ICCJ. Decizia nr. 4544/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4544
Dosar nr. 10313/105/2006
Şedinţa publică din 4 iulie 2008
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 7 decembrie 2006, reclamanta Academia Română a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul judeţean Prahova solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să anuleze dispoziţia nr. 327 din 31 octombrie 2006 emisă de pârât, să invalideze propunerile comisiei interne de soluţionare a notificărilor şi să restabilească dreptul de proprietate al reclamantei cu privire la imobilul notificat, prin punerea în posesie pe vechiul amplasament şi emiterea titlului de proprietate.
Prin sentinţa civilă nr. 526 din 30 martie 2007 Tribunalul Prahova, secţia civilă, a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Prin aceeaşi hotărâre a respins şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenientul Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut următoarele:
Prin notificarea nr. 457 din 26 mai 2005 reclamanta a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în oraşul Urlaţi, judeţul Prahova, compus din conacul şi parcul Bellu, cu o suprafaţă de 8 hectare teren agricol, lăsat reclamantei prin testament de către defuncta A.A.B. şi care a fost înscris la poziţia 29 a Deciziei Consiliului de Miniştri nr. 1468/1948, decizie prin care imobilul a fost transmis abuziv Ministerului Actelor şi Informaţiilor.
La data de 11 februarie 2002, reclamanta a adresat o altă notificare, prin care a solicitat acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, pentru acelaşi imobil.
Notificările au fost respinse prin dispoziţia atacată în prezenta cauză, pe considerentul că s-au depus actele doveditoare ale dreptului de proprietate cerute de lege.
În drept, tribunalul a reţinut că potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005, ministerele, celelalte instituţii publice ale statului sau ale unităţilor administrativ-teritoriale, inclusiv cele autonome sau independente, regiile autonome, companiile şi societăţile naţionale, societăţile comerciale cu capital de stat, precum şi cele privatizate, potrivit legii, nu au calitatea de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii.
Cum contestatoarea Academia Română intră în categoria instituţiilor publice ale statului, este evident că nu se încadrează în sfera persoanelor îndreptăţite la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.
În ceea ce priveşte cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenientul Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova, tribunalul a constatat că aceasta nu cuprinde pretenţii proprii, concrete în raport de solicitările reclamantei, ci numai apărări de fond, aşa încât a respins-o.
Prin Decizia civilă nr. 480 din 20 noiembrie 2007, Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul declarat de reclamantă, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la acelaşi tribunal.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut următoarele:
În ceea ce priveşte situaţia de fapt, referitoare la modul de dobândire a imobilului de către reclamantă şi la cel în care a fost preluat acelaşi imobil de către stat, aflându-se actualmente în administrarea Muzeului de Istorie şi Arheologie Prahova, aceasta a fost corect reţinută de prima instanţă.
În drept, însă curtea de apel a reţinut aplicabilitatea dispoziţiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 752/2001, modificată prin Legea nr. 396/2004, prin Legea nr. 564/2004, prin Legea nr. 194/2004 şi prin Legea nr. 80/2007.
Potrivit textului de lege menţionat se restituie în condiţiile legii, în patrimoniul Academiei Române, bunurile mobile şi imobile de care aceasta a fost deposedată în mod abuziv, cu sau fără titlu.
Conform Legii nr. 564/2004 pentru completarea art. 4 din Legea nr. 752/2001, la art. 4 alin. (8) se prevede că restituirea altor categorii de imobile care au aparţinut Academiei Române se face în condiţiile Legii nr. 10/2001, nefiindu-i aplicabile dispoziţiile art. 3 alin. (2) din lege.
Aşa fiind, tribunalul a greşit atunci când a reţinut că Academiei Române nu-i sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 10/2001, pe considerentul că nu se încadrează în sfera persoanelor îndreptăţite la măsuri reparatorii în baza acestui act normativ.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul Consiliul judeţean Prahova, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Fără a dezvolta separat cele două motive de recurs invocate, recurenta susţine în motivarea cererii următoarele:
Atât la prima instanţă, cât şi la instanţa de apel a solicitat introducerea în cauză a oraşului Urlaţi, deoarece, din întregul imobil solicitat de reclamantă, numai clădirea şi curtea împrejmuită, în suprafaţă de 939,90 mp aparţin domeniului public al judeţului Prahova, restul suprafeţei de 8 hectare fiind în domeniul public al oraşului Urlaţi.
În legătură cu suprafaţa de 8 hectare, reclamanta a formulat cerere de reconstituire în baza Legii nr. 1/2000, care a fost validată în anexa nr.33 prin Hotărârea Comisiei judeţene Prahova nr. 2175 din 30 noiembrie 2000.
Instanţa de apel a apreciat greşit faptul că Legea nr. 752/2001 de organizare şi funcţionare a Academiei Române este cea după care se efectuează procedura de restituire a proprietăţilor confiscate abuziv de regimul comunist.
Legea nr. 10/2001, fiind o lege cu caracter special şi reparatoriu, se aplică la toate retrocedările.
Recurenta solicită casarea în întregime a hotărârii atacate.
La dosar a depus întâmpinare intervenientul, care a arătat că reclamanta nu face dovada dreptului de proprietate cu privire la imobilul solicitat şi că, în calitate de administrator, este ţinut să respecte dispoziţiile Legii nr. 422/2001.
Recursul este nefondat şi va fi respins, pentru următoarele considerente:
Dintre toate criticile formulate, singura care are legătură cu Decizia atacată şi care poate fi încadrată în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., şi anume la pct. 9, este cea referitoare la inaplicabilitatea dispoziţiilor Legii nr. 752/2001, în condiţiile existenţei unei legi speciale cu caracter reparatoriu, Legea nr. 10/2001.
Această critică este nefondată.
Curtea de apel nu stabilit că soluţionarea notificărilor adresate pârâtului de către reclamantă se vor soluţiona potrivit Legii nr. 752/2001, ci numai că acest act normativ prevede în art. 4 alin. (8) că, în anumite situaţii, bunuri care au aparţinut Academiei Române se restituie acesteia în condiţiile Legii nr. 10/2001.
Acest text de lege face ca hotărârea tribunalului, prin care s-a constatat că reclamanta este exclusă de plano de la aplicabilitatea dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, dat fiind că este instituţie publică a statului în sensul avut în vedere de art. 3 din lege, să fie nelegală.
Dacă, mai departe, notificările reclamantei au fost corect sau nu soluţionate, care este regimul juridic al imobilului solicitat, respectiv al diferitelor părţi componente ale acestuia, dacă reclamanta este îndreptăţită la măsuri reparatorii pentru imobil şi care sunt acestea reprezintă aspecte de fond ale judecăţii, care nu pot fi dezbătute direct în recurs, fără ca asupra lor să se fi pronunţat mai întâi instanţele de fond.
Cum motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este nefondat, iar cel prevăzut de art. 304 pct. 7 a fost doar formal indicat, în baza art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va menţine Decizia atacată şi va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Consiliul Judeţean Prahova, prin preşedinte împotriva deciziei nr. 80 din 20 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 iulie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 753/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 44/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
