ICCJ. Decizia nr. 4275/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4275
Dosar nr. 1718/32/2006
Şedinţa publică din 28 mai 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
La 7 martie 2005, reclamanţii U.E., U.C., U.I., U.A., P.E. au contestat legalitatea dispoziţiei nr. 20 din 1 februarie 2005 emisă de pârâta Primăria comunei Ion Creangă, solicitând în contradictoriu cu aceasta, anularea dispoziţiei contestate şi acordarea de despăgubiri pentru „moara" din satul Izvor, comuna Avereşti, actuala comună Ion Creangă, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
În motivarea contestaţiei întemeiate în drept pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, reclamanţii au arătat că acest teren a aparţinut autorilor U.M. şi U.N. şi că a fost preluat de Stat, fără a le fi acordate despăgubiri, în anul 1962.
Prin dispoziţia mai sus menţionată, Primăria comunei Ion Creangă a respins notificarea privind restituirea „morii" acordându-i autorului U.N. 0,50 ha teren arabil, anterior apariţiei Legii nr. 10/2001, măsura aplicându-se pentru preluarea abuzivă.
Ca urmare a decesului reclamantului U.I. au fost introduşi în cauză moştenitori acestuia U.C., I.U. şi T.M.
Prin sentinţa civilă nr. 374/C din 3 iunie 2005, Tribunalul Neamţ a respins contestaţia apreciindu-se că imobilul dobândit în anul 1962 nu mai are valoare economică şi că pentru „moară" autorul U.N. a primit 0,50 ha teren arabil emiţându-i-se titlul de proprietate nr. 39 din 29 martie 1995 în baza Legii nr. 18/1991.
Împotriva acestei hotărârii au declarat apel reclamanţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, iar Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, prin Decizia nr. 562 din 24 noiembrie 2005 a admis apelul.
A desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, reţinând că prima hotărâre nu a fost pronunţată în contradictoriu şi cu reclamanta P.E., nefîind citată în cauză deşi figurează ca parte reclamantă.
La termenul din 26 aprilie 2006, reclamanţii au precizat că utilajele din dotarea morii, care a fost preluată de Stat, nu mai există.
În rejudecare, Tribunalul Neamţ, prin sentinţa civilă nr. 207/C din 26 aprilie 2006 a admis în parte contestaţia formulată de contestatorii U.C., P.E., U.A., U.A., U.R., U.C., I.U., T.M. (aceştia din urmă fiind moştenitorii reclamantului U.I.) în contradictoriu cu pârâtul Primarul comunei Ion Creangă.
A anulat în parte dispoziţia nr. 20 din 1 februarie 2005, în ceea ce priveşte respingerea cererii de acordare a despăgubirilor pentru moara situată în satul Izvor, comuna Ion Creangă, judeţul Neamţ.
A fost menţinută dispoziţia privind respingerea cererii de acordare a despăgubirilor pentru utilajele şi instalaţiile din dotarea morii.
A fost obligată pârâta să înainteze A.N.R.P., Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, notificarea contestatorilor, însoţită de documentaţia care a stat la baza emiterii dispoziţiei contestate.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că Legile 18/1991 şi 10/2001, deşi sunt legi reparatorii prevăd proceduri speciale de restituire în natură a terenurilor preluate abuziv şi de acordare a despăgubirilor, specifice unor anumite categorii de terenuri, aşa încât nu se poate invoca acordarea de despăgubiri în baza legii fondului funciar, pentru bunuri ce fac obiectul altei legi de reparaţii şi anume, Legea nr. 10/2001.
S-a apreciat că măsurile reparatorii pot fi acordate doar pentru construcţie, nu şi pentru utilajele din dotare şi au fost invocate prevederile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, întrucât bunurile, respectiv moara şi utilajele au fost distruse, nemaiexistând în materialitatea lor.
Referitor la petitul privind despăgubirile solicitate s-a stabilit că potrivit art. 26 alin. (3) din aceeaşi lege, Tribunalul soluţionează doar contestaţiile formulate împotriva deciziei prin care s-a respins cererea de restituire în natură.
Pentru stabilirea şi acordarea de despăgubiri Legea nr. 247/2005 de imediată aplicare prevede o procedură specială în titlu VII.
Împotriva sentinţei tribunalului au declarat apel reclamanţii, criticând-o pentru nelegalitate şi susţinând că în mod greşit nu le-au fost acordate despăgubiri şi pentru utilajele şi materialele de construcţii încorporate în moară, acestea fiind bunuri preluate abuziv care intră sub incidenţa art. 6 din Legea nr. 10/2001.
Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, prin Decizia nr. 257 din 6 decembrie 2006 a păstrat soluţia şi motivarea instanţei de fond, respingând apelul reclamanţilor, ca nefondat.
Decizia din apel a făcut obiectul criticilor promovate prin intermediul recursului declarat de aceeaşi reclamanţii, reiterând motivele din apel referitoare la interpretarea greşită dată de instanţă, dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 arătând că instanţa a apreciat eronat că utilajele şi instalaţiile din dotare morii nu mai există.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins pentru considerentele ce succed:
Raportul juridic dedus judecăţii a fost corect analizat de instanţa de fond, care a interpretat exact dispoziţiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Astfel, potrivit acestui text de lege, măsurile reparatorii privesc utilajele, precum şi instalaţiile ataşate (anexate) imobilelor preluate de stat în mod abuziv, în afară de cazul în care acestea au fost înlocuite, casate sau distruse.
În acesta sens, este de observat că articolul de lege mai sus evocat are în vedere categoria unor imobile prin destinaţie, aşa cum acestea sunt definite de art. 468 alin. (l) C. civ.
Alin. (2) al art. 6 prevede că incidenţa beneficiului Legii nr. 10/2001 se apreciază în funcţie de data intrării în vigoare a legii, fiind necesar ca bunurile respective să existe în patrimoniul unităţii deţinătoare la acel moment.
Se impune, totodată, ca acestea să nu fi fost casate la aceea dată, respectiv la intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, 14 februarie 2001.
De altfel, reclamanţii au arătat că instalaţiile şi utilajele nu mai există în materialitatea lor, aşa încât nu pot fi restituite, măsurile reparatorii putând fi acordate sub incidenţa art. 6 alin. (2), numai dacă sunt îndeplinite condiţiile expres prevăzute de lege, în sensul că aceste bunuri să existe, nefiind casate, înlocuite sau distruse.
În speţă, această condiţie a existenţei bunurilor nu a fost probată, aşa încât hotărârile din apel şi fond sunt legale şi temeinice, instanţele aplicând corect prevederile alin. (2) al art. 6 din Legea nr. 10/2001.
Aşa fiind, faţă de considerentele mai sus expuse, Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat reclamanţii U.C., P.E., U.A., U.R., U.C., U.I., T.M. împotriva deciziei nr. 257 din 6 decembrie 2006 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4285/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4105/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
