ICCJ. Decizia nr. 4086/2006. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4086
Dosar nr. 710/32/2006
Şedinţa publică din 18 mai 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin sentinţa civilă nr. 7090 din 18 septembrie 2000 Judecătoria Bacău a respins ca nefondată acţiunea în revendicare formulată de reclamanta Ţ.A. împotriva pârâtelor Primăria municipiului Bacău şi Prefectura Bacău, având ca obiect suprafaţa de 2047 mp teren, situată în Bacău.
Pentru a pronunţa această hotărâre, judecătoria a reţinut că reclamanta este moştenitoarea defuncţilor Ţ.M. şi Ţ.E., care au deţinut terenul în litigiu, teren ce a fost preluat de stat în baza Legii nr. 4/1973, pentru edificarea unor blocuri.
Planurile de demolare şi de construire nu s-au mai materializat, reclamanta stăpânind în continuare terenul.
Pentru construcţia demolată şi pentru teren statul a plătit deja despăgubiri.
Prin Decizia nr. 362 din 16 martie 2001 Tribunalul Bacău, secţia civilă, a admis apelul declarat de reclamantă, a desfiinţat sentinţa şi a dispus judecarea cauzei în primă instanţă de către tribunal, cu motivarea că este vorba despre o acţiune în materia exproprierii, care, potrivit art. 2 lit. e) C. proc. civ., se judecă în primă instanţă de către tribunal.
Prin sentinţa civilă nr. 420 din 16 octombrie 2001, Tribunalul Bacău, secţia civilă, a admis în parte acţiunea, a obligat-o pe pârâtă să retrocedeze reclamantei suprafaţa de teren de 1755,80 mp şi a respins cererea acesteia privind plata de despăgubiri.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Prin Decizia nr. 8 din 17 ianuarie 1976 a Consiliului Popular Bacău, terenul în suprafaţă de 2047 mp şi construcţiile situate pe acesta, aparţinând părinţilor reclamantei, au fost trecute în proprietatea statului, în temeiul Legii nr. 4/1973.
Anterior acestei date, părinţii reclamantei au vândut însă acesteia o suprafaţă de 200 mp teren.
Prin expertiza efectuată în cauză a fost identificată suprafaţa rămasă, de 1847 mp, din care s-a constatat că o porţiune de 1598,34 mp este liberă, o altă porţiune de 157,46 mp este proprietate de stat, dar folosită de numita D.M., iar o altă suprafaţă de 91,20 mp este inclusă într-o suprafaţă de teren mai mare, care a făcut obiect de schimb între Consiliul local Bacău şi SC C.L. SRL.
Reclamanta a solicitat restituirea în natură a suprafeţei de 1755,8 mp, iar pentru suprafaţa de 91,20 mp plata de despăgubiri.
Tribunalul a considerat că, în ceea ce priveşte suprafaţa de 1755,8 mp nu s-a atins scopul exproprierii, aşa încât, în baza art. 35 din Legea nr. 33/1994, poate fi restituită reclamantei, iar capătul de cerere privind plata despăgubirilor nu poate fi admis, deoarece dispoziţiile art. 30-33 din Legea nr. 33/1994 sunt aplicabile numai exproprierilor efectuate în baza acestui act normativ, reclamanta având la dispoziţie alte căi pentru rezolvarea cererii de despăgubiri.
II. La data de 22 noiembrie 2000 reclamanta Ţ.A. a introdus o nouă cerere de chemare în judecată, de data aceasta împotriva pârâtelor Comisia de aplicare a Legii nr. 18/1991 a Primăriei Bacău, Comisia de aplicare a Legii nr. 18/1991 a Prefecturii Bacău şi SC C.L. SRL, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să le oblige pe pârâte să-i retrocedeze suprafaţa de teren de 256 mp cu privire la care nu a fost pusă în posesie cu ocazia executării sentinţei civile nr. 420 din 16 octombrie 2001 a Tribunalului Bacău şi să desfiinţeze contractul de schimb imobiliar încheiat între Consiliul local Bacău şi pârâta SC C.L. SRL.
