ICCJ. Decizia nr. 5135/2006. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5135
Dosar nr. 4718/95/2006
Şedinţa publică din 23 septembrie 2008
Deliberând în condiţiile art. 206 C. proc. civ., reţine următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj sub nr. 1941/2006 reclamanţii S.F., S.D. şi S.C., au chemat în judecată pe pârâtele C.E.R. şi EM Rovinari, solicitând instanţei ca prin sentinţa civilă ce se va pronunţa să se constate caducitatea Decretului de expropriere nr. 1171987 în ceea ce priveşte suprafaţa de 1,1723 ha compusă din mai multe curele şi anume:
- o curea de 1632 mp situată în pct. „Sub Dos" pe raza comunei Fărcăşeşti, o curea de 3171 mp, teren aferent casei părinteşti situată în judeţul Gorj, o curea de cca. 4920 mp situată în pct. „La Pripor" şi o curea de cca. 2000 mp situat în comuna Fărcăşeşti, pct. „Păduri la vale" şi să se dispună retrocedarea în natură a terenului în baza art. 35 din Legea nr. 33/1994.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că terenurile au fost expropriate în anul 1986 prin Decretul nr. 117/1986 în vederea efectuării exploatării miniere iar până în prezent nu a fost excavat în totalitate, terenul în suprafaţă de 1,1723 ha existând fizic în materialitatea lui şi conform registrului agricol a fost proprietatea autorului lor.
Că, pentru suprafaţa de 1,1723 ha nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică, iar scopul exproprierii nu a fost atins, astfel că decretul a devenit caduc şi sunt îndreptăţiţi la retrocedarea în natură.
În dovedirea acţiunii, reclamanţii au depus la dosarul cauzei xerocopie după registrul agricol, după certificatul de deces la numitului S.D., după certificatul de naştere al numitei C.F. şi certificatul de căsătorie al acesteia, după certificatul de naştere al numitului S.C. şi actul de identitate al acestuia, după certificatul de naştere al numitului S.D. şi actul de identitate ala cestuia, după Legea nr. 33/1994, după Decizia nr. 6 din 27 septembrie 1999 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, după Decretul de Expropriere nr. 117/1986, precum şi după sentinţa nr. 239 din 17 mai 2006 pronunţată de Tribunalul Gorj.
Tribunalul, prin sentinţa civilă nr. 702 din 13 decembrie 2006 a admis în parte acţiunea; a constatat caducitatea Decretului nr. 117/1986 cu privire la reclamanţi; a obligat pârâta să retrocedeze în natură suprafaţa de 1808 mp situată în pct. „La Pripor" ce face parte din terenul în suprafaţă de 4920 mp descris în raportul de expertiză şi anume la N – pe lăţimea de 12 m, vecin cu pârâtul Rogojelului, la S – pe lăţimea de 12 m, vecini cu terenul S.N., la E – pe lungimea de 410 m, vecină cu terenul S.C. şi la V – pe lungimea de 410 mp vecini cu terenul N.D.V.; a constatat că pentru terenurile în suprafaţă de 1632 mp situat în pct. „Sub Dos" în suprafaţă de 4400 mp situat în pct. „Păduri la vale" şi în suprafaţă de 3112 mp acoperită cu vegetaţie forestieră s-a reconstituit dreptul de proprietate prin adeverinţa de proprietate nr. 299 din 4 septembrie 2006; a fost respins capătul de cerere privind retrocedarea terenului în suprafaţă de 3171 mp, cu obligarea pârâtei la 400 lei cheltuieli de judecată către reclamanţi pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art. 31 din Legea nr. 35/1994 dacă bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate în termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, respectiv lucrările nu au fost începute, foştii proprietari pot să ceară retrocedarea lor, dacă nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică.
Cum din dovezile administrate în cauză a rezultat că suprafaţa de 1808 mp situată în pct. „La Pripor" este în prezent liberă iar pârâta nu a făcut o nouă declarare de utilitate publică, tribunalul a admis cererea formulată de reclamant şi a constatat caducitatea decretului de expropriere, obligând pârâta să retrocedeze în natură această suprafaţă de teren.
S-a constatat că pentru terenurile în suprafaţă de 1632 mp situate în pct. „Sub Dos", în suprafaţă de 4400 mp situate în pct. „Păduri la Vale" şi în suprafaţă de 3112 mp acoperite cu vegetaţie forestieră s-a reconstituit dreptul de proprietate prin adeverinţa de proprietate nr. 299 din 4 septembrie 2006.
Din analiza actelor depuse de părţi, coroborate cu concluziile raportului de expertiză, rezultă că terenul în suprafaţă de 3171 mp aferent casei părinteşti nu face parte din terenurile ce au făcut obiectul decretului de expropriere, astfel că tribunalul urmează a respinge acest capăt de cerere.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin Decizia nr. 641 din 28 mai 2007 a respins ca nefondat apelul declarat de pârât împotriva sentinţei menţionate pentru considerentele ce succed:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că expertul, prin constatările la faţa locului, împreună cu reprezentantul pârâtei, a stabilit amplasamentul terenurilor ce au fost expropriate prin Decretul 117/1986 şi care au aparţinut autorilor reclamanţilor.
