ICCJ. Decizia nr. 4401/2006. Civil. Conflict de competenţă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4401
Dosar nr. 10399/1/2006
Şedinţa publică din 31 mai 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Aiud sub nr. 1052/2004 reclamanta SC B. SA Aiud a investit instanţa cu mai multe petite vizând anularea unor încheieri de intabulare, restabilirea situaţiei anterioare, constatarea dreptului de proprietate al reclamantei asupra unor imobile, precum şi constatarea nulităţii absolute parţiale a dispoziţiei nr. 1417 din 8 octombrie 2003 emisă de Primarul Municipiului Aiud în contradictoriu cu Statul Român, prin Consiliul Local Aiud, Primarul Municipiului Aiud, H.I., I.H. şi B.E.
Reţinând că potrivit art. 24 din Legea nr. 10/2001 secţiei civile a tribunalului îi revine competenţa de soluţionare a cererii privind constatarea nulităţii absolute parţiale a dispoziţiei nr. 1417/2003 emisă de Primarul Municipiului Aiud, Judecătoria Aiud a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba Iulia, prin sentinţa civilă nr. 573 2 iunie 2005.
Investit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Alba a pronunţat sentinţa civilă nr. 129 din 22 februarie 2006 prin care şi-a declinat la rândul său competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Aiud.
Constatându-se existenţa conflictului negativ de competenţă ivit între Tribunalul Alba şi Judecătoria Aiud, s-a dispus trimiterea dosarului Curţii de Apel Alba Iulia pentru soluţionarea conflictului.
În motivarea acestei hotărâri tribunalul a reţinut că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 10/2001, întrucât competenţa specială instituită de acest text de lege revine secţiei civile a tribunalului doar în cazul şi în cadrul procedurii de restituire reglementată de Legea nr. 10/2001, în situaţia raporturilor juridice dintre persoana îndreptăţită şi unitatea deţinătoare a imobilului ori unitatea investită cu soluţionarea notificării, terţii neavând la îndemână posibilitatea de a uza de această procedură specială pentru a contesta o dispoziţie în cadrul procedurii administrative de restituire.
Prin sentinţa civilă nr. 19/F/CC din 10 aprilie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în soluţionarea conflictului de competenţă, s-a stabilit competenţa de judecată a cauzei în favoarea Judecătoriei Aiud.
În motivarea acestei sentinţe s-a reţinut că dispoziţia emisă în procedura Legii nr. 10/2001 reprezintă, potrivit art. 23 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, un titlu pe care persoana care a beneficiat de măsurile reparatorii îl poate opune tuturor şi intabula în CF, iar atacarea acestui titlu de către un terţ, care pretinde la rândul său drepturi asupra aceluiaşi imobil, cum este cazul în speţă, nu mai poate fi analizat prin prisma Legii nr. 10/2001, ci numai pe calea dreptului comun, iar competenţa în primă instanţă revine judecătoriei potrivit dispoziţiilor art. 1 pct. 1 C. proc. civ.
Împotriva acestei ultime sentinţe, au declarat recurs pârâţii B.E., H.I. şi I.H. care susţin, în esenţă, că întrucât reclamanţii atacă o dispoziţie a Primăriei Aiud, competenţa de soluţionare aparţine în primă instanţă tribunalului.
În cauză a formulat întâmpinare intimatul pârât Primarul municipiului Aiud care a solicitat respingerea recursului.
Recursul declarat în cauză este nefondat.
Aprecierea în mod diferenţiat a competenţei de soluţionare a prezentei cauze a fost generată de petitul acţiunii vizând constatarea nulităţii absolute parţiale a dispoziţiei nr. 1417/2003 emisă de Primarul municipiului Aiud în soluţionarea notificării adresate în temeiul Legii nr. 10/2001de către pârâţii H.I., I.H. şi B.E.
Potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001, dispoziţiile ori deciziile date de unităţile deţinătoare asupra notificărilor ce le sunt adresate pot fi contestate în situaţiile prevăzute de lege şi numai de către persoanele îndreptăţite, categorie definită prin art. 3 din lege.
Pentru această categorie de litigii a fost stabilită şi o competenţă materială specială, derogatorie de la cea reglementată prin normele de drept comun, în favoarea secţiei civile a tribunalului în a cărui circumscripţie teritorială se află sediul unităţii deţinătoare.
Fiind vorba de o lege specială, derogatorie sub aspectul subiectelor de drept şi al competenţei materiale a instanţelor judecătoreşti de la legea generală, ea este de strictă interpretare şi îşi găseşte aplicabilitatea numai în situaţiile la care se referă, reglementările sale neputând fi extinse şi altor categorii de litigii.
În conformitate cu prevederile art. 26 (fost 24) alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată şi completată de Legea nr. 247/2005, numai persoana care se pretinde îndreptăţită la măsurile reparatorii în temeiul acestui act normativ poate contesta dispoziţia sau Decizia de respingere a notificării la secţia civilă a tribunalului.
Reclamanta din prezenta cauză nu are calitatea de persoană îndreptăţită în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001, fiind terţ, în raport de procedura specială a acestui act normativ şi ca atare nu are deschisă calea acţiunii în anularea dispoziţiei în temeiul Legii nr. 10/2001.
Terţele persoane pot contesta astfel de dispoziţii/decizii emise în favoarea persoanelor îndreptăţite, în procedura reglementată prin legea generală, care este dreptul comun în materia acţiunilor în constatarea nulităţilor, în procedura reglementată prin Codul de procedură civilă.
Potrivit procedurii de drept comun, acţiunile în constatarea nulităţii unui alt act civil sunt date, ca regulă generală, în competenţa materială a judecătoriei, art. 1 alin. (1) C. proc. civ.
Normele de competenţă fiind de strictă interpretare, rezultă că, în măsura în care codul de procedură civilă sau legile speciale nu prevăd în mod expres competenţa materială a altei instanţe pentru soluţionarea în primă instanţă a unei cererii, competenţa revine judecătoriei.
În sensul considerentelor expuse a statuat şi curtea de apel în soluţionarea conflictului negativ de competenţă, stabilind în mod judicios competenţa de judecată a cauzei în favoarea Judecătoriei Aiud, astfel că Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat împotriva sentinţei pronunţate de această instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de B.E., H.I. şi I.H. împotriva deciziei nr. 19/F din 10 aprilie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4393/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 435/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
