ICCJ. Decizia nr. 441/2006. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 441
Dosar nr. 27989/3/2006
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2008
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civila nr. 1720 din 14 decembrie 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins cererea de revizuire ca inadmisibila, formulată de P.S. în contradictoriu cu H.R. şi B.P.R., cerere prin care a solicitat revizuirea sentinţei civile nr. 1135/1999, în baza art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Pentru a se pronunţa astfel tribunalul a reţinut că la termenul de judecata din 16 noiembrie 2006, după ataşarea dosarului de fond, s-a constatat că în dispozitivul sentinţei a cărei revizuire s-a solicitat figurau mai multe părţi decât cele chemate în judecata prin cererea iniţială.
S-a pus în vedere petentei sa precizeze cererea sub acest aspect însă aceasta nu s-a conformat, iar tribunalul a apreciat ca nu pot fi introduse din oficiu aceste părţi deoarece s-ar încalcă principiul disponibilităţii procesului civil.
Împotriva sentinţei tribunalului a declarat recurs revizuienta P.S. şi apel intimata H.R.
Anterior închiderii dezbaterilor s-a impus calificarea căii de atac, iar în temeiul dispoziţiile art. 328 alin. (1) C. proc. civ. curtea de apel a calificat recursul ca fiind apel, soluţionând cauza în compunerea prevăzută de lege pentru judecarea apelului.
P.S. a susţinut în motivele de apel că în mod greşit a fost respinsă revizuirea ca inadmisibila întrucât intimata H.R. a devenit singurul proprietar al imobilului prin contractul de cesiune de drepturi litigioase autentificat sub nr. 5913 din 6 mai 2003 încheiat cu moştenitorii lui B.V.
Intimata H.R. a criticat sentinţa sub aspectul neacordării cheltuielilor de judecata.
Prin Decizia civilă nr. 206 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul declarat de P.S. în sensul că a desfiinţat sentinţa civilă nr. 1720 din 14 decembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III a civilă, şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă. Totodată a respins ca nefondat apelul formulat de H.R. împotriva aceleiaşi sentinţe.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de apel a reţinut următoarele:
- revizuirea este o cale de atac în retractare, deoarece se adresează aceleiaşi instanţe care a soluţionat pricina în fond, cerându-i sa revină asupra hotărârii atacate, în baza noilor împrejurări invocate, care, de regula s-au ivit ulterior pronunţării hotărârii;
- chiar daca revizuienta a chemat în judecata doar dobânditorul cu titlu particular, cesionar de drepturi litigioase, R.H., instanţa avea obligaţia în temeiul dispoziţiilor art. 129 C. proc. civ. şi fără încălcarea principiului disponibilităţii procesului civil, să dispună introducerea în cauza a tuturor părţilor care au participat la judecată, mai puţin cedenţii, în procesul finalizat prin sentinţa a cărui revizuire se cere;
- instanţa în temeiul rolului activ, după ataşarea dosarului de fond trebuia să dispună citarea în cauză, în calitate de intimaţi, a tuturor părţilor care au participat la prima judecata.
Nemulţumită fiind de soluţia pronunţată de instanţa de apel, H.R. a declarat în termen legal recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., critica vizând faptul că în mod greşit s-a apreciat că judecătorul fondului putea, în baza rolului activ, să suplinească voinţa părţii.
Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de critica formulată, Curtea constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Revizuirea este o cale de atac prevăzută de art. 322-328 C. proc. civ. şi impune ca ea să fie judecată în raport cu toate părţile care au participat la prima judecată pentru asigurarea principiului contradictorialităţii şi al disponibilităţii.
Or, revizuenta a chemat în judecată doar cesionarul de drepturi litigioase, respectiv pe R.H., situaţie în care instanţa de fond avea obligaţia, în baza rolului activ, să dispună introducerea în cauză a tuturor părţilor care au participat la judecată în procesul finalizat prin sentinţa a cărei revizuire s-a solicitat.
Astfel că motivul invocat în recurs se priveşte ca fiind nefondat, iar hotărârea recurată fiind dată cu aplicarea dispoziţiilor legale.
Aşa fiind, critica întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu îşi găseşte aplicabilitatea în speţă, astfel că recursul reclamantei va fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRUACESTEMOTIVE
ÎÎNNUMELELEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de H.R. împotriva deciziei nr. 206 A din 2 aprilie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 44/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 435/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
