ICCJ. Decizia nr. 4954/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4954
Dosar nr. 2653/1/2006
Şedinţa publică din 22 mai 2006
Deliberând, constată următoarele:
Tribunalul Braşov prin sentinţa civilă nr. 130 din 13 februarie 2004 a respins contestaţia formulată de contestatorul B.M. aşa cum a fost completată şi precizată, reprezentat în instanţă de avocat E.P., în contradictoriu cu intimata SC R. SRL Braşov.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, nu are competenţă în materia stabilirii cuantumului şi acordării despăgubirilor băneşti, astfel de atribuţii revin organelor prevăzute de Legea nr. 10/2001 republicată.
Se mai arată de instanţa de fond că, intimata a restituit contestatorului cota menţionată în Decizia de preluare, astfel că susţinerile contestatorului în sensul obligării statului de a fi procedat la partajarea imobilului înainte de preluarea lui, exced cadrului procesual.
Curtea de Apel Braşov prin Decizia civilă nr. 716 din 16 decembrie 2005, a admis apelul declarat de B.M. împotriva sentinţei civile nr. 130 din 13 februarie 2004 a Tribunalului Braşov pe care a schimbat-o în sensul că a admis contestaţia formulată de contestator aşa cum a fost completată şi precizată în contradictoriu cu intimata SC R. SRL Braşov şi pe cale de consecinţă: a anulat în parte Decizia nr. 208 din 21 august 2003 emisă de intimată în ce priveşte cuantumul şi întinderea despăgubirilor băneşti, a dispus emiterea de către intimată a unei noi decizii prin care să propună acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale, pentru întreg imobilul-construcţie şi teren situat în Braşov, înscris în C.F. Braşov sub nr. Top 6025/1; a estimat valoarea imobilului la 1.183.315.433 lei echivalentul a 40043 dolari SUA stabilită conform expertizei întocmită de expertul L.A., care face parte integrantă din prezenta sentinţă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că, în cauză sunt aplicabile prevederile art. 35 C. fam. în sensul că formularea de către contestator a notificării pentru întreg imobilul revendicat prezumă adresarea notificării şi de către soţia contestatorului. În atare situaţie, formularea de către contestator a notificării privitoare la imobilul în litigiu dă dreptul contestatorului la restituirea în natură ori despăgubirii prin echivalent asupra întregului imobil.
Instanţa de apel a mai reţinut că prevederile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată, sunt aplicabile în cauză în sensul că, contestatorul este îndreptăţit la despăgubiri pentru întreg imobilul în condiţiile legii speciale (Legea nr. 247/2005) privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor. În cuantumul despăgubirilor menţionate este inclusă şi valoarea terenului în suprafaţă de 189 mp aferentă imobilului revendicat şi care a trecut în proprietatea statului conform art. 30 din Legea nr. 58/1974.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată a declarat recurs intimata SC R. SRL Braşov, criticând-o ca fiind nelegală, invocând art. 304 pct. a C. proc . civ., deoarece:
- Notificarea formulată de către contestator cu privire la imobilul situat în Braşov, judeţul Braşov, s-a referit doar la cota de ½ din acest imobil. În atare situaţie, instanţa de apel în mod greşit a reţinut că, contestatorul este îndreptăţit la despăgubiri prin echivalent pentru întreg imobilul-casă de locuit.
- Instanţa de apel în mod greşit a reţinut că, contestatorul are dreptul la despăgubiri prin echivalent şi cu privire la terenul aferent imobilului, casă de locuit, de vreme ce terenul a fost trecut în proprietatea statului în condiţiile art. 30 din Legea nr. 58/1974. În atare situaţie, problema terenului aferent construcţiei (casă de locuit) nu poate fi soluţionată conform Legii nr. 10/2001 ci numai în condiţiile Legii nr. 18/1991.
- De vreme ce cota de ½ din imobilul-construcţie ce a fost preluată din proprietatea lui B.H. (soţia contestatorului) de către Statul Român conform Deciziei nr. 996 din 23 noiembrie 1986, emisă în aplicarea Decretului nr. 223/1974, instanţa de apel în mod greşit a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent şi pentru această cotă, cu atât mai mult cu cât această cotă nu a fost solicitată de contestator în cuprinsul notificării formulate.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Contestatorul B.M. a formulat notificarea în condiţiile art. 21, devenit art. 22 din Legea nr. 10/2001 republicată, ocazie cu care a solicitat să i se restituie în natură imobilul situat în Braşov, înscris în C.F.
Imobilul mai sus menţionat constând în casă de locuit a fost proprietatea codevălmaşă a contestatorului şi a soţiei sale B.H., fiind dobândit de aceştia în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 7638 din 16 octombrie 1976, terenul proprietatea statului în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974.