În motivarea cererii reclamanta arătat că, din suprafaţa care a aparţinut părinţilor săi, preluată de stat, tribunalul a refuzat să-i retrocedeze în natură doar o suprafaţă de 91,20 mp, pe care a lăsat-o în proprietatea pârâtei C.L. SRL.
Pentru această suprafaţă de teren schimbul efectuat între Consiliul local Bacău şi pârâta SC C.L. SRL este ilegal, iar pentru suprafaţa de 157 mp deţinută de aceeaşi pârâtă aceasta nu are titlu de proprietate.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău, care, prin sentinţa civilă nr. 955 din 21 februarie 2003, şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bacău, cu motivarea că acţiunea se întemeiază pe dispoziţiile Legii nr. 33/1994.
Prin sentinţa civilă nr. 295 din 4 iunie 2003 Tribunalul Bacău, secţia civilă, a respins capătul de cerere privind retrocedarea terenului pentru autoritate de lucru judecat, a disjuns capătul de cerere având ca obiect desfiinţarea contractului de schimb imobiliar şi l-a trimis spre competentă soluţionare la Judecătoria Bacău.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că, în ceea ce priveşte primul capăt de cerere, operează autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 420 din 16 octombrie 2001 pronunţată de aceeaşi instanţă; eventuala omisiune a instanţei de a se pronunţa asupra celor 156,46 mp, precum şi neacordarea în natură a celor 91,20 mp teren puteau fi îndreptate numai prin exercitarea căilor de atac împotriva sentinţei, ceea ce însă reclamanta nu a făcut, sentinţa devenind definitivă şi irevocabilă prin neexercitarea căilor de atac.
Prin Decizia civilă nr. 125 din 8 decembrie 2003 Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei, apel prin care se criticase numai soluţionarea pe cale excepţie a capătului de cerere având ca obiect restituirea terenului.
Această decizie a fost casată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, prin Decizia nr. 9626 din 22 noiembrie 2005, pentru nemotivarea hotărârii, în temeiul art. 304 pct. 7 şi art. 312 alin. (2) C. proc. civ., cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.
Rejudecând pricina, Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, a pronunţat Decizia nr. 710 din 9 noiembrie 2006, prin care a admis apelul reclamantei, a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a respins excepţiile privind lipsa calităţii procesuale pasive a intimatelor şi a. menţinut celelalte dispoziţii ale acesteia.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut următoarele:
Cei 256 mp solicitaţi de reclamantă prin acţiune au făcut şi obiectul sentinţei civile nr. 420/2001 a Tribunalului Bacău, aşa cum rezultă din considerentele acesteia.
Între cele două litigii există, aşadar, identitate de obiect, după cum există şi identitate de cauză, ambele fiind întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 33/1994.
În ceea ce priveşte identitatea de părţi, curtea de apel a arătat că, într-o interpretare extinctivă a art. 1201 C. civ., aceasta poate fi reţinută, „deoarece aplicarea strictă a relativităţii şi lucrului judecat ar duce la consecinţe practice nedorite."
Astfel, reclamantului dintr-un prim proces i se poate opune cu succes într-un al doilea proces, excepţia puterii de lucru judecat de către pârâtul care n-a participat în primul proces, dar care are o situaţie juridică identică, ceea ce este cazul în speţă.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta, susţinând că în mod nelegal s-a reţinut de către curtea de apel faptul că operează autoritatea de lucru judecat, deşi în cauză nu există o triplă identitate, de obiect, de părţi şi de cauză.
Recurenta arată că prin sentinţa civilă nr. 429/2001 a Tribunalului Bacău s-a dispus retrocedarea în favoarea sa a suprafeţei de 1755, 80 mp din totalul de 1847 cât au fost expropriaţi.
Cu ocazia întabulării însă, la efectuarea măsurătorilor, s-a constatat că 164 mp teren sunt ocupaţi de SC C.L. SRL; din aceştia, 151 mp nu au făcut obiectul contractului de schimb între această pârâtă şi Consiliul local Bacău.
Intimatele nu au depus la dosar întâmpinare.
Recursul este fondat şi va fi admis pentru următoarele considerente:
Între cele două litigii există numai o identitate parţială, în ceea ce priveşte obiectul material al pricinilor.
