ICCJ. Decizia nr. 4888/2006. Civil. Revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4888Dosar nr. 12006/2004
Şedinţa publică din 6 iunie 2005
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 12 mai 2003, la Judecătoria Botoşani, reclamantul L.G. a chemat în judecată pârâta I.M. solicitând ca aceasta să fie obligată să lase reclamantului în deplină proprietate şi liniştită posesie o suprafaţă de teren de 970 mp (compusă din două parcele) situate în intravilanul satului Oneaga, comuna Cristeşti şi de asemenea, să fie obligată pârâta să-şi ridice gardul din scândură amplasat pe una din loturile terenului revendicat.
Soluţionând litigiul, Judecătoria Botoşani, prin sentinţa civilă nr. 5766 din 30 octombrie 2003, a admis acţiunea aşa cum a fost formulată, cu motivarea că reclamantul a dovedit că este proprietarul terenului revendicat, teren aflat în posesia pârâtei.
Curtea de Apel Suceava, secţia civilă, prin Decizia nr. 692 din 18 martie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă, cu aceeaşi motivare dezvoltată şi în hotărârea pronunţată de prima instanţă.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs pârâta I.M., susţinând că actul juridic dedus judecăţii a fost interpretat greşit şi că instanţa nu a verificat legalitatea actului de proprietate invocat de reclamant.
Recursul declarat nu este întemeiat.
Depunând la dosar titlul de proprietate emis la 19 decembrie 1995, în temeiul Legii nr. 18/1991, şi contractul de vânzare şi donaţie autentificat la 8 martie 1996 (filele 5-13 din dosarul primei instanţe), reclamantul a dovedit că este proprietarul terenului aflat în litigiu.
Raportul de expertiză întocmit în timpul soluţionării procesului în primă instanţă (filele 26-53 şi 59), confirmă atât dreptul de proprietate al reclamantului cât şi folosirea efectivă de către pârâtă a suprafeţei de teren de 970 mp.
În apărare, pârâta a depus la dosar un înscris sub semnătură privată întocmit la 15 februarie 1992, în cuprinsul căreia se face vorbire că B.L.P. vinde pârâtei şi soţului acesteia o suprafaţă de 0,91 ha teren intravilan, fără a se preciza numărul parcelei ori tarlalei, pentru a se stabili cu precizie amplasamentul respectivului teren. De asemenea, pârâta a mai depus încă un înscris sub semnătură privată întocmit la 8 martie 1993, prin care H.V. pretinde că, în calitate de moştenitor al P.B.L., vinde pârâtei şi soţului acesteia suprafaţa de 0,91 ha teren.
Cele două înscrisuri sub semnătură privată depuse de pârâtă (filele 28-29) nu constituie, potrivit dispoziţiilor legale, titlu de proprietate, aşa încât, cu deplin temei legal, instanţele, în baza art. 480 C. civ., au admis acţiunea în revendicare.
Instanţa de apel, prin Decizia atacată cu recurs, nu a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii şi nici nu a lăsat neverificată legalitatea actelor depuse de reclamant, cum pretinde, fără temei, recurenta. În consecinţă, va fi respins ca nefondat recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta I.M. împotriva deciziei nr. 692 din 18 martie 2004 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 6 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 771/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8376/2006. Civil → |
|---|
