ICCJ. Decizia nr. 4125/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4125
Dosar nr. 35440/3/2006
Şedinţa publică din 19 iunie 2008
Deliberând asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 5543/2005 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, reclamantul R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta RA A.P.P.S., să fie obligată pârâta să pronunţe o decizie/dispoziţie motivată asupra cererii de restituire în natură a imobilului situat în Bucureşti, compus din 3 camere şi dependinţe, precum şi la obligarea pârâtei la plata daunelor interese de 1.000.000 lei/zi de întârziere de la data pronunţării hotărârii definitive.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 16 noiembrie 2001 a formulat notificarea nr. 8462 prin intermediul Biroul Executorului Judecătoresc, prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului în litigiu, iar în susţinerea notificării a depus actele de care a înţeles să se folosească şi adresându-se de mai multe ori pârâtei, nu a primit nici un răspuns.
Prin sentinţa nr. 1465 din 20 decembrie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 8129 din 26 mai 2006, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia civilă, iar Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin sentinţa nr. 36 din 24 august 2006, în soluţionarea conflictului negativ de competenţă, a stabilit competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia civilă.
Prin sentinţa civilă nr. 1497 din 17 noiembrie 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis acţiunea reclamantului şi a obligat pârâta să se pronunţe prin decizie sau dispoziţie motivată asupra notificării formulate de reclamant cu privire la restituirea în natură a imobilului situat în Bucureşti.
De asemenea, a fost obligată pârâta la plata sumei de 100 RON pe zi de întârziere, reprezentând daune interese în cazul neîndeplinirii obligaţiei, de la data rămânerii irevocabile a acestei hotărâri şi până la îndeplinirea obligaţiei.
Prin Decizia nr. 670 din 17 octombrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-pârâtă A.P.P.S. RA, reţinând că obligaţia persoanei deţinătoare, stabilită potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, era aceea de a se pronunţa într-un termen de 60 de zile asupra notificării cu care a fost investită.
Împrejurarea că după aprecierea unităţii deţinătoare, dosarul depus de contestator nu ar fi fost complet, nu este de natură a împiedica soluţionarea notificării, unitatea deţinătoare fiind obligată să se pronunţe oricum, partea nemulţumită având posibilitatea de a contesta în instanţă dispoziţia emisă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta A.P.P.S., criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs, pârâta a arătat că după depunerea notificării nr. 8461 din 16 noiembrie 2001, reclamantul-contestator a depus acte în susţinerea acestei notificări, la 23 ianuarie 2002 şi la 10 decembrie 2002.
Prin adresa nr. 833 din 24 ianuarie 2003 RA A.P.P.S. a solicitat petentului depunerea actelor în copii legalizate, precum şi completarea dosarului de notificare cu o serie de acte necesare în vederea soluţionării notificării, obligaţie căreia acesta i s-a conformat în parte.
Ulterior, la data de 10 noiembrie 2005, RA A.P.P.S. a solicitat petentului depunerea de copii legalizate a mai multor acte şi anume: actele de stare civilă ale petenţilor R.A. şi R.L., adresă emisă de Comisia de aplicare a Legii nr. 112/1995 din care să rezulte că nu au beneficiat de prevederile acestui act normativ, precum şi procura dată de către R.A. fiului său R.L., pentru a formula notificare în numele ei.
S-a mai arătat că, notificarea formulată de intimatul-contestator R.L. nu a fost soluţionată până în prezent, deoarece dosarul nu este complet, în sensul arătat.
Examinând Decizia, în raport de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanţa constată recursul nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin notificarea înregistrată la RA A.P.P.S. sub nr. 8462 din 16 noiembrie 2001, petentul R.L. personal şi în calitate de reprezentant al mamei sale R.A., a solicitat pârâtei, în calitate de unitate deţinătoare, restituirea în natură a apartamentului nr. 20, situat în Bucureşti.
Prin art. 23 din Legea nr. 10/2001 (art. 25 din legea republicată) s-a stabilit în sarcina unităţii deţinătoare, notificată, obligaţia de a se pronunţa asupra cererii de restituire în natură, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la depunerea actelor doveditoare.
Termenul pentru îndeplinirea acestei obligaţii de „a face" se poate proroga numai dacă unitatea deţinătoare, în urma analizei actelor doveditoare deja depuse, comunică celeilalte părţi, în intervalul de 60 de zile, faptul că documentaţia depusă este insuficientă pentru fundamentarea deciziei de restituire.
În speţă, recurenta-pârâtă nu a comunicat intimatului-reclamant, în intervalul de 60 de zile, faptul că documentaţia depusă este insuficientă pentru fundamentarea deciziei, ci mult mai târziu, la 3 ianuarie 2003, solicitare căreia reclamantul s-a conformat şi a depus actele doveditoare de care a înţeles să se folosească în susţinerea notificării sale, fără ca pârâta să fi emis Decizia prevăzută de art. 25 din Legea nr. 10/2001, republicată, nici până la data introducerii acţiunii de către reclamant, la 18 noiembrie 2005.
Împrejurarea că ulterior, unitatea pârâtă, în calitate de unitate notificată, a revenit cu noi comunicări către reclamant prin care a solicitat completarea documentaţiei depuse de către acesta, întrucât, în opinia sa, documentaţia nu ar fi completă, nu este de natură a proroga termenul de soluţionare a notificării, deoarece aceasta trebuia să se pronunţe asupra notificării nr. 8646 din 16 noiembrie 2001 pe baza actelor depuse la dosar de către reclamant.
De altfel, dispoziţia prevăzută de art. 25 din Legea nr. 10/2001 nu a fost emisă nici până la data soluţionării recursului.
Pentru aceste considerente, instanţa, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâta RA A.P.P.S.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta RA A.P.P.S. împotriva deciziei nr. 670 din 17 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 iunie 2008 .
| ← ICCJ. Decizia nr. 4186/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3835/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