Astfel, primul litigiu a avut ca obiect întreaga suprafaţă de teren care a aparţinut autorilor reclamantei şi care măsura 2047 mp, iar litigiul de faţă se poartă în legătură cu o parte din această suprafaţă, indicată în acţiune ca având 256 mp.
Primul proces a avut ca obiect retrocedarea terenului expropriat şi în legătură cu care nu s-a realizat scopul exproprierii, acţiunea fiind întemeiată şi soluţionată în baza art. 35 din Legea nr. 33/1994.
Prin sentinţa civilă nr. 420/2002, tribunalul a admis în parte acţiunea reclamantei şi a dispus restituirea către aceasta a terenului identificat ca fiind liber de construcţii, nu şi a celui ocupat, în suprafaţă de 91,20 mp despre care s-a arătat că este inclus în terenul care a făcut obiectul contractului de schimb între Consiliul local Bacău şi SC C.L. SRL.
Constatând că, din terenul pentru care a obţinut câştig de cauză în primul litigiu, o porţiune nu i-a putut fi retrocedată deoarece este ocupat fără titlu de către SC C.L. SRL şi totodată, considerând ilegal contractul de schimb din pricina căruia nu i-a putut fi restituită suprafaţa de 91,20 mp, reclamanta a iniţiat acest al doilea proces împotriva actualului posesor la terenului.
Chiar dacă în cererea de chemare în judecată reclamanta a indicat generic dispoziţiile Legii nr. 33/1994, din motivarea în fapt a cererii precum şi din scopul urmărit prin formularea acesteia, reiese că primul capăt de cerere, disjuns de cel privitor la anularea contractului de schimb, are ca obiect revendicarea suprafeţei de teren de 256 mp de la actualul posesor al acesteia, şi nu retrocedarea sa de către stat.
Prin urmare, acest al doilea proces are şi un obiect juridic şi o cauză diferite de cel dintâi.
În ceea ce priveşte părţile, numai reclamanta este aceeaşi ca şi în primul proces şi, contrar celor reţinute de curtea de apel, tocmai relativitatea efectelor hotărârii judecătoreşti au pus-o pe reclamantă în imposibilitatea de a pune în executare silită faţă de pârâta SC C.L. SRL, cu care nu se judecase în primul proces, hotărârea obţinută în contradictoriu cu Primăria municipiului Bacău şi Prefectura judeţului Bacău.
Pentru acest motiv reclamanta nu a putut reintra în posesia celor 164 mp de teren, despre care arată că sunt incluşi în suprafaţa de 1755,80 mp pentru care are titlu executoriu, dar care nu-i este opozabil pârâtei SC C.L. SRL
În legătură cu cei 91,20 mp care au făcut obiect al contractului de schimb, cererea în revendicare are de, asemenea, o cauză diferită, bazată pe pretinsa nevalabilitate a titlului cu care-1 deţine pârâta, aspect care nu a fost analizat în cadrul primului proces.
Prin urmare în mod nelegal curtea de apel, validând sentinţa tribunalului, a reţinut că în cauză operează autoritatea de lucru judecat şi a aplicat greşit dispoziţiile art. 1201 C. civ.
Pentru aceste considerente, în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa Decizia şi, în baza art. 297 C. proc. civ. va admite apelul şi va desfiinţa sentinţa, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
În ceea ce priveşte instanţa căreia se va trimite pricina, aceasta este Judecătoria Bacău, deoarece, pentru considerentele anterior expuse, nu este vorba despre un proces sau o cerere în materie de expropriere, care să atragă aplicabilitatea art. 2 lit. f ) C. proc. civ., ci despre o acţiune în revendicare de dreptul comun.
În condiţiile în care nu reiese din actele dosarului că valoarea celor 256 mp din municipiul Bacău ar depăşi 500 000 lei (RON), nu sunt aplicabile nici dispoziţiile art. 2 lit. b) C. proc. civ., motiv pentru care, ca şi capătul de cerere privind anularea contractului de schimb, şi cel privind revendicarea sunt de competenţa soluţionării în primă instanţă a judecătoriei, conform art. l pct. 1 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4361/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3888/2006. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... → |
|---|
