ICCJ. Decizia nr. 4699/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4699
Dosar nr. 2229/1/2006
Şedinţa publică din 12 mai 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată la 8 februarie 2005, pe rolul Tribunalului Sibiu, reclamanta S.I.M. a chemat în judecată Primarul Municipiului Sibiu, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa:
- să fie anulată dispoziţia nr. 47 din 5 ianuarie 2005 emisă de pârât;
- să fie obligat acesta să emită o nouă dispoziţie pentru restituirea în natură sau prin echivalent bănesc a imobilului, teren şi construcţie, cu etaj, situat în Sibiu;
să se stabilească în sarcina pârâtului obligarea la 3.000.000 lei per zi daune cominatorii de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la emiterea dispoziţiei.
În motivarea contestaţiei, reclamanta a arătat că imobilul în litigiu, înscris în Cartea funciară, a constituit proprietatea tabulară a bunicii sale V.M. şi a fost naţionalizat abuziv, cu încălcarea prevederilor art. II din Decretul 92/1950, în condiţiile în care titulara dreptului de proprietate era medic, deci exceptată de la măsura respectivă.
S-a mai precizat care au fost transmisiunile succesorale în cauză, contestatoarea justificându-şi calitatea de persoană îndreptăţită precum şi faptul că dosarul depus odată cu notificarea este complet.
Prin întâmpinare, pârâtul a susţinut că notificarea nu a fost însoţită de actele doveditoare ale calităţii de succesor, solicitând respingerea contestaţiei.
Examinând probatoriile cu înscrisuri administrate, Tribunalul Sibiu, secţia civilă, prin sentinţa nr. 308 din 10 mai 2005, a admis contestaţia astfel cum a fost formulată.
Instanţa a motivat pe larg că reclamanta şi-a dovedit calitatea procesuală activă, fiind persoană îndreptăţită în sensul art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 10/2001 să beneficieze de măsurile reparatorii prevăzute de acest act normativ.
Pe de altă parte, s-a reţinut că dispoziţiile HG nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 101/2001, referitoare la momentul depunerii înscrisurilor doveditoare, derogă de la prevederile legale, ceea ce este inadmisibil.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul, susţinând în esenţă că înscrisurile depuse direct în faţa instanţei nu pot fi luate în considerare, iar pe de altă parte, că greşit a fost obligat la plata daunelor cominatorii.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, prin Decizia nr. 1152 din 29 septembrie 2005 a respins apelul ca nefondat, cu o motivare similară celei a instanţei de fond.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, criticând-o în sensul prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând în esenţă că în aplicarea legii toate actele normative sunt deopotrivă obligatorii, ele neputând fi interpretate ci doar aplicate.
Prin întâmpinare, intimata contestatoare a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine că recursul este neîntemeiat.
În mod corect ambele instanţe au apreciat, prin examinarea dovezilor administrate, că reclamanta şi-a dovedit calitatea de persoană îndreptăţită la restituire, fiind unica moştenitoare, ca nepoată de fiică, a proprietarei tabulare.
Faptul că intimata contestatoare a prezentat aceste dovezi complete în faza de judecată nu contravine prevederilor Legii nr. 10/2001, dispoziţiile art. 22, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 247/2005 prevăzând în mod expres că în faza contencioasă a procedurii sunt aplicabile dispoziţiile procesual civile.
În fine, instanţele au apreciat în mod justificat că distincţiile prevăzute de HG nr. 498/2003 şi care nu au corespondent în Legea nr. 10/2001 nu pot prevala asupra actului normativ cu o forţă juridică superioară, a cărui punere în aplicare trebuie să o faciliteze.
În consecinţă, cum hotărârile pronunţate în cauză, sunt legale şi temeinice sub toate aspectele, recursul va fi respins ca nefondat conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Sibiu împotriva deciziei civile nr. 1152 din 29 septembrie 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4695/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4700/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