În temeiul art. 2 alin. (2) din Decretul nr. 223/1974 a fost trecută fără plată în proprietatea statului cota de ½ din imobilul situat în Braşov, proprietatea contestatorului B.M., Decizia nr. 721 din 12 noiembrie 1986 fila 33 dosar fond.
Contestatorul urmând procedura administrativă reglementată de Legea nr. 10/2001 republicată, a adresat la data de 7 august 2001 notificare Primăriei municipiului Braşov, solicitând să i se restituie imobilul în litigiu ce i-a fost confiscat la plecarea din ţară în 1986, notificare fila 28 dosar fond.
Notificarea respectivă a fost transmisă spre competentă soluţionare SC R. Braşov care prin Decizia nr. 208 din 21 august 2003 a respins cererea contestatorului de restituire în natură a imobilului situat în Braşov, înscris în C.F. cu motivarea că imobilul a fost înstrăinat în condiţiile Legii nr. 112/1995 numitei P.A.. În atare situaţie, contestatorului i-au fost acordate despăgubiri băneşti pentru cota de ½ din imobil, cotă a cărei valoare a fost stabilită la suma de 295.842.921 lei.
Instanţa de apel în mod greşit a reţinut faptul că, intimatul-contestator B.M. are dreptul la despăgubiri prin echivalent bănesc, în condiţiile Legii nr. 10/2001 modificată, cu privire la întregul imobil, casă de locuit, de vreme ce contestatorul a formulat notificare în condiţiile Legii nr. 10/2001 republicată şi respectiv contestaţie împotriva deciziei nr. 208 din 21 august 2003 emisă de SC R. SRL Braşov doar în nume propriu, nu şi în calitate de mandatar al soţiei sale B.H.
Prin urmare, în cauză nu suntem în prezenţa unui mandat tacit de reprezentare atâta timp cât contestatorul a acţionat doar în nume propriu. Aflându-ne în sfera unei acţiuni în revendicare în condiţiile Legii nr. 10/2001 republicată, acţiunea în revendicare nu poate fi calificată drept act de conservare şi că atunci când ea priveşte bunuri imobile este nevoie de consimţământul expres al ambilor soţi pentru exercitarea ei. Or, în speţă lipseşte consimţământul expres al soţiei contestatorului, lucru ce rezultă din Notificare şi contestaţie.
Mai mult, cota de ½ din imobilul (construcţie) în litigiu preluată de la soţia contestatorului, respectiv B.H. în baza Decretului nr. 223/1974, Decizia nr. 996 din 23 noiembrie 1987 – a trecut în proprietatea statului cu plata sumei de 11.625 lei.
Faptul că ulterior formulării notificării, contestatorul şi-a majorat câtimea pretenţiilor în sensul că a solicitat despăgubiri prin echivalent bănesc pentru întreg imobilul (construcţie) şi teren aferent nu are relevanţă juridică deoarece în speţă, nu sunt aplicabile prevederile dreptului comun, art. 132 C. proc. civ., ci avem de-a face cu o procedură specială, administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001 republicată, care exclude majorarea câtimii pretenţiilor formulate în notificare, pe parcursul unui eventual proces pornit în condiţiile art. 25 alin.(5) din Legea nr. 10/2001 modificat.
Cu privire la despăgubirile în echivalent bănesc solicitate de contestatorul B.M. cu privire la terenul aferent construcţiei în litigiu se reţine faptul că, acesta împreună cu soţia B.H. au cumpărat imobilul–construcţie, în cotă de 1½ fiecare, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 4904 din 16octombrie 1976, fără ca terenul aferent construcţiei de 189 mp să devină proprietatea cumpărătorilor. În baza art. 30 din Legea nr. 58/1974 terenul respectiv a trecut în proprietatea statului, C.F.
Cum terenul mai sus menţionat nu a constituit niciodată proprietatea contestatorului, acesta nu poate solicita despăgubiri prin echivalent bănesc pentru teren, în condiţiile Legii nr. 10/2001.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va reţine că, motivele de recurs invocate se circumscriu temeiurilor de drept prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc . civ. şi în consecinţă, se va admite recursul declarat de pârâta SC R. SRL Braşov, împotriva deciziei civile nr. 716 din 16 decembrie 2005 a Curţii de Apel Braşov, pe care o modifică în tot în sensul că respinge apelul contestatorului împotriva sentinţei civile nr. 1301 din 13 februarie 2004 a Tribunalului Braşov, pe care o menţine.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC R. SRL Braşov împotriva deciziei civile nr. 716/Ap din 16 decembrie 2005 a Curţii de Apel Braşov, pe care o modifică în tot, în sensul că respinge apelul contestatorului B.M. împotriva sentinţei civile nr. 130 din 13 februarie 2004 a Tribunalului Braşov, pe care o menţine.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 51/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4950/2006. Civil → |
|---|
