ICCJ. Decizia nr. 4946/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4946
Dosar nr. 15249 /3/2006
Şedinţa publică din 15 septembrie 2008
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 28 aprilie 2006, la Tribunalul Bucureşti, reclamantele O.Ş. şi O.A. au contestat, în temeiul Legii nr. 10/2001, dispoziţia nr. 5613 din 20 martie 2006 emisă de Primarul General al Municipiului Bucureşti, prin care a fost respinsă notificarea de restituire în natură a terenului în suprafaţă de 225 mp situat în Bucureşti, acordându-se, pentru teren, măsuri reparatorii prin echivalent.
Reclamantele au arătat, în acţiune, că sunt moştenitoarele fostului proprietar al imobilului care a fost preluat în mod abuziv, prin expropriere, conform Decretului nr. 65/1975 şi că sunt îndreptăţite la restituirea în natură a terenului care, în prezent, este liber, în înţelesul Legii nr. 10/2007.
Soluţionând litigiul, în primă instanţă, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin sentinţa nr. 460 din 29 martie 2007, a admis în parte acţiunea (contestaţia) formulată de reclamanta O.A., a anulat în parte dispoziţia nr. 5613 din 20 martie 2006 emisă de Primarul General al Municipiului Bucureşti şi a dispus restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 187,25 mp identificat prin raportul de expertiză întocmit în cauză, menţinând acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru suprafaţa de 37,75 mp.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că suprafaţa de 187,25 mp este liberă de construcţii şi instalaţii şi ca atare poate fi restituită în natură, iar o suprafaţă de 37,75 mp din terenul menţionat în cererea de chemare în judecată este ocupată de zona de acces într-un cămin de nefamilişti şi nu poate restituită în natură.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 11 din 11 ianuarie 2008, a respins ca nefondat apelul declarat de Primăria Municipiului Bucureşti împotriva sentinţei Tribunalului Bucureşti. În cuprinsul deciziei, curtea de apel a dezvoltat aceleaşi considerente reţinute şi de prima instanţă.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, susţinând că Decizia a fost dată cu aplicarea greşită a legii deoarece terenul aflat în litigiu nu poate fi restituit în natură, fiind afectat de elemente de sistematizare, astfel încât reclamanta este îndreptăţită doar la măsuri reparatorii prin echivalent.
Recursul declarat de pârât este întemeiat.
Prin Legea nr. 10/2001 a fost reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Potrivit art. 11 alin. (3) şi (4) din această lege, în cazul în care construcţiile expropriate au fost integral demolate şi lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parţial, persoana îndreptăţită poate obţine restituirea în natură a părţii de teren rămasă liberă, pentru cea ocupată de construcţii noi, autorizate, cea afectată servituţilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent. În cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil.
Din actele dosarului rezultă că, prin Decretul nr. 65 din 3 aprilie 1975, au fost expropriate terenuri în suprafaţă de 1646 mp, împreună cu construcţiile aferente. Scopul exproprierii a fost construirea unui cămin de nefamilişti pentru Întreprinderea „Electroaparataj". Printre imobilele expropriate a fost şi cel din str. H. nr. 22, alcătuit din casă de locuit şi terenul aferent (filele 65-66 din dosarul primei instanţe). După expropriere, construcţia a fost integral demolată.
Pe terenurile expropriate au fost edificate două cămine de nefamilişti.
Raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit din dispoziţia primei instanţe (filele 104-110) atestă că terenul aflat în litigiu are suprafaţa de 225 mp şi este situat între cele două cămine de nefamilişti şi o altă construcţie-magazie. O parte a terenului (37,75 mp) este ocupată de zona de acces la unul din căminele de nefamilişti, iar pe cealaltă parte sunt amplasate două cămine de canalizare.
Pentru a se putea dispune, în temeiul art. 11 din Legea nr. 10/2001, restituirea părţii de teren rămasă liberă trebuie verificată destinaţia actuală a terenului solicitat şi a subfeţei acestuia pentru a nu afecta căile de acces, existenţa şi utilizarea unor amenajări subterane. De asemenea, trebuie avute în vedere amenajările destinate a servi nevoile comunităţii, cum sunt, printre altele amenajările de spaţii verzi din jurul blocurilor de locuit.
În prezentul litigiu, suprafaţa de teren care se pretinde că a rămas liberă este de numai 187 mp, este străbătută de amenajări subterane şi este amenajată ca spaţiu verde pentru căminele de nefamilişti situate în imediata apropriere.
Întrucât lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întregul teren afectat, măsurile reparatorii pot fi stabilite, în cauză, numai prin echivalent pentru întregul imobil.
Dispunând restituirea în natură a suprafeţei de teren de 187,25 mp, prima instanţă şi instanţa de apel au pronunţat hotărâri cu aplicarea greşită a prevederilor art. 11 din Legea nr. 10/2001, astfel încât recursul exercitat în cauză va fi admis, vor fi casate Decizia curţii de apel şi sentinţa tribunalului şi rejudecând pricina va fi respinsă contestaţia formulată împotriva dispoziţiei emise de Primarul General al Municipiului Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General împotriva deciziei nr. 11 din 11 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Casează Decizia recurată precum şi sentinţa civilă nr. 460 din 29 martie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, şi pe fond respinge contestaţia formulată de O.A.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5012/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4792/2006. Civil → |
|---|
