ICCJ. Decizia nr. 4171/2006. Civil
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4171
Dosar nr. 30998/1/200.
Nr. vechi 13844/2005
Şedinţa publică din 27 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 8 iulie 2004, contestatoarea A.N.C.M. a chemat în judecată pe intimata A.V.A.S., solicitând anularea deciziei nr. 144 din 15 martie 2004 şi obligarea acestei autorităţi la restituirea în echivalent valoric a imobilului situat în Bucureşti.
În motivarea cererii, întemeiate pe art. 112-114 C. proc. civ. şi dispoziţiile Legii nr. 10/2001, contestatoarea a susţinut că:
- imobilul solicitat a aparţinut cooperativei meşteşugăreşti M.T. şi a fost preluat abuziv de stat, fără plată, conform H.C.M. nr. 895/1959 (privind transformarea unor cooperative meşteşugăreşti în întreprinderi industriale de stat), act secret, nepublicat în Buletinul Oficial;
- potrivit Instrucţiunilor de aplicare a hotărârii menţionate, fostul Minister al Industriilor şi Bunurilor de Consum a preluat activităţile, patrimoniul şi arhivele cooperativei transformate, iar U.C.E.C.O.M. a asigurat, din propriile fonduri finanţarea lucrărilor de investiţii în construcţii şi reparaţii capitale pe anul în curs şi a plătit părţile sociale cuvenite ex-cooperatorilor;
- referitor la dizolvarea cooperativelor meşteşugăreşti, art. 39 alin. (4) din Statutul Model în vigoare în acea perioadă prevedea că, după achitarea datoriilor şi restituirea părţilor sociale, activul net se predă uniunii la care a fost afiliată cooperativa;
- prin Decizia atacată, intimata i-a respins notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, pe considerentul că preluarea nu ar fi fost abuzivă, ci la cererea membrilor cooperatori şi nu s-ar fi respectat prevederile art. 21 alin. (2) şi art. 22 din aceeaşi lege, referitoare la identificarea imobilului şi depunerea actelor doveditoare ale dreptului de proprietate;
- aşa-zisa adeziune a adunării generale a cooperativei a reprezentat rezultatul presiunilor politice din acea vreme.
Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, precum şi contestaţia (ca neîntemeiată).
S-a reţinut că:
- intimata are calitate procesuală pasivă deoarece a soluţionat notificarea formulată de contestatoare;
- în baza H.C.M. nr. 895/1959 au fost transformate în întreprindere de stat doar secţiile cu producţie de serie ale cooperativei M.T., care şi-a păstrat patrimoniul, neîncetându-şi activitatea;
- plata părţilor sociale unor categorii de membri cooperatori nu echivalează cu intrarea cooperativei în lichidare;
- nefiind vorba despre dizolvarea cooperativei meşteşugăreşti, urmată de lichidare, ci doar de o reorganizare prin divizare, contestatoarea nu face dovada calităţii sale de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii, în înţelesul art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001, o asemenea calitate revenind, ipotetic, numai cooperativei propriu-zise;
- pe de altă parte, contestatoarea nu a făcut nici dovada dreptului de proprietate al cooperativei M.T. asupra imobilului în discuţie.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de contestatoare, prin Decizia nr. 1400 din 20 octombrie 2004, motivată asemănător sentinţei atacate.
Contestatoarea a declarat recurs, prin care a solicitat modificarea ambelor hotărâri, în sensul admiterii contestaţiei, anulării deciziei criticate şi obligării intimatei la restituirea în natură sau echivalent valoric a imobilului revendicat.
În motivarea recursului, întemeiat pe art. 299-316 C. proc. civ. şi Legea nr. 10/2001, contestatoarea a susţinut că:
- preluarea imobilului a fost abuzivă întrucât hotărârea adunării generale nu este expresia liberului consimţământ al membrilor cooperatori, care, nici nu erau abilitaţi de lege sau statut să adopte trecerea patrimoniului cooperativei în proprietatea statului, fără plată;
- este continuatoarea de drept a U.C.E.C.O.M. , care nu şi-a încetat activitatea şi a preluat activul net al cooperativei meşteşugăreşti dizolvate, conform art. 39 din Statul Model adoptat în anul 1955;
- a fost mandatată de Congresul Cooperaţiei Meşteşugăreşti ţinut în anul 1995 să întreprindă toate demersurile necesare în vederea recuperării patrimoniului preluat abuziv de stat în perioada 1959-1962;
- proprietatea cooperatistă fiind privată, cooperativa meşteşugărească M.T. nu se putea reorganiza într-o întreprinderea de stat, astfel că aşa-zisa transformare a reprezentat de fapt încetarea acestei persoane juridice prin dizolvare;
- activitatea de producţie şi patrimoniul cooperativei dizolvate au fost preluate de întreprinderea de stat IPROFIL M., administrată în prezent de intimată;
- instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra H.C.M. nr. 1960/1957, prin care, conform art. 22 din Legea nr. 10/2001 şi pct. 22.1 lit. a) şi lit. d) din HG nr. 489/2003, dovedea dreptul de proprietate al cooperativei M.T. asupra construcţiilor solicitate.
Criticile care pot fi încadrate în cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. sunt nefondate deoarece:
- potrivit H.C.M. nr. 895/1959, construcţiile în litigiu au aparţinut cooperativei meşteşugăreşti M.T. până la 1 iulie 1959, când secţiile cu producţie de serie ale acestei unităţi s-au transformat în întreprindere de stat, iar patrimoniul aferent a trecut în proprietatea statului;
- fiind preluate de către stat, în privinţa imobilelor din patrimoniul secţiilor transformate nu mai erau incidente dispoziţiile art. 39 din Statul Model;
- prin urmare, contestatoarea nu a făcut dovada că este persoana îndreptăţită la măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001;
- pe de altă parte, contestatoarea nu a făcut nici dovada că imobilele solicitate aparţin în prezent unei societăţi comerciale privatizate de intimată, aşa cum prevede art. 27 din legea sus citată.
Critica bazată pe art. 304 pct. 10 C. proc. civ. nu poate fi analizată deoarece textul menţionat a fost abrogat prin Legea nr. 219/2005, în vigoare la data pronunţării hotărârii atacate.
Aşa fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.N.C.M.-U.C.E.C.O.M., împotriva deciziei nr. 1400 din 20 octombrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 aprilie 2006.
← ICCJ. Decizia nr. 4091/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4973/2006. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
---|