ICCJ. Decizia nr. 4091/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4091
Dosar nr. 18077/1/200.
(număr vechi 4660/2005)
Şedinţa de la 25 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Urmare notificării formulate de B.E. în temeiul art. 21 din Legea nr. 10/2001, Primarul comunei Agigea, judeţul Constanţa, a emis dispoziţia nr. 163 din 12 septembrie 2003, prin care a respins cererea de restituire în natură a terenului în suprafaţă de 2000 mp situat în satul Lazu, comuna Agigea, cu motivarea că terenul cerut face parte din proprietatea lui B.P., autorul solicitantei, căruia i-a fost reconstituit dreptul de proprietate în totalitate şi pe vechiul amplasament prin titlul de proprietate nr. 18489/509 din 1 februarie 1994 eliberat în temeiul Legii nr. 18/1991 pentru suprafaţa de 6.898 mp şi prin dispoziţia nr. 151 din 15 noiembrie 2001 emisă de Primarul comunei Agigea în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru suprafaţa de 600 mp.
Contestaţia formulată de B.E. în temeiul art. 24 alin.(7) şi (8) din Legea nr. 10/2001 a fost respinsă ca nefondată prin sentinţa civilă nr. 1271 din 1 noiembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia civilă, iar apelul declarat de contestatoare împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 224/C din 18 februarie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă.
Amândouă instanţe au stabilit că terenul în litigiu face parte din terenurile pentru care a fost restabilit dreptul de proprietate al autorului contestatoarei, aşa cum corect se arată în dispoziţia emisă de primar, astfel încât contestaţia este neîntemeiată.
B.E. a declarat recurs, prin care susţine, în esenţă, că instanţele s-au aflat în eroare, necercetând situaţia de fapt în raport cu probele existente la dosarul cauzei, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., situaţie în funcţie de care se impune casarea hotărârilor.
Recursul este întemeiat.
Într-adevăr, instanţele au stabilit că terenul în suprafaţă de 2000 mp obiect al notificării formulate de B.E. a fost reconstituit în proprietatea lui B.P., autorul contestatoarei, prin titlu de proprietate nr. 18489/509 din 1 februarie 1994 eliberat în aplicarea Legii nr. 18/1991, astfel încât nu poate fi retrocedat în natură şi în temeiul Legii nr. 10/2001.
Asemenea constatare este însă consecinţa neverificării susţinerii contrare constante a contestatoarei şi a înscrisurilor depuse la dosar în sprijinul acestei apărări.
Astfel, prin însăşi contestaţia adresată justiţiei, contestatoarea a susţinut că terenul în litigiu nu a făcut obiectul acelui titlu de proprietate, indicând existenţa altui proces pe rolul justiţiei din care rezultă împrejurarea invocată.
În recurs se constată temeinicia susţinerii contestatoarei.
Din examinarea deciziei nr. 1651 din 3 martie 2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizie ataşată cauzei de faţă, rezultă că, prin titlul de proprietate susmenţionat, autorului contestatoarei i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra a două terenuri cu suprafeţele de 3047 mp şi de 3851 mp, iar prin dispoziţiile nr. 151 şi nr. 152 din 15 noiembrie 2001 emise de Primarul comunei Agigea în temeiul Legii nr. 10/2001 au fost restituite în natură contestatoarei, moştenitoare a aceluiaşi autor, alte două terenuri cu suprafeţele de 600 mp şi de 195 mp, toate cele patru terenuri arătate fiind altele decât cel cu suprafaţa de 2000 mp ( adică terenul din prezentul proces ) care este specificat în certificatul de moştenitor emis pe urma defunctului C.A. al cărui legatar a fost B.P., autorul contestatoarei.
Ca urmare, instanţele nu au fost preocupate să verifice o susţinere esenţială pentru corecta aplicare a legii, lăsând nelămurite pe deplin atât situaţia de fapt, cât şi regimul juridic al terenului în litigiu, soluţionând nelegal pricina pe baza unei excepţii de inadmisibilitate nereală.
O astfel de rezolvare dată cauzei se circumscrie cazului de recurs în vigoare la acea dată prevăzut prin pct. 10 al art. 304 C. proc. civ., care ultraactivează şi după abrogarea sa prin art. I pct. 49 din Legea nr. 219/2005, potrivit regulii conţinute de art. 725 alin. (3) C. proc. civ.( hotărârile pronunţate înainte de intrarea în vigoare a legii noi rămân supuse căilor de atac şi termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunţate).
În raport cu cele arătate, coroborate cu dispoziţiile art. 314 C. proc. civ., conform cu care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie hotărăşte asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost pe deplin lămurite, recursul de faţă va fi admis, hotărârile date vor fi casate, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare în primă instanţă la tribunal.
Instanţa de trimitere va pune în discuţia părţilor şi va ordona probele pe care le va găsi necesare în scopul stabilirii situaţiei de fapt şi al regimului juridic al terenului, urmând a aplica legea în funcţie de cele ce astfel va constata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de B.E. împotriva deciziei nr. 224/C din 18 februarie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa civilă nr. 1271 din 1 noiembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia civilă, şi trimite dosarul spre rejudecare în primă instanţă, la Tribunalul Constanţa.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 25 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4471/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4171/2006. Civil → |
|---|
