ICCJ. Decizia nr. 4105/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4105
Dosar nr. 7227/59/2006
Şedinţa publică din 18 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2296 din 12 septembrie 2006, Tribunalul Timiş a respins contestaţia formulată de reclamantele: W.M., N.S.M. şi N.M.D. împotriva dispoziţiei nr. 143 din 24 ianuarie 2006 emisă de Primarul municipiului Lugoj.
Motivul promovării contestaţiei a fost determinat de refuzul Primarului municipiului Lugoj de a recunoaşte calitatea de persoane îndreptăţite în favoarea reclamantelor în demersul lor de a obţine restituirea în natură a unei suprafeţe de 11.012 mp teren intravilan din Lugoj, înscrisă în C.F. 3561 Lugojul German, nr. top 832-856/22/a/1 şi C.F. 3621 Lugojul German nr. top 832-856/22/a/2, ce a aparţinut societăţii anonime I. M.& C., Fabrica de ţiglă şi cărămidă din Lugoj, naţionalizată prin Legea nr. 119/1948 şi la care antecesorii reclamantelor au fost acţionari.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că la data naţionalizării, acţionari ai societăţii erau membrii a două familii distincte, respectiv P. şi S., iar soţii surorilor M., respectiv P.E. şi S.A., cumnaţii, nu erau între ei, nici rude şi nici afini.
Legea nr. 10/2001 nu defineşte noţiunea de familie „În sens juridic, familia desemnează grupul de persoane între care există drepturi şi obligaţii ce izvorăsc din căsătorie, rudenie sau adopţie precum şi din relaţiile asimilate din unele puncte de vedere cu cele de familie (cel al drepturilor şi obligaţiilor).
Familia formează obiect de reglementare în domeniul de aplicare al legilor speciale, altele decât Legea nr. 10/2001, respectiv Legea nr. 18/1991, Legea nr. 114/1996, apoi cercul de moştenitori este conturat de art. 659, art. 669-676 C. civ., precum şi art. 1-5 din Legea nr. 319/1944.
Potrivit Codului familiei, familia desemnează fie pe soţi, fie pe aceştia şi copiii lor, fie pe toţi cei care se găsesc în relaţii de familie, care izvorăsc din căsătorie, rudenie, adopţie, precum şi relaţiile asimilate din unele puncte de vedere. Rezultă, în opinia tribunalului, că există o noţiune juridică a familiei, de drept comun, în sensul Codului familiei şi noţiune specială, în diferite domenii, la care se referă legile speciale, din perspectiva noţiunii de familie.
În această ordine de idei, tribunalul a apreciat că în mod corect, atât pârâtul cât şi Autoritatea de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, au considerat noţiunea de familie potrivit dreptului comun, respectiv a Codului familiei, arătând că acţionarii societăţii nu pot fi consideraţi ca membri ai aceleiaşi familii datorită prezenţei a două persoane care nu sunt între ele, nici rude şi nici afini, respectiv P.E. şi S.A.
Noţiunea de familie nu trebuie deci confundată cu cea de rudenie şi nici circumscrisă cercului moştenitorilor legali.
Doar pentru ipoteza în care persoana îndreptăţită era unic asociat la firma naţionalizată şi în acelaşi timp proprietar al imobilului la data naţionalizării, sau pentru ipoteza în care asociaţii erau membrii aceleiaşi familii, imobilul se restituie în natură, conform art. 18 lit. a) din Legea nr. 10/2001. Doar într-o astfel de situaţie devin incidente principiile care guvernează Legea nr.10/2001 şi în mod deosebit, principiul prevalenţei restituirii în natură.
Raportându-se la art. 18 lit. a) şi art. 31 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, tribunalul a apreciat că în mod corect pârâtul a respins cererea de restituire în natură a terenului, având în vedere că persoanele asociate nu erau membri ai aceleiaşi familii.
