ICCJ. Decizia nr. 4630/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4630
Dosar nr. 2495/1/2006
Şedinţa publică din 11 mai 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
M.P.N. a chemat în judecată Primăria Municipiului Târgovişte solicitând anularea dispoziţiei nr. 4351 din 23 august 2004, prin care i s-a respins cererea de acordare de măsuri reparatorii pentru terenul în suprafaţă de 9850 mp, situat în Târgovişte.
Prin sentinţa nr. 767 din 15 noiembrie 2004 a Tribunalului Dâmboviţa, secţia civilă, a fost respinsă contestaţia formulată în cauză, avându-se în vedere că nu s-a făcut dovada că autorul reclamantului a fost proprietarul terenului solicitat.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentinţe a fost admis prin Decizia nr. 1069 din 13 decembrie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă, prin care a fost schimbată în tot sentinţa. S-a dispus anularea dispoziţiei contestate, constatându-se apoi dreptul reclamantului de a beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafaţă de 9850 mp situat la adresa menţionată, evaluat la suma de 1.047.634 lei, prin raportul de expertiză efectuat de ing. E.A.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că autorul reclamantului, defunctul M.P. a figurat înscris în registrul agricol cu un teren în suprafaţă de 1,27 ha, în schimbul căruia i-a fost repartizat terenul situat în str. N., în suprafaţă de 9850 mp. S-a constatat apoi că acest teren a fost expropriat conform decretelor nr. 35/1974, 302/1970 şi 898/1965, fiind utilizat ulterior pentru construcţia unor blocuri, străzi, curţi şi o şcoală. Şi pentru că nu este posibilă deci restituirea în natură, a fost recunoscut dreptul reclamantului la măsuri reparatorii pentru întregul teren.
Împotriva acestei decizii, Primăria Municipiului Târgovişte a declarat recursul de faţă, întemeiat fiind pe prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., susţinând că petiţionarei i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafaţă de teren mult mai mare comparativ cu suprafaţa cu care era înregistrat autorul său.
Se consideră că în mod greşit pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, în situaţia în care probele au fost depuse în timpul procesului, iar reclamantul nu a depus diligenţe în susţinerea pretenţiilor sale, în faza administrativă de soluţionare a notificărilor.
Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins în raport de cele ce urmează.
În primul rând se constată că primul motiv de recurs, nu se poate regăsi în prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., ce au în vedere interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii sau lipsa de temei legal a hotărârii pronunţate. Se susţine că i s-a recunoscut reclamantului dreptul de despăgubiri pentru o suprafaţă de teren, mai mare decât aceea deţinută de autorul său. Acesta nu constituie decât o cauză de netemeinicie, ce nu poate fi examinată pe calea extraordinară de atac a recursului, în situaţia în care pct. 11 al art. 304 C. proc. civ. a fost abrogat prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000, aprobată ulterior prin Legea nr. 219/2005.
Tot astfel nu este de admis nici cel de-al doilea motiv de recurs privitor la plata cheltuielilor de judecată, întrucât instanţa a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia partea care cade în pretenţii va fi obligată la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Rezultă că textul nu distinge între datele de depunere a actelor, nu cere ca reclamantul să facă anumite diligenţe în susţinerea pretenţiilor sale, simpla soluţie de a cădea în pretenţii fiind de natură a determina obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În textul următor, art. 275 C. proc. civ. este prevăzută posibilitatea exonerării pârâtului de plata cheltuielilor de judecată, în anumite situaţii, ce nu se regăsesc în speţă.
Aşa fiind, recursul de faţă este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Primăria Municipiului Târgovişte împotriva deciziei nr. 1069 din 13 decembrie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4626/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4500/2006. Civil. Anulare act. Recurs → |
|---|