Acest teren a aparţinut autorilor, iar la data exproprierii, prin Decretul nr. 117/1986, CAP Fărcăşeşti era proprietarul terenului, însă, prin apariţia Legii nr. 18/1991, aceste unităţi au fost desfiinţate, iar terenurile care au aparţinut acestora au făcut obiectul restituirii către foştii proprietari.
În mod expres, art. 35 din Legea nr. 33/1994 arată că foştii proprietari pot cere retrocedarea terenurilor dacă nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică.
Urmează, deci, că primul motiv invocat de apelantă este neîntemeiat, terenul fiind identificat de către expert şi el coincide cu cel cuprins în adeverinţele de proprietate, procesele verbale de punere în posesie şi schiţele anexate.
Nici critica privind împrejurarea că Decretul de expropriere şi-a produs efectele, în sensul că pe suprafaţa de teren expropriată au fost efectuate lucrări specifice activităţii miniere, nu este întemeiată.
Potrivit art. 35 din Legea nr. 33/1994, bunurile expropriate, neutilizate în termen de 1 an, potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat sau dacă lucrările nu au fost începute, foştii proprietari pot cere retrocedarea lor dacă nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică.
Din actele dosarului rezultă că terenurile expropriate, în baza Decretului nr. 117/1986, nu au fost afectate scopului exproprierii, nefiind începute lucrări în termen de 1 an de la data exproprierii, concluziile raportului de expertiză fiind în acest sens, iar, pe de altă parte, aceste terenuri s-au aflat efectiv în posesia reclamanţilor, fiind eliberate acte de proprietate, în baza Legii nr. 18/1991.
Lucrările de excavare nu s-au efectuat pentru terenurile expropriate care au aparţinut autorilor reclamanţilor, nu au fost începute în termen de 1 an de la data exproprierii prin Decretul nr. 117/1986 şi nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică, astfel că, în cauză, sunt îndeplinite dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta S.C. C.E.R. S.A. criticând-o pentru nelegalitate pentru motivele ce se vor arăta.
Expertiza nu a precizat ce suprafaţă de teren este afectată de lucrări miniere. Recurenta a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză, apreciind că era necesar să se răspundă la acestea.
Decretul de expropriere nu este caduc deoarece şi-a produs efectele, în sensul că pe suprafaţa de teren expropriată au fost efectuate lucrări miniere.
Analizând Decizia recurată prin prisma criticilor formulate, a probatoriilor administrate şi a textelor de lege incidente în cauză, Înalta Curte reţine că recursul este fondat pentru considerentele ce succed.
Potrivit dispoziţiile art. 209 C. proc. civ. expertul numit este dator să-şi depună lucrarea cu cel puţin 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecată.
Termenul de depunere a raportului de expertiză este prevăzut de lege pentru a asigura dreptul părţilor de a lua cunoştinţă de actele depuse şi de a le discuta. Dacă termenul nu este respectat de expert, instanţa trebuie să asigure ambelor părţi din proces posibilitatea de a lua cunoştinţă de actele depuse la dosar, prin acordarea unui termen, deoarece respectarea principiului contradictorialităţii impune garantarea accesului liber la actele dosarului.
De asemenea, instanţa trebuie să asigure părţilor, în condiţiile legii, posibilitatea de a invoca obiecţii la raportul de expertiză.
În cauza de faţă, raportul de expertiză s-a depus la 4 decembrie 2006, cu două zile înainte de termenul de judecată, 6 decembrie 2006.
Recurenta a solicitat amânarea cauzei pentru a formula obiecţiuni la raportul de expertiză, cerere ce nu a fost încuviinţată de instanţă, astfel cum rezultă din cuprinsul încheierii de dezbateri de la acea dată ( fila 107 dosar primă instanţă ).
Nerespectarea dreptului recurentei de a lua cunoştinţă de expertiza depusă cu încălcarea dispoziţiilor art. 209 C. proc. civ., i-a produsa acesteia un prejudiciu ce nu poate fi remediat decât prin anularea hotărârii, potrivit dispoziţiilor art. 105 alin. (1) C. proc. civ..
Pentru considerentele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ. şi art. 312 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. civ., recursul va fi admis, iar Decizia instanţei de apel casată.
Drept consecinţă, apelul declarat de pârâtă va fi admis, iar faţă de dispoziţiile art. 297 alin. (2) C. proc. civ. referitoare la existenţa vreunui alt caz de nulitate, sentinţa va fi anulată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta S.C. C.E.R. S.A. împotriva deciziei nr. 641 din 28 mai 2007 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă.
Casează Decizia, admite apelul declarat de S.C. C.E.R. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 702 din 13 decembrie 2006 a Tribunalului Gorj.
Anulează sentinţa şi trimite cauze spre rejudecare la instanţa de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5104/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5044/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