Prima instanţă a mai reţinut că nu a fost dovedită susţinerea reclamantelor că imobilul a fost preluat fără titlu, nefăcându-se vreo probă că întreprinderea I. M.&C., Fabrica de ţiglă şi cărămidă, nu îndeplinea criteriile prevăzute de Legea nr. 119/1948 pentru a fi naţionalizată, astfel încât să se concluzioneze că preluarea de către stat s-a realizat fără titlu ori fără titlu valabil.
Prin Decizia civilă nr. 581 din 20 decembrie 2006, Curtea de Apel Timişoara a admis apelul formulat de reclamante împotriva hotărârii primei instanţe pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a admis contestaţia formulată de reclamante, a anulat dispoziţia nr. 143 din 24 ianuarie 2006 emisă de pârât şi l-a obligat pe acesta să emită o nouă dispoziţie motivată în favoarea reclamantelor, privind retrocedarea în natură a terenului intravilan de 11.012 mp situat în Lugoj, înscrise în C.F. 356, Lugojul German, nr. top 832-856/22/a/1 şi C.F. 3861 Lugojul German, nr. top 832-856/22/a/1 şi C.F. 3621 Lugojul German, nr. top 832-856/22/a/2.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că reclamantele sunt moştenitoarele acţionarilor fostei societăţi anonime, iniţial societate în nume colectiv I. M.&C., Fabrica de ţiglă şi cărămidă, naţionalizată fără despăgubiri prin Legea nr. 119/1948.
Structura acţionariatului, la data naţionalizării, se compunea din P.E., născută M., apoi sora acesteia, S.M., născută M., apoi soţii primelor două surori, respectiv P.E. şi S.A. şi Dr. G.M., fiica soţilor S.
Instanţa de apel a mai reţinut că noţiunea de familie nu are o accepţiune recunoscută şi explicitată de norma reparatorie a Legii nr. 10/2001, însă o limitare a noţiunii de persoane îndreptăţite, stabilită de Legea nr. 10/2001 doar la sfera persoanelor legate între ele prin relaţii de căsătorie contravine dispoziţiilor art. 676 C. civ., care valorifică şi relaţiile de rudenie, prin includerea în categoria moştenitorilor legali a rudelor de sânge până la gradul al 4-lea inclusiv.
În plus, un înţeles foarte larg al noţiunii de familie este evocat şi prin prisma moştenitorilor legali indicaţi de art. 659 şi art. 669-676 C. civ. şi cum reclamantele sunt moştenitoarele legale ale celor două surori M. şi ale soţilor acestora, împreună cu care au alcătuit acţionariatul societăţii anonime de la data naţionalizării, reclamantele N.D. şi N.S.M. fiind nepoatele de fiică ale acţionarilor P.E. şi E., iar reclamanta W.M. fiind fiica foştilor acţionari S.M. şi A., care a moştenit-o şi pe mătuşa sa, P.E. jr., aceasta din urmă fiind cealaltă fiică a acţionarilor P., ipoteza de excepţie a art. 18 lit. a) din Legea nr. 10/2001 este pe deplin aplicabilă.
În fine, instanţa de apel a apreciat că această soluţie este în deplin acord cu scopul Legii nr. 10/2001, art. 7 alin. (1) indicând primordialitatea restituirii în natură a bunurilor imobiliare trecute abuziv în proprietatea statului, prin naţionalizare fără despăgubiri, aspect care satisface principiul reparaţiei integrale şi efective a prejudiciilor suferite de persoanele îndreptăţite.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, a declarat recurs pârâtul Primarul Municipiului Lugoj, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că aceasta a fost dată cu aplicarea şi interpretarea greşită a legii, instanţa interpretând eronat noţiunea de „familie", considerând că în speţă este incidentă excepţia prevăzută de art. 18 lit. a) din Legea nr. 10/2001 „cazul în care persoana îndreptăţită era unic asociat sau persoanele îndreptăţite asociate erau membri ai aceleiaşi familii".
