ICCJ. Decizia nr. 42/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 42.
Dosar nr. 39202/1/200.
nr. vechi 16615/2004
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2006
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 296 din 6 ianuarie 2004 la Tribunalul Bistriţa Năsăud reclamanţii K.V. şi K.H. au solicitat în contradictoriu cu Municipiul Bistriţa, anularea dispoziţiilor nr. 1013 din 29 noiembrie 2003 şi admiterea cererii de acordare de despăgubiri băneşti pentru imobilul situat în Bistriţa, înscris în C.F. Bistriţa conform diferenţelor dintre preţul de piaţă al imobilului şi despăgubirea acordată.
În motivarea cererii reclamanţii au arătat că în formularea cererii de plecare din ţară, în temeiul Decretului nr. 223/1974, imobilul proprietatea lor a fost preluat de stat în schimbul unei sume de bani stabilită unilateral de acesta sub valoarea de circulaţie a bunului.
Tribunalul Bistriţa Năsăud, prin sentinţa civilă nr. 296 din 18 martie 2004 a respins contestaţia.
S-a reţinut că imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 223/1974 şi a cererii de plecare din ţară a solicitanţilor, cu o prealabilă despăgubire de 40.000 lei.
S-a considerat că preluarea bunului s-a făcut în temeiul unui titlu valabil, nu are caracter abuziv şi ca atare, nu sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 1198 din 19 noiembrie 2004 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei civile nr. 141 din 18 martie 2004 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud cu motivarea că trecerea în proprietatea statului în baza Decretului nr. 223/1974 s-a făcut la cererea persoanei îndreptăţite de plecare definită din ţară, a cărei conduită a fost atributul exclusiv al acesteia şi care a fost îndestulată rezonabil prin preţul primit.
În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 1198 din 19 mai 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, au declarat recurs reclamanţii K.V. şi K.H., au solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi au susţinut, în esenţă că: la plecarea din ţară au fost obligaţi să predea apartamentul în litigiu, au primit preţul impus de stat şi nu un preţ real la care să se fi ajuns prin negociere, împrejurări de natură să le vicieze consimţământul.
Recursul urmează să fie respins ca nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sunt imobile preluate în mod abuziv orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil astfel cum este definit la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1989 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia.
Art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1989 dispune că fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităţilor administrativ teritoriale şi bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea constituţiei, a tratatelor internaţionale la care România era parte şi a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat. Bunurile preluate de stat fără titlu valabil, inclusiv cele obţinute prin vicierea consimţământului, pot fi revendicate de foştii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparaţie.
În speţă instanţele de fond şi de apel au reţinut corect că preluarea imobilului s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor Decretului nr. 223/1974 privind reglementarea situaţiilor unor bunuri potrivit cărora în R S România construcţiile şi terenurile pot fi deţinute în proprietate de către persoanele fizice numai dacă au domiciliul în ţară (art. 1). persoanele care au făcut cerere de plecare definitivă din ţară sunt obligate să înstrăineze, până la data plecării, construcţiile aflate în proprietatea lor în R.S.R. Înstrăinarea se va face către stat, care va prelua aceste bunuri, cu plată (art. 2).
Reclamanţii au făcut cererea de plecare definitivă din ţară, au înstrăinat statului apartamentul în litigiu şi au încasat o despăgubire rezonabilă. Acestea nu au făcut dovada că le-a fost viciat consimţământul.
Faţă de considerentele menţionate Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii K.V. şi K.H. împotriva deciziei civile nr. 1198A din 19 mai 2004 a Curţii de Apel Cluj.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4474/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 41/2006. Civil → |
|---|
