ICCJ. Decizia nr. 5012/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5012
Dosar nr. 951/103/2006
Şedinţa publică din 17 septembrie 2008
Constată că prin cererea formulată, reclamanţii T.S. şi T.E. au chemat în judecată Primarul Municipiului Piatra Neamţ, Statul Român prin Ministerul Finanţelor şi Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor de pe lângă Cancelaria Primului Ministru solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea Primarului municipiului Piatra Neamţ de a pune în executare propria dispoziţie cu nr. 3895/2004 aşa cum a fost modificată prin Decizia Curţii de Apel Bacău nr. 564 din 28 noiembrie 2005; în temeiul art. 5803 C. proc. civ., amendarea primarului Municipiului Piatra Neamţ, cu 50 RON pentru fiecare zi de întârziere începând cu data introducerii acţiunii şi până la îndeplinirea tuturor obligaţiilor şi obţinerea efectivă a despăgubirilor; obligarea statului, a Ministerului Finanţelor Publice şi a Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor de a le preda titlurile de despăgubire şi a elibera sumele de 808.954.680 ROL şi 1.159.776.750 ROL actualizate cu indicele de inflaţie începând cu data rămânerii definitive a sentinţei civile nr. 73/C/2005 a Tribunalului Neamţ; obligarea intimaţilor la cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 513 din 30 aprilie 2007 Tribunalul Neamţ a admis excepţia de necompetenţă materială cu privire la cererea având ca obiect predarea titlurilor de despăgubire bănească şi plata sumelor pretinse, declinând judecata acestei cereri către Curtea de Apel Bacău. A fost respinsă, ca rămasă fără obiect, cererea privind obligaţia de a face şi ca neîntemeiată cererea privind plata amenzii civile şi a cheltuielilor de judecată de către Primarul municipiului Piatra-Neamţ.
Pentru pronunţarea acestei soluţii, pe aspectul competenţei s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor legale (art. 19 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005) care stabilesc atribuţiunea instanţelor de contencios administrativ în cenzurarea actelor emise de Comisia Centrală.
În ce priveşte cererea îndreptată împotriva pârâtului Primarul municipiului Piatra-Neamţ, s-a apreciat că este lipsită de obiect solicitarea de obligare a acestuia la punerea în executare a dispoziţiei emise (nr. 3895/2004), având în vedere că a fost executată deja, prin emiterea dispoziţiei nr. 6778 din 21 decembrie 2006, în care au fost înscrise toate modificările aduse dispoziţiei anterioare prin hotărârile pronunţate de instanţele judecătoreşti.
În acelaşi sens, pârâtul şi-a îndeplinit obligaţia reglementată de art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, înaintând dispoziţia împreună cu dosarul notificării Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. De asemenea, au fost achitate cheltuielile de judecată stabilite în sarcina pârâtului prin hotărârile judecătoreşti.
Cererea privind obligarea primarului la plata amenzii civile până la obţinerea efectivă a despăgubirilor de către reclamanţi a fost respinsă ca neîntemeiată, faţă de împrejurarea că pârâtul nu are atribuţii legate de plata despăgubirilor. S-a reţinut totodată că pârâtul a achitat reclamanţilor cheltuielile de judecată la care a fost obligat prin hotărârile judecătoreşti, aşa cum rezultă din dispoziţia de plată nr. 1360 din 14 decembrie 2006.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii, susţinând că în mod greşit nu s-a realizat o judecată pe fondul cererii, faţă de împrejurarea că nu au fost încasate efectiv despăgubirile, astfel încât nu se poate susţine că ar fi avut loc executarea dispoziţiei emise.
De asemenea, a fost criticată soluţia de declinare a competenţei în favoarea instanţei de contencios administrativ, în condiţiile în care nu era contestat un act al Comisiei Centrale.
Apelul a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 369/2007 a Curţii de Apel Bacău.
În considerentele deciziei s-a reţinut că soluţia primei instanţe, de respingere a cererii ca rămasă fără obiect este corectă, având în vedere că, supunându-se dispoziţiilor hotărârilor judecătoreşti irevocabile, intimatul-pârât a modificat dispoziţia emisă iniţial şi a înaintat dosarul notificării Comisiei Centrale. Împrejurarea că reclamanţii nu au intrat în posesia efectivă a sumelor de bani nu înseamnă neexecutarea obligaţiilor de către intimat, având în vedere atribuţiile reglementate de Legea nr. 10/2001 în sarcina acestuia.
