/333 Armeniş cu nr. top % A în cota de ½ reclamantei V.A. şi ½ reclamantei F.D., suprafaţă liberă, fără construcţii. A obligat statul român prin Ministerul Finanţelor Publice la plata de despăgubiri faţă de F.D. în valoare de 49.393,5 lei şi faţă de V.A. a sumei de 49.393,5 lei pentru terenul în suprafaţă de 202 mp. A obligat Primăria Armeniş la plata sumei de 10.000.000 lei cheltuieli de judecată faţă de reclamante.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că din expertiza efectuată în cauză rezultă că în anul 1957 statul a preluat terenul de la antecesorii reclamantelor, că suprafaţa de 1050 mp poate fi restituită în natură, iar pentru suprafaţa de 202 mp ce nu poate fi restituită în natură, s-a stabilit valoarea despăgubirilor concluzionându-se că acordarea de titluri de valoare nu reprezintă o despăgubire reală, pentru persoanele ale căror imobile au fost trecute în mod abuziv în proprietatea statului.
Împotriva acestei sentinţe, comuna Armeniş prin primar, a declarat apel criticând-o pentru că, în realitate acţiunea este de contencios administrativ şi pentru că, urmare modificărilor aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, nu mai pot fi acordate măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri băneşti ci sub formă de titluri de despăgubire.
Mai este criticată hotărârea deoarece greşit a restituit în natură suprafaţa de 1050 mp, când în realitate aceasta nu poate fi restituită în natură, cât şi pentru obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Prin Decizia civilă nr. 400 A din 23 octombrie 2000 Curtea de Apel Timişoara a admis apelul şi a schimbat în tot sentinţa în sensul că a respins acţiunea.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că în afara reclamantelor mai sunt coproprietari asupra terenului B.I., D.A. şi statul şi în mod greşit instanţa a dispus parcelarea acestui teren faţă de coproprietarii care nu au fost chemaţi în judecată; greşit a fost atribuită reclamantelor o parcelă de teren liberă de construcţii fără a ţine seama de dreptul coindivizarilor asupra aceluiaşi teren.
Împotriva acestei decizii reclamantele au declarat recurs invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Hotărârea este criticată deoarece comuna Armeniş nu are calitate procesuală activă, întrucât nu a fost parte în proces la instanţa de fond unde pârâtă a fost Primăria comunei Armeniş.
O altă critică a hotărârii este că aceasta nu se referă la considerentul instanţei de fond constând în faptul că acordarea titlurilor de valoare nu reprezintă o despăgubire reală.
În fine, hotărârea mai este criticată pentru că reclamantele arată că sunt proprietare tabulare şi sunt nedreptăţite de soluţia pronunţată în apel. Instanţa de apel, dacă considera necesară introducerea în cauză a tuturor proprietarilor tabulari, trebuia să caseze sentinţa şi să trimită cauza spre rejudecare la instanţa de fond pentru introducerea în cauză a celorlalţi proprietari tabulari.
Prin întâmpinare comuna Armeniş a solicitat respingerea recursului.
Recursul este fondat şi pentru considerentele ce vor fi expuse va fi admis.
Împrejurarea că numai două recurente au solicitat prin notificare restituirea imobilului în litigiu, deşi sunt date că există şi alţi proprietari tabulari are relevanţă doar în sensul că imobilul va fi restituit celor care s-au conformat dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
În speţă sunt incidente dispoziţiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 republicată care statuează că,
„De cotele moştenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la cap. III profită ceilalţi moştenitori ai persoanei îndreptăţite care au depus în termen cererea de restituire".
Cât priveşte critica referitoare la faptul că comuna Armeniş nu are calitate procesuală activă, întrucât nu a fost parte la instanţa de fond unde pârâtă a fost Primăria comunei Armeniş, urmează a se observa că potrivit art. 19 din Legea administraţiei locale nr. 215/2001 primăria este o structură cu activitate permanentă care aduce la îndeplinire efectivă hotărârile consiliului local şi dispoziţiile primarului, ceea ce nu determină ca în speţă, comuna Armeniş să nu aibă calitate procesuală activă bunul fiind înscris în C.F. a comunei Armeniş.
Cu referire la faptul că recurenţii arată că titlurile de valoare nu reprezintă o despăgubire reală, urmează a se reţine că instanţa de fond a făcut o analiză pertinentă şi coroborată a probatoriilor administrate şi a stabilit în mod cert situaţia de fapt şi împrejurările esenţiale ale cauzei referitoare la dreptul de proprietate al reclamantelor şi la calitatea lor de persoane îndreptăţite, recursul va fi admis, Decizia recurată va fi casată şi va fi menţinută sentinţa nr. 823 din 29 martie 2006 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii F.D. şi V.A. împotriva deciziei nr. 400 A din 23 octombrie 2006 a Curţii de Apel Timişoara.
Casează Decizia recurată şi menţine sentinţa nr. 823 din 29 martie 2006 a Tribunalului Caraş-Severin.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4105/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4022/2006. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
