ICCJ. Decizia nr. 4784/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4784
Dosar nr. 13800/200.
Şedinţa publică din 16 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş la data de 15 decembrie 2005 reclamanta B.E. a formulat plângere împotriva deciziei nr. 3753 din 17 noiembrie 2003 emisă de Primarul municipiului Cluj Napoca, prin care a solicitat obligarea pârâtului la acordarea de despăgubiri sub formă de echivalent bănesc pentru terenul în suprafaţă de 601 mp şi a cotei de ⅓ din construcţia aflată pe terenul situat în Cluj.
Prin sentinţa civilă nr. 675/2005 Tribunalul Cluj a respins plângerea reclamantei.
În motivarea hotărârii instanţa de fond a reţinut că imobilul din litigiu a fost proprietatea lui S.V., că în urma decesului acesteia moştenitoare în cotă de ⅓ fiecare au fost reclamanta, B.K. şi K.S., pentru construcţie, iar terenul aferent a trecut în proprietatea statului în baza Legii nr. 58/1974.
Dreptul de proprietate asupra imobilului moştenit a fost intabulat în C.F. numai în favoarea reclamantei şi a numitei B.K. (⅔), restul de ⅓ rămânând intabulat pe numele defunctei, constituind proprietate extratabulară a ultimei moştenitoare.
Cu privire la imobil s-a mai reţinut că cele două proprietare tabulare au vândut cumpărătorilor P.V. şi Ş.Ş. dreptul lor de proprietate, iar terenul aferent a trecut în proprietatea statului în baza Legii nr. 58/1974.
Cota de ⅓ din imobil ce a aparţinut moştenitoarei K.S. a fost preluată de stat în baza Decretului nr. 233/1974, iar prin Decretul de expropriere cu nr. 197/1983 construcţia ce a făcut obiectul vânzării-cumpărării a fost demolată, iar terenul a fost parcelat pentru a se edifica locuinţe.
Reclamanta s-a considerat îndreptăţită să solicite măsuri reparatorii pentru întreaga suprafaţă de teren, nu doar pentru ⅓ cât reprezenta cota sa, motivat de faptul că celelalte moştenitoare i-au transmis dreptul de proprietate asupra construcţiei şi terenului printr-un contract sub semnătură privată.
Instanţa de fond a reţinut astfel, că cererea reclamantei nu este întemeiată pentru că preluările terenurilor în temeiul Legii nr. 58/1974 nu cad sub incidenţa Legii nr. 10/2001, situaţia juridică a acestor terenuri fiind reglementată prin Legea nr. 18/1991, în sensul că aceste terenuri se restituie dobânditorilor construcţiilor, fiind aferente construcţiilor cumpărate. Iar cu privire la cota de ⅓ din construcţie, s-a reţinut că reclamanta nu era în drept să formuleze notificare, neavănd calitatea de persoană îndreptăţită ci doar celelalte moştenitoare.
În apelul declarat împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanta a criticat, sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei soluţia, deoarece s-au apreciat greşit probele administrate în cauză ignorându-se valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare, neacordarea eficientei juridice actelor translative de proprietate conform dispoziţiilor art. 969 şi art. 1295 C. civ.
Prin Decizia civilă nr. 811/A din 7 octombrie 2005 Curtea de Apel Cluj a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant.
În motivarea hotărârii instanţa de apel a reţinut că reclamanta nu era îndreptăţită la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 pentru teren, în cota sa de ⅓, deoarece aceasta cotă a fost preluată de Statul Român în baza dispoziţiilor art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974 privind sistematizarea teritoriului şi localităţilor urbane şi rurale.
S-a mai reţinut că în aceste condiţii în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 8 alin. (1) teza a II- a din Legea nr. 10/2001 şi art. 1.4 lit. c) din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobată prin HG nr. 498/2003.
Cu privire la cota sa de ⅓ din construcţie s-a reţinut că reclamanta nu are calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii în înţelesul dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001 deoarece această calitate aparţine exclusiv proprietarei în viaţă K.S., atât timp cât actul juridic de vânzare-cumpărare din 18 octombrie 1974 nu respectă condiţiile de formă ale înscrisului autentic, nu a fost înscris în C.F. si prin urmare nu s-a transmis în patrimoniul reclamantei dreptul de proprietate asupra cotei de ⅓ din imobilul aparţinând moştenitoarei K.S.
Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de apel a declarat recurs reclamanta criticând soluţia în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului reclamanta a arătat că s-a interpretat greşit contractul sub aspectul transferului de proprietate de la proprietarele tabulare în favoarea sa, pentru că, la acea dată nu se putea respecta forma autentică, orice transfer de proprietate însemna preluarea terenului de către Statul Român în temeiul art. 30 din Legea nr. 58/1974, că au fost lipsite de eficienţă actele translative de proprietate sub semnătură privată care produc efecte juridice conform art. 969 şi art. 1295 C. civ., că Legea nr. 10/2001 este o lege reparatorie şi că atât Legea nr. 58/1974 prin care a fost preluat terenul cât şi Decretul nr. 223/1974 prin care s-a preluat cota de ⅓ asupra construcţiilor, au fost acte abuzive, cererea sa fiind sub incidenţa Legii nr. 10/2001.
