ICCJ. Decizia nr. 5044/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5044
Dosar nr. 7344 /117/2006
Şedinţa publică din 18 septembrie 2008
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 7344/117 din 21 august 2006 la Tribunalul Cluj, reclamantul B.C.E.V.R. în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Dej prin Primarul Municipiului Dej, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea dispoziţiei nr. 2381 din 20 iulie 2006 emisă de Primarul Municipiului Dej şi obligarea pârâtei la restituirea în natură a construcţiei şi terenului în suprafaţă de 2253 mp, situate în municipiul Dej, înscrise în C.F. nr. 3144 Dej.
Prin sentinţa civilă nr. 1176 din 21 decembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Cluj, s-a respins acţiunea reclamantului B.C.E.V.R. împotriva pârâţilor Primăria municipiului Dej şi Primarul municipiului Dej.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că, notificarea prin care reclamantul a solicitat restituirea în natură a construcţiei şi a terenului în suprafaţă de 2253 mp situată în Dej, înscrise în C.F. 3144 Dej înregistrată la B.E.J. S.A. la data de 7 noiembrie 2005 a fost depusă tardiv.
Potrivit dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 10/2001, notificările puteau fi formulate în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a acestei lege.
Acest termen a fost prelungit succesiv prin OUG nr. 145/2001, astfel încât prin aceste prelungiri succesive, termenul limită pentru formularea notificărilor a devenit 14 februarie 2002.
Contrar susţinerilor reclamantului Legea nr. 247/2005 nu a stabilit un nou termen de formulare a notificărilor.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentinţe a fost respins prin Decizia civilă nr. 198/A din 6 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale pentru minori şi familie.
Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs reclamantul B.C.E.V.R. invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Dezvoltând critica de nelegalitate recurentul a arătat că, deşi Legea nr. 247/2005 nu prevede în mod expres nicio modificare a prevederilor art. 22 alin. (1) din lege, sintagma „data intrării în vigoare a prezentei legi" Legea nr. 10/2001, republicată, acţionează retroactiv.
Prin cererea de recurs, a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 şi ale Titlului I al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.
Prin încheierea din 13 decembrie 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 şi al Titlului I ale Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei.
Prin Decizia nr. 415 din 10 aprilie 2008, Curtea Constituţională a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalite a prevederilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 şi ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Titlului I al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.
Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale aplicate, Înalta Curte, constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei aduce o serie de modificări şi completării Legii nr. 10/2001, evidenţiate prin Titlul I al legii.
Aceste modificări nu se referă la art. 21 alin. (1) din forma iniţială a Legii nr. 10/2001, devenit art. 22 alin. (1) din aceeaşi lege, republicată, după modificarea sa prin Legea nr. 247/2005, ci îşi păstrează conţinutul astfel că nu se poate susţine retroactivitatea legii noii.
Prin urmare, atât prima instanţă cât şi cea de apel au reţinut corect că, termenul de decădere instituit prin art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, devenit art. 22 alin. (1) din aceeaşi lege, republicată, nu a fost modificat şi ca atare nu poate fi vorba de o repunere în termen.
Reţinând că respingerea contestaţiei s-a dispus în mod corect întrucât notificarea a fost tardiv formulată, recursul este nefondat şi va fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul B.C.E.V.R. împotriva deciziei nr. 198/A/2007 din 6 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5135/2006. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5016/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
