ICCJ. Decizia nr. 487/2006. Civil. Revendicare mobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 487.
Dosar nr. 6226/36/2006
Şedinţa publică din 14 iunie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 3 decembrie 2003, reclamanta R.E. a solicitat, în contradictoriu cu B.N.R., B.N.R., sucursala Constanţa, şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, restituirea unor bijuterii din aur sau plata contravalorii lor, conform preţului de referinţă al B.N.R. la data executării efective a hotărârii.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că bijuteriile, moştenire de familie, au fost confiscate prin Ordonanţa de încetare a procesului penal din dosarul nr. 378/1959 al Procuraturii Lipova, reg. Bant, dată în aplicarea Legi nr. 284/1947 pentru cedarea către B.N.R. a aurului, valutelor efective şi a altor mijloace de plată străine.
Reclamanta a arătat că, supusă presiunilor şi abuzurilor Miliţiei de la acea vreme, a fost obligată să scrie un denunţ în care să indice locul unde au fost ascunse bijuteriile. Găsindu-se bunurile şi confiscându-se, procesul penal pornit împotriva reclamantei a încetat.
Prin sentinţa nr. 3135 pronunţată la 28 martie 2005, Judecătoria Constanţa a reţinut dreptul reclamantei la restituirea bijuteriilor şi constatând incidenţa OUG nr. 190/2000, completată prin Legea nr. 591/2004 a obligat B.N.R. să restituie reclamantei obiectele din aur, iar Statul Român a fost obligat să plătească reclamantei contravaloarea cantităţii de 3939,66 gr. aur fin, 128,54 gr. argint fin şi 2,56 gr. platină fină, precum şi suma de 41.203.255,13 lei reprezentând valoarea pietrelor preţioase şi semipreţioase confiscate.
Prin Decizia nr. 752 din 29 noiembrie 2005, Tribunalul Constanţa a respins apelul declarat împotriva sentinţei de mai sus de S.M. şi S.C. pentru lipsa calităţii procesuale active şi, constatând că, faţă de valoarea obiectului cererii, competenţa în soluţionarea cauzei revine tribunalului în primă instanţă, a anulat sentinţa şi a reţinut cauza pentru judecata pe fond.
Tribunalul Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 1846 din 25 septembrie 2006, a dispus restituirea către reclamantă a bijuteriilor care se regăsesc în gestiunea B.N.R., precum şi plata contravalorii aurului fin, a argintului fin, a platinei fine şi a pietrelor preţioase şi semipreţioase confiscate.
Cererea de intervenţie formulată de S.M. şi S.C. a fost respinsă ca tardivă.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia civilă nr. 30/C din 24 ianuarie 2007, a admis apelurile formulate de intervenientele S.M., S.C. şi B.N.R., sucursala Constanţa, a admis excepţia necompetenţei materiale şi, anulând sentinţa Tribunalului Constanţa, a trimis cauza Judecătoriei Constanţa pentru competentă soluţionare în primă instanţă.
Intervenientele S.M. şi S.C. au declarat recurs împotriva acestei decizii.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, sub nr. 6226/36/2006.
La termenul de judecată din data de 14 iunie 2007, Înalta Curte a rămas în pronunţare pe aspectul ce vizează necompetenţa materială de a soluţiona recursul în raport cu prevederile art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005.
Asupra excepţiei de necompetenţă materială Înalta Curte constată cele ce succed:
Prima instanţă a fost învestită cu o acţiune în revendicare mobiliară, valoarea totală a bunurilor precizată de reclamantă fiind de 1.575.855.418 lei plus 41.203.255 lei, adică sub 5 miliarde lei.
Potrivit normelor de competenţă prevăzute în Codul de procedură civilă, în varianta anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 219/2005, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în primă instanţă, cu excepţia celor date în competenţa tribunalelor prin art. 2 pct. 2 C. proc. civ., se judecau de curţile de apel, iar recursurile declarate împotriva deciziilor pronunţate de curţile de apel se judecau de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, conform art. 4 pct. 1 şi art. 299 C. proc. civ.
Prin modificările aduse art. 2 pct. 1 lit. b), art. 3 pct. 3, art. 2821 alin. (1) şi art. 299 alin. (1) şi (2) din acelaşi cod prin Legea nr. 219/2005, în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 5 miliarde lei inclusiv, precum şi în anumite litigii expres prevăzute de lege, competenţa soluţionării recursului aparţine curţilor de apel.
În competenţa instanţei supreme intră numai recursurile declarate în sfera litigiilor evaluabile băneşte al căror obiect are o valoare de peste 5 miliarde lei.
Dispoziţiile modificatoare sunt de imediată aplicare, conform art. II alin. (1) din Legea nr. 219/2005, care prevede că „procesele în curs de judecată în primă instanţă la data schimbării competenţei instanţelor legal investite, precum şi căile de atac se judecă de instanţele competente potrivit legii".
Faţă de dinamica legislativă în materia examinată, soluţionarea recursului de faţă aparţine Curţii de Apel Constanţa, în favoarea căreia se va declina competenţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Declină în favoarea Curţii de Apel Constanţa competenţa soluţionării recursului declarat de S.M. şi S.C. împotriva deciziei nr. 30/C din 24 ianuarie 2007 pronunţată, ca instanţă de apel, de Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, pentru cauze cu minori şi de familie, precum şi pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4874/2006. Civil. Anulare act. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4784/2006. Civil → |
|---|