Analizând recursul prin prisma motivelor de casare invocate acesta va fi respins pentru următoarele considerente:
Prin notificarea cu nr. 1648 din 10 octombrie 2001 adresată Primăriei municipiului Cluj Napoca, reclamanta a solicitat restituirea suprafeţei de teren de 601 mp şi a cotei de ⅓ din construcţia aflată pe terenul situat în Cluj, iar prin notificarea cu nr. 1649 din aceeaşi dată reclamanta a solicitat despăgubiri pentru cele două imobile arătate (teren şi construcţii).
Prin dispoziţia atacată emisă de pârât s-au respins notificările formulate de reclamantă pentru imobilul situat pe str. R. nr. 40 transcris în C.F., nr.topo. 6227 motivat de faptul că terenul nu face obiectul Legii nr. 10/2001, iar pentru cota de ⅓ din construcţie reclamanta nu are calitate de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii conform aceleiaşi legi.
În motivarea deciziei contestate pârâtul a arătat că terenul revendicat a trecut în proprietatea statul în baza Legii nr. 58/1974 în cotă de ⅔ iar potrivit art. 1 pct. 1.4 lit. c) din HG 498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aceste terenuri nu cad sub incidenţa legii iar cu privire la construcţie s-a arătat că nu poate fi solicitată cota de ⅓, deoarece această cotă a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 223/1974 de la proprietara K.S. proprietară, care nu a formulat revendicare în baza Legii nr. 10/2001.
Din analiza actelor depuse la dosar rezultă, cu privire la terenul revendicat, că atât cota de ⅓, ce revenea moştenitoarei K.S. cât şi cea de ⅔ ce aparţinea celorlalte moştenitoare au trecut în proprietatea Statului Român prin Legile nr. 59/1974 şi 58/1974.
Ca urmare măsurile reparatorii solicitate de reclamantă pentru acest teren nu pot fi acordate în temeiul legii 10/2001, aplicabile fiind dispoziţiile art. 35 în forma iniţială, din legea fondului funciar.
Cu privire la cota de ⅓ din construcţia aflată pe terenul revendicat, în prezent demolată, se reţin următoarele:
Conform certificatului de moştenitor fiecare din cele trei moştenitoare au cules câte o cotă de ⅓ din terenul şi construcţia aflată în 40 Cluj, ⅓ din această construcţie, cea a moştenitoarei K.S., a intrat în proprietatea statului în baza Decretului nr. 223/1974. Restul de ⅔ din construcţie, proprietatea reclamantei şi a moştenitoarei B.K., a fost înstrăinat prin contractul de vânzare-cumpărare numiţilor Ş.Ş., P.V. şi P.I. (cota din terenul pe care se afla construcţia trecând în proprietatea statului în baza Legii nr. 58/1974).
Reclamanta a solicitat măsuri reparatorii pentru cota de ⅓ din construcţie, acea cotă moştenită de K.S., care în 18 octombrie 1974, prin actul intitulat „antecontract de vânzare-cumpărare" vinde soţilor B.G. şi E., cota sa din construcţie. Prin înscrisul sub semnătură privat intitulat „contract de vânzare-cumpărare" B.E., B.G. şi B.K. au vândut imobilul din str. R. nr. 40 pentru preţul de 145.000 lei.
Ulterior, la 31 august 1976, înscrisul sub semnătură privată al cumpărătorilor a fost perfectat sub formă autentică menţionându-se expres că s-a înstrăinat cota de 2/3 din construcţia ce a aparţinut coproprietarilor B.E. şi B.K.
Ca urmare, cota recurentei reclamante din construcţie a fost înstrăinată iar cota de ⅓ ce a aparţinut moştenitoarei K.S. nu a intrat în proprietatea reclamantei, deoarece din actele depuse la dosar nu rezultă că această vânzare-cumpărare a fost perfectată în formă autentică.
Dealtfel, prin deciziile 522/1975 si 417/1975 emise de Consiliul Popular Cluj în baza Decretului 223/1974 si această cotă a fost preluată de stat chiar de la K.S. cu plata unor despăgubiri băneşti (filele 53-57, dosar fond), reclamanta nefiind persoană îndreptăţită în sensul Legii 10/2001.
Faţă de cele susmenţionate, hotărârea instanţei de apel se priveşte ca legală şi temeinică, Decizia contestată ca fiind emisă cu respectarea dispoziţiilor legale, astfel că nu sunt întrunite cerinţele dispoziţiilor art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. si în raport de dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta B.E. împotriva deciziei nr. 811/A din 7 octombrie 2005 a Curţii de Apel Cluj.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 487/2006. Civil. Revendicare mobiliară. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 475/2006. Civil → |
|---|
