ICCJ. Decizia nr. 51/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 51.
Dosar nr. 24221/1/200.
(nr. vechi 7197/2004.
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2006
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată la data de 6 ianuarie 2003 pe rolul Tribunalului Timiş, contestatorii C.I. şi C.E. au chemat în judecată Statul Român prin Primarul municipiului Timişoara şi Consiliul Local Timişoara, solicitând ca, prin sentinţă: să se constate că Statul Român a construit un bloc de locuinţe pe imobilul situat în Timişoara înscris în C.F. Freidorf nr. top 412/1/a; demolarea blocului realizat pe proprietatea acestora pe cheltuiala primăriei; rectificarea C.F. Freidorf; înstrăinarea către acestea a unei suprafeţe egale de grădină în schimbul celei ocupate abuziv sau la plata de despăgubiri băneşti şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
În motivarea acţiunii, s-a arătat că au fost expropriaţi abuziv în baza Decretului nr. 47/1989, însă, suprafaţa expropriată nu a fost dezmembrată şi radiată din C.F. Freidorf.
Tribunalul Timiş, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 1077 din 24 octombrie 2003, a admis în parte contestaţia, a dispus anularea dispoziţiei nr. 1408 din 2 decembrie 2002 emisă de Primarul municipiului Timişoara şi a constatat că petenţii contestatori sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafaţa de 183 mp.
A luat act de renunţarea contestatorilor la judecarea petitelor privind demolarea blocului de locuinţe şi reducerea din impozitul viitor a sumelor achitate pentru terenul în litigiu.
Instanţa de fond, a reţinut în esenţă, că dispoziţia nr. 1408 din 1 decembrie 2002 emisă de Primarul municipiului Timişoara, este nelegală, întrucât nu a avut în vedere situaţia de fapt a imobilului fiind dată prin interpretarea eronată a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
În privinţa măsurilor reparatorii ce se cuvin contestatorilor, a reţinut că fiind vorba de un teren expropriat ocupat de construcţii, în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 şi pct. 11.6 din Normele Metodologice nr. 498/2003.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, contestatorii C.I. şi C.E. şi intimatul Consiliul Local al municipiului Timişoara.
Prin apelul declarat, contestatorii au criticat sentinţa primei instanţe, ca nelegală şi netemeinică întrucât instanţa nu a ales cea mai potrivită cale de reparaţie a abuzului săvârşit, adică prin compensare cu teren, iar pe de altă parte au susţinut că au dreptul să fie despăgubiţi pentru terenul preluat abuziv care nu poate fi restituit în natură, cu valoarea de piaţă a acestuia.
Consiliul Local al municipiului Timişoara, a criticat hotărârea primei instanţe sub două aspecte şi anume: lipsa calităţii procesuale pasive a Consiliului Local şi nelegalitatea hotărârii.
A susţinut, că potrivit extrasului C.F. Freidorf, nr. top 412/1/a, contestatorii sunt proprietari tabulari ai terenului revendicat, situaţie în care dreptul statului nefiind înscris în C.F. nu are calitate procesuală pasivă.
Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, prin Decizia nr. 505 din 29 martie 2004, a admis apelul declarat de contestatorii C.I. şi C.E. , a schimbat în parte sentinţa civilă apelată, în sensul că a obligat pârâtul la măsuri reparatorii prin echivalent bănesc, calculate la valoarea de circulaţie a terenului expropriat în suprafaţă de 183 mp.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei civile apelate.
A respins apelul declarat de Consiliul Local al municipiului Timişoara, prin primar.
Pârâtul, Consiliul Local al municipiului Timişoara a fost obligat să plătească reclamanţilor suma de 2.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel, a reţinut, în esenţă, că soluţia pronunţată de prima instanţă, de anulare a dispoziţiei nr. 1408 din 2 decembrie 2002 este legală, însă critica referitoare la acordarea măsurilor reparatorii este întemeiată.
Potrivit art. 10 pct. 8-13 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG 498/2003, pentru terenurile preluate abuziv şi care nu pot fi restituite în natură, stabilirea valorii acestora se face potrivit actelor normative în vigoare, având în vedere valoarea de piaţă.
A respins ca neîntemeiată critica formulată de apelantul Consiliul Local al municipiului Timişoara, reţinând că, dreptul de proprietate se poate dobândi şi fără înscriere în C.F. în caz de expropriere.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Consiliul Local al municipiului Timişoara prin primar, invocând motivele de casare, prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora a susţinut că, potrivit art. 17 din Decretul Lege nr. 115/1948 drepturile reale asupra imobilelor se vor dobândi numai dacă între cel care dă şi cel care primeşte dreptul, este acord de voinţă asupra constituirii sau strămutării, în temeiul unei cauze arătate, iar constituirea sau strămutarea a fost înscrisă în cartea funciară. Întrucât dreptul statului nu a fost înscris în C.F. nu are calitate procesuală pasivă.
Recursul este nefondat.
În mod judicios, instanţa de apel, a reţinut că recurentul are calitate procesuală pasivă, întrucât potrivit art. 26 din Decretul-lege nr. 115/1938 dreptul de proprietate în caz de expropriere se poate dobândi şi fără înscriere în cartea funciară.
Pe de altă parte, actul de preluare a imobilului prin expropriere de către stat, respectiv Decretul nr. 47/1989 constituie prin el însuşi un mijloc de probă, chiar dacă dă naştere unei prezumţii relative.
De altfel, prin adresa nr. SCOX-2138 din 10 aprilie 2000, Primăria municipiului Timişoara (fila 21 dosar fond) a confirmat faptul că imobilul situat în Timişoara a fost expropriat.
Faţă de cele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Consiliul local al Municipiului Timişoara şi Municipiul Timişoara, prin primar, împotriva deciziei civile nr. 505 din 29 martie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 51/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4954/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
