ICCJ. Decizia nr. 435/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 435
Dosar nr. 673/113/2006
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2008
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 10 august 2005 pe rolul Tribunalului Brăila, reclamanta A.I.I. a solicitat în contradictoriu cu Primarul Municipiului Brăila anularea Dispoziţiei nr. 10248 din 16 iunie 2006 emisa de acesta.
În motivarea contestaţiei, reclamanta a susţinut ca a notificat Primăria Municipiului Brăila pentru restituirea în natura a imobilului din Brăila, iar prin Dispoziţia nr. 10248 din 16 iunie 2006 i s-a propus acordarea de despăgubiri deşi imobilul solicitat este liber, iar potrivit Legii nr. 247/2005, are prioritate restituirea în natura.
În drept, au fost invocate disp. art. 21, art. 22, art. 27 si art. 24 pct. 8 din Legea nr. 10/2001.
Prin sentinţa civila nr. 1089/2006 a Tribunalului Brăila, s-a respins ca nefondată contestaţia reţinându-se următoarele: :
- reclamanta este fiica autorilor N.C. şi N.P., proprietarii imobilului situat in Brăila, naţionalizat prin Decretul nr. 92/1950;
- prin notificarea înregistrată sub nr. 355 din 2 octombrie 2001, reclamanta a solicitat acordarea de despăgubiri pentru imobilul compus din teren în suprafaţa de 334,55 mp şi construcţie in suprafaţa de 94 mp moştenit de la autorii săi;
- din conţinutul notificării nu rezulta că reclamanta a solicitat în principal restituirea în natura a imobilului şi in subsidiar despăgubiri;
- imobilul actual nu mai păstrează niciuna din construcţiile vechi care au făcut obiectul naţionalizării, iar terenul este ocupat de o construcţie noua, edificata de actualul deţinător;
- Decizia contestată este motivata în fapt pe imposibilitatea restituirii in natura a imobilului revendicat, iar in drept pe dispoziţiile art. 1, art. 2, art. 11, art. 26 din Legea nr. 10/2001, republicata, coroborate cu dispoziţiile art. 2, art. 71 din Legea nr. 215/2001;
- potrivit art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 modificata prin Legea nr. 247/2005, în cazul în care construcţiile expropriate au fost integral demolate şi
lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupa terenul parţial, persoana îndreptăţită poate obţine restituirea în natura a părţii de teren rămase liberă, iar pentru cea ocupata de construcţii noi, autorizate, cea afectată servitutilor legale şi altor amenajări de utilitate publica ale localităţilor urbane şi rurale, masurile reparatorii se stabilesc prin echivalent;
- imobilul în litigiu a fost demolat in totalitate, iar pe terenul respectiv s-a construit Clubul Progresul ce a fost dat in administrarea Sindicatelor Uzinei Progresul;
- întrucât construcţiile edificate de autorii reclamantei au fost demolate in totalitate şi s-a ridicat o construcţie noua, iar terenul a fost ocupat in totalitate de această construcţie şi de utilităţi precum şi curtea acesteia, nu mai este posibila restituirea in natura nici a imobilului compus din teren şi construcţiile edificate de foştii proprietari şi nici a unei părţi din teren care ar fi rămas liber, astfel ca în mod legal s-a procedat la acordarea de despăgubiri.
Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, prin Decizia nr. 250/A din 21 iunie 2007 a admis apelul declarat de reclamanta A.I.I., a schimbat în tot sentinţa civilă nr. 1089 din 15 noiembrie 2006 a Tribunalului Brăila şi în consecinţă a admis contestaţia modificând Dispoziţia nr. 10248/2006 a Primăriei Brăila în sensul că a dispus restituirea în natură a terenului situat în Brăila, identificat potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară (fila 47 dosar).
Pentru a se pronunţa această hotărâre instanţa de apel a reţinut, în esenţă că, situaţia de fapt a speţei a fost eronat stabilită de prima instanţă în ceea ce priveşte situaţia actuală a terenului în litigiu care, în prezent, este liber de construcţii şi nu este afectat de reţele subterane de interes public major.
S-a mai reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 1 alin. (2) şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 precum şi art. 16 alin. (4) din Titlul VII al Legii 247/2005.
Prin încheierea din Camera de Consiliu din 6 iulie 2007, Curtea de Apel Galaţi a admis cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei nr. 250/A din 21 iunie 2007, formulată de reclamanta A.I.I., în sensul că adresa corectă a terenului ce se va restitui este în Brăila, Str. G. nr. 45 în loc de Brăila, Calea G. nr. 45. Au fost menţinute restul dispoziţiilor deciziei.
În contra acestei din urmă decizii a declarat recurs pârâtul Primarul Municipiului Brăila, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., critica vizând următoarele aspecte.
Instanţa de apel prin Decizia recurată a acordat ceea ce nu s-a cerut , folosindu-se exclusiv de concluziile raportului de expertiză dispunând restituirea în natură a unui teren liber de construcţii situat în Brăila, Str. G. nr. 45, în suprafaţă de 368 mp, fără a avea în vedere că terenul pentru care s-au solicitat despăgubiri are o suprafaţă de 334,55 mp.
Pe de altă parte se susţine că instanţa de apel ar fi trebuit să ţină seama exclusiv de opţiunea expresă a notificatoarei în speţă, iar aceasta în privinţa solicitării în natură nu s-a realizat.
Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate, Curtea constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ. „... judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greşeală pentru aflarea adevărului în cauză, pentru stabilirea faptelor şi aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.. „ aceştia putând ordona probele pe care le consideră necesare.
Or, instanţa de apel analizând probele administrate în cauză, respectiv raportul de expertiza tehnica judiciara şi suplimentul de expertiza tehnica imobiliara, expertize împotriva cărora nu au fost formulate obiecţiuni, a conchis că terenul în litigiu este liber, nu este afectat de reţele de interes public major, şi poate fi restituit în natură.
De altfel, legea specială în materie prevede că restituirea în natură este prioritară, prevalând celorlalte modalităţi de reparaţii ce au un caracter subsidiar [art. 1 alin. (1) şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 10/2001].
Aceasta pentru că spiritul Legii 10/2001 este de a aduce o reparaţie integrală pentru imobilele preluate abuziv de Statul Roman in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 şi aceasta nu poate fi decât restituirea in natura, cum bine a reţinut instanţa de apel.
Faţă de cele ce preced, susţinerile formulate prin motivele de recurs se privesc ca nefondate, recursul urmând a fi respins ca atare, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRUACESTEMOTIVE
ÎNNUMELELEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâtul Primarul Municipiului Brăila împotriva deciziei nr. 250/A din 21 iunie 2007 a Curţii de Apel Galaţi, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 441/2006. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4237/2006. Civil → |
|---|
