ICCJ. Decizia nr. 4471/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4471
Dosar nr. 25972/1/200.
nr. vechi 7833/2004
Şedinţa publică din 9 mai 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Gorj la 6 septembrie 2001, reclamantul B.M. a chemat în judecată pe pârâta SC S. SA Bumbeşti Jiu, solicitând anularea deciziei nr. 1655 din 12 septembrie 2001 emisă de pârâtă şi acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul în suprafaţă de 9000 mp, situat în comuna Bumbeşti-Jiu, sat Curtişoara, ce a aparţinut mamei sale, M.B., conform actului de partaj voluntar nr. 4868/1945.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, iniţial, a solicitat restituirea terenului preluat de stat în temeiul Legii nr. 18/1991, însă cererea i-a fost respinsă cu motivarea că terenul se află în patrimoniul unei societăţi comerciale şi este cuprins în certificatul de atestare a dreptului de proprietate emis în favoarea acesteia.
Reclamantul a precizat că, prin Decizia contestată, i-a fost respinsă cererea întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, cu motivarea că terenul a intrat în proprietatea Ministerului Agriculturii şi, având în vedere că pârâta este o societate comercială privatizată, notificarea trebuie adresată A.P.A.P.S.
Tribunalul Gorj, prin sentinţa civilă nr. 51 din 6 martie 2003 a admis contestaţia reclamantului, a anulat Decizia nr. 1655/2001 a SC S. SA Bumbeşti Jiu şi a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, corespunzător valorii terenului, de 217.530.000 lei, în condiţiile prevăzute de art. 27 din Legea nr. 10/2001.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, într-adevăr, potrivit art. 27 din Legea nr. 10/2001, în cazul imobilelor aflate în patrimoniul unor societăţi comerciale, notificarea se adresează A.P.A.P.S., dar faptul că persoana îndreptăţită nu a cunoscut acest lucru, nu este sancţionat de lege, dimpotrivă, conform dispoziţiilor art. 5, unitatea căreia i s-a adresat notificarea are obligaţia să o înainteze unităţii ce trebuie sesizată.
Pe fondul cauzei, s-a reţinut că terenul de 9000 mp ce a aparţinut autoarei reclamantului, se identifică, prin dimensiuni şi vecinătăţi, cu terenul deţinut de pârâtă şi evidenţiat în patrimoniul acesteia. Ca atare, s-a apreciat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 10/2001, pârâtei deţinătoare incubându-i obligaţia de despăgubire.
Împotriva sentinţei menţionate a declarat apel pârâta, criticând-o pentru încălcarea art. 8 din Legea nr. 10/2001, care exceptează de la acordarea de măsuri reparatorii, terenurile al căror regim juridic a fost reglementat de legile fondului funciar, în speţă, terenul fiind înscris în fostul C.A.P. Curtişoara.
S-a criticat sentinţa primei instanţe şi pentru greşita interpretare a art. 25 din Legea nr. 10/2001.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 192 din 5 septembrie 2003, a respins apelul pârâtei SC S. SA Bumbeşti Jiu ca nefondat, reţinând că dispoziţiile Legii nr. 10/2001 au caracter de completare, astfel că nu s-au încălcat dispoziţiile legilor funciare, ci, potrivit art. 31-36 s-a stabilit numai valoarea de expertiză a terenului pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate, în raport de care vor fi calculate despăgubirile prin echivalent.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs pârâta SC S. SA Bumbeşti Jiu criticând-o ca nelegală pentru încălcarea dispoziţiilor art. 8 alin. (1) şi a art. 27 din Legea nr. 10/2001.
Prin motivele de recurs, pârâta a susţinut că împrejurarea că reclamantul nu a fost despăgubit efectiv în urma demersurilor efectuate în temeiul prevederilor Legii nr. 1/2000 nu justifică o nouă cerere, întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, ci solicitarea punerii în executare a Hotărârii nr. 3093 din 1 martie 2003 a Comisiei Judeţene Gorj pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor (anexa 39).
Cea de a doua critică formulată de recurentă a vizat faptul că terenul în litigiu era evidenţiat în patrimoniul său şi, întrucât este privatizată conform contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 168/1998, sunt aplicabile dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora notificarea se adresează instituţiei publice care a efectuat privatizarea.
În susţinerea recursului, pârâta a depus la dosar Hotărârea nr. 3093 din 1 martie 2002, prin care s-a propus acordarea de despăgubiri în temeiul Legii nr. 1/2000, conform tabelului nominal (anexa 39) în care figurează şi intimatul reclamant la poziţia 48.
Analizând ansamblul probatoriu administrat în cauză, raportat la criticile formulate de recurenta-pârâtă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va constata că recursul este fondat având în vedere următoarele considerente:
Prin cererea depusă în faţa primei instanţe la 17 octombrie 2001 şi intitulată „răspuns la întâmpinare", reclamantul B.M. a solicitat citarea în cauză, în calitate de pârâtă a A.P.A.P.S. şi a Ministerului Finanţelor Publice pentru a fi obligate la plata sumelor solicitate cu titlu de despăgubiri.
Urmare a cererii reclamantului, prin încheierea de la termenul din 19 octombrie 2001 s-a dispus citarea în cauză A.P.A.P.S., ulterior probatoriile fiind administrate şi în contradictoriu cu această pârâtă.
La termenul din 16 noiembrie 2001, Tribunalul Gorj a dispus şi citarea în cauză a SC T. România SRL, cumpărătorul acţiunilor SC S. SA Târgu-Jiu, de la Fondul Proprietăţii de Stat.
Deşi reclamantul a chemat în judecată, prin cererea menţionată, calificată ca o precizare de acţiune, A.P.A.P.S. şi Ministerul Finanţelor Publice, prima instanţă a lărgit în mod nejustificat cadrul procesual fixat de reclamant, cu încălcarea principiului disponibilităţii, introducând în cauză din oficiu SC T. România SRL, persoană juridică ce nu a fost chemată în judecată în condiţiile prevăzute de art. 112 C. proc. civ.
Ca atare se va aprecia că se impune admiterea recursului, casarea deciziei recurate în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe pentru soluţionarea litigiului în cadrul procesual fixat de reclamant.
Cu ocazia rejudecării, urmează ca instanţa să verifice dacă terenul în litigiu în suprafaţă de 9000 mp, identificat prin raportul de expertiză tehnică efectuat de expert P.V. este unul şi acelaşi cu terenul de 9240 mp, cu care reclamantul figurează înscris la poziţia 48 din tabelul nominal (anexa 39), cuprinzând persoanele în favoarea cărora s-a propus acordarea de despăgubiri prin Hotărârea nr. 3093 din 1 martie 2002 a Prefecturii Judeţene Gorj, Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor (fila 4 recurs) şi dacă este posibilă restituirea în natură.
În raport de această situaţie, instanţa va putea verifica în ce măsură sunt aplicabile în cauză dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 care exceptează de la acordarea măsurilor reparatorii terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991 republicată şi Legea nr. 1/2000.
În consecinţă, se va admite recursul declarat de pârâtă şi se va casa Decizia civilă nr. 192 din 5 septembrie 2003 a Curţii de Apel Craiova cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC S. SA Bumbeşti-Jiu împotriva deciziei nr. 192 din 5 septembrie 2003 a Curţii de Apel Craiova.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4704/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4091/2006. Civil → |
|---|