Pe aspectul necompetenţei materiale a tribunalului s-a apreciat ca fiind corectă soluţia, în raport de procedura specială reglementată de Titlul VII al Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs apelanţii-reclamanţi (poziţia procesuală a reclamantului T.S., decedat, fiind preluată de moştenitoarea acestuia S.E.) care au formulat critici sub următoarele aspecte:
- Instanţele au apreciat greşit asupra îndeplinirii obligaţiei de către intimat, având în vedere că nu s-a depus la dosar o confirmare a primirii actelor transmise de către Fondul Proprietatea;
- Plata despăgubirilor trebuia să se facă în numerar, intimatul împiedicând posibilitatea ca recurenţii să fie despăgubiţi;
- În mod greşit intimatul nu a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată şi la plata amenzii civile, conform art. 5803 C. proc. civ.
Criticile, neîncadrate în drept de către recurenţi, fac posibilă examinarea recursului [în temeiul art. 306 alin. (3) C. proc. civ.], din perspectiva motivului reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., având în vedere că se invocă nesocotirea unor dispoziţii legale în soluţionarea cauzei.
Intimatul Primarul municipiului Piatra-Neamţ a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului având în vedere că şi-a îndeplinit, aşa cum corect au reţinut instanţele, obligaţiile ce îi reveneau potrivit Legii nr. 10/2001 şi Legii nr. 247/2005.
În faza recursului s-a administrat proba cu înscrisuri, depunându-se la dosar Decizia nr. 2349 din 28 mai 2008 întocmită de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor (filele 31,32, recurs) privind emiterea titlurilor de despăgubiri pe numele recurentelor.
Recursul este nefondat.
Susţinerea recurentelor potrivit căreia intimatul-pârât nu şi-ar fi îndeplinit obligaţiile ce îi reveneau potrivit legii în legătură cu soluţionarea notificării şi ca atare, cererea formulată nu ar fi trebuit respinsă ca rămasă fără obiect, este lipsită de fundament.
Intimatul-pârât s-a conformat celor statuate prin hotărâri judecătoreşti irevocabile, emiţând dispoziţia nr. 6778 din 21 decembrie 2006 prin care a modificat dispoziţia iniţială (nr. 3895 din 7 iulie 2004), în sensul înscrierii valorii terenului imposibil de restituit şi a construcţiei demolate, potrivit celor rezultate din verificarea jurisdicţională. De asemenea, a fost menţionată ca modalitate de acordare a despăgubirilor, „drepturile băneşti".
Totodată, potrivit art. 16 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, intimatul-pârât s-a conformat dispoziţiei de a transmite dispoziţia în care au fost consemnate sumele de bani, Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Că această obligaţie a fost efectiv îndeplinită, chiar în absenţa unei confirmări a primirii actelor, aşa cum pretind recurenţii, rezultă cu evidenţă din emiterea deciziei de către entitatea menţionată,
În ce priveşte modalitatea de despăgubiri, menţionarea acesteia în dispoziţia primarului s-a făcut în conformitate cu hotărârea judecătorească (Decizia civilă nr. 564 din 28 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bacău).
Faptul că prin decizie a Comisiei Centrale au fost emise titluri de despăgubiri nu înlătură dreptul la despăgubiri băneşti al recurentelor având în vedere că acestea pot opta, potrivit Cap. V1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 pentru emiterea unui titlu de plată !conform art. 3 lit. A) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, modificat prin OUG nr. 81/2007], Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor având obligaţia să efectueze plata despăgubirilor băneşti,cu respectarea termenelor şi condiţiilor reglementate de art. 3 lit. H) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, introdus prin OUG nr. 81/2007.
Referitor la neobligarea intimatului-pârât la plata cheltuielilor de judecată, soluţia este de asemenea, corectă, faţă de dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ. şi de împrejurarea că pârâtul nefiind parte căzută în pretenţii şi deci, neputându-i-se reţine vreo culpă procesuală, nu datorează cheltuielile judecăţii.
Potrivit considerentelor arătate, criticile de nelegalitate formulate au fost găsite nefondate, recursul urmând să fie respins în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii T.E. şi S.E. împotriva deciziei nr. 369 din 21 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă, minori şi familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5236/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4946/2006. Civil → |
|---|