A mai susţinut că din moment ce la data naţionalizării acţionari ai societăţii erau membrii a două familii distincte, P. şi S. şi în condiţiile în care doi dintre membrii acestor familii, E.P. şi A.S., nu sunt între ei nici rude nici afini în sensul art. 45 C. fam. şi art. 676 C. civ., în mod greşit instanţa de apel a reţinut că descendentele acestor familii distincte, ce se identifică în persoana reclamantelor, pot fi considerate membri ai aceleiaşi familii pentru a putea opera excepţia prevăzută de art. 18 lit. a) din Legea nr. 10/2001.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce succed:
Conform art. 18 lit. a) din Legea nr. 10/2001 „măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent dacă persoana îndreptăţită era asociat la persoana juridică proprietară a imobilelor şi a activelor la data preluării acestora în mod abuziv, cu excepţia cazului în care persoana îndreptăţită era unic asociat sau persoanele îndreptăţite asociate erau membri ai aceleiaşi familii.
Din textul de lege citat rezultă că, pe cale de excepţie, se admite posibilitatea restituirii în natură „dacă persoana îndreptăţită era unic asociat sau persoanele îndreptăţite asociate erau membri ai aceleiaşi familii".
Instanţa de apel, prin soluţia pronunţată, s-a prevalat de a doua excepţie instituită de art. 18 lit. a) din Legea nr. 10/2001, cazul în care persoanele îndreptăţite asociate erau membri ai aceleiaşi familii şi când este posibilă restituirea în natură a imobilului, reţinând în mod just că reclamantele se încadrează în această excepţie, motivat de faptul că acţionarii societăţii anonime I. M.& C., Fabrica de ţiglă şi cărămidă Lugoj, ce a format obiectul naţionalizării conform Legii nr. 119/1948, au fost membrii familiei M. (ale căror moştenitoare sunt reclamantele), structura acţionariatului societăţii la data naţionalizării fiind compusă din surorile E.P.(fostă M.) şi S.M. (fostă M.), soţii lor, P.E. şi S.A., precum şi fiica soţilor S., respectiv W.M. (reclamanta).
Noţiunea de „familie" neavând o accepţiune edictată de norma reparatorie a Legii nr. 10/2001, se constată că în mod just instanţa de apel a apreciat că limitarea noţiunii de „persoane îndreptăţite" stabilită de Legea nr. 10/2001 doar la sfera persoanelor legate prin căsătorie contravine dispoziţiilor art. 676 C. civ. care valorifică relaţiile de rudenie prin includerea în categoria moştenitorilor legali a rudelor de sânge până la al 4-lea grad inclusiv.
Ca realitate juridică, familia are un înţeles restrâns, propriu-zis şi unele înţelesuri largi, ceea ce rezultă din diferitele reglementări legale în materie.
În înţeles restrâns, propriu-zis, noţiunea de familie cuprinde pe soţi, precum şi pe copiii lor minori, iar cel mai larg înţeles al noţiunii de familie este acela de arbore genealogic, adică de totalitate a persoanelor care descind dintr-un autor comun, la care sunt de adăugat şi soţii acestor persoane.
De asemenea, un înţeles foarte larg al noţiunii de familie îl evocă şi cercul moştenitorilor legali (art. 459 şi art. 669-676 C. civ.) aşa încât, în mod just instanţa de apel a reţinut că reclamantele fiind moştenitoarele legale ale celor două surori şi ale soţilor lor, împreună cu care au alcătuit acţionariatul societăţii anonime şi au fost membri ai aceleiaşi familii, beneficiază de ipoteza art. 18 lit. a), teza a II-a din Legea nr. 10/2001 în sensul că sunt îndreptăţite la restituirea imobilului revendicat.
Drept urmare, în raport de considerentele expuse şi constatând legalitatea deciziei atacate, recursul declarat în cauză se priveşte ca nefondat şi urmează a fi respins în consecinţă.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Timişoara împotriva deciziei civile nr. 581 A din 20 decembrie 2006 a Curţii de Apel Timişoara .
Obligă pe recurentul-pârât la 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimaţii-reclamanţi W.M., N.S.M. şi N.M.D., reprezentând onorariu de avocat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4275/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4048/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
