ICCJ. Decizia nr. 5070/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5070
Dosar nr. 18783/2/200.
Şedinţa publică din 25 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Pe cale de notificare formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, R.S., moştenitor al defunctei R.L., a solicitat A.V.A.S. restituirea în natură sau prin echivalent a societăţii I.M. Bucova, care a constituit proprietatea bunicilor materni D.I. şi D.A., a fost naţionalizată în luna februarie 1949 conform Ordinului nr. 1157 din 17 mai 1949 al Ministerului Minelor şi Petrolului, Direcţia Carierelor şi face parte din actuala SC M. SA Simeria, judeţul Hunedoara.
A.V.A.S., succesoare a instituţiei notificate, a emis Decizia nr. 279 din 7 decembrie 2004, prin care a respins cererea obiect al notificării cu motivarea că nu au fost depuse actele doveditoare referitoare la calitatea de asociat, la momentul naţionalizării, a autorului petentului conform art. 22 coroborat cu art. 32 din Legea nr. 10/2001.
R.S. s-a adresat Tribunalului Bucureşti, secţia civilă, la data de 30 decembrie 2004 solicitând anularea deciziei de mai sus, acordarea de despăgubiri în echivalentul sumei de 34 milioane lei de la nivelul anului 1949, reprezentând cota deţinută de bunicul său la I.M. Bucova, actualizate potrivit art. 32 alin. (5), (6) şi (7) din Legea nr. 10/2001, precum şi daune materiale în cuantum neprecizat, conform art. 48 alin. (1) din Constituţie, pentru nesoluţionarea notificării în termenul de 60 zile prevăzut de art. 32 alin. (6) din Legea nr. 10/2001.
Motivând cele cerute, contestatorul a susţinut că a făcut dovada dreptului pretins prin documentele anexate contestaţiei.
Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a pronunţat sentinţa civilă nr. 170 din 7 martie 2005, prin care a respins contestaţia ca neîntemeiată cu motivarea că nu s-au făcut dovezi că patrimoniul I.M. Bucova a fost preluat de o societate comercială în a cărei privatizare a fost implicată A.V.A.S., privind calitatea autorului contestatorului de asociat al întreprinderii naţionalizate şi nici privind activul net al acelei întreprinderi, nefiind depus ultimul bilanţ contabil publicat în monitorul oficial ori înregistrat în registrul comerţului înaintea naţionalizării.
R.S. a declarat apel.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, prin Decizia civilă nr. 331/A din 29 septembrie 2005, a admis apelul şi a schimbat în parte hotărârea primei instanţe în sensul că a admis în parte contestaţia, a anulat Decizia obiect al acesteia şi a obligat A.V.A.S. să soluţioneze notificarea conform art. 31 din Legea nr. 10/2001, păstrând celelalte dispoziţii din sentinţa tribunalului.
Instanţa de apel, analizând probele administrate, a constatat că R.S. a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită în calitate de moştenitor al mamei sale R.L., la rându-i succesoare a defunctului D.I.
Cu privire la D.I., aceeaşi instanţă a stabilit că acesta a solicitat înregistrarea societăţii I.M. Bucova, în cuprinsul cererii menţionându-se calitatea sa de asociat, iar din actul de asociaţie datat 10 octombrie 1945 rezultă, de asemenea, calitatea sa de asociat.
A.V.A.S. a declarat recurs, susţinând că Decizia instanţei de apel a fost dată cu încălcarea flagrantă a legii speciale, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:
- nu a fost respectat principiul neretroactivităţii legii civile prin obligarea recurentei să soluţioneze notificarea potrivit art. 31 din Legea nr. 10/2001 republicată, deoarece notificarea a fost rezolvată, prin emiterea deciziei contestate, în conformitate cu legea în vigoare la acea dată;
- neîntemeiat s-a reţinut că dovada calităţii de acţionar a autorului contestatorului rezultă din cererea de înmatriculare datată 29 februarie 1939, întrucât înscrisul în cauză nu are forţa probantă instituită de legea specială şi este anterior perioadei de aplicabilitate a Legii nr. 10/2001.
-probatoriul administrat nu face dovada că patrimoniul I.M. Bucova, a fost preluat de o societate comercială în a cărei privatizare a fost implicată recurenta;
- potrivit art. 10 din Legea nr. 119/1948, la data naţionalizării s-au întocmit procese verbale de predare-primire însoţite de copii ale inventarului şi bilanţului, astfel că, în ipoteza că autorul contestatorului ar fi fost acţionar şi societatea ar fi fost naţionalizată în temeiul legii de mai sus, contestatorul ar trebui să fie în posesia acestor dovezi şi să le fi depus în copii certificate sau legalizate (art. 22.1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001) în termenul prescris prin art. 22 din Legea nr. 10/2001.
Recursul nu este întemeiat.
Stabilind în sarcina recurentei obligaţia de a se conforma prevederilor art. 31 din Legea nr. 10/2001, instanţa de apel a aplicat legea în vigoare atât la data emiterii deciziei de către recurentă, cât şi la data soluţionării apelului.
Textul legal invocat nu a fost aplicat retroactiv, cum greşit se susţine în recurs, deoarece conţinutul său este acelaşi de la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 în sensul că, în cazul în care nu s-a convenit asupra valorii corespunzătoare şi asupra modalităţilor de acordare a măsurilor reparatorii, se va încheia un proces-verbal de divergenţă, care poate fi atacat în justiţie.
Critica referitoare la modul în care instanţa de apel a stabilit calitatea de acţionar şi implicarea recurentei în procesul de privatizare vizează stări de fapt, imputându-se instanţei de apel erori de interpretare a probelor administrate.
Asemenea susţineri nu mai constituie motiv de recurs după abrogarea punctului 11 din art. 304 C. proc. civ. prin OUG nr. 138/2000 şi nu se încadrează în nici unul din cazurile de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., astfel încât nu pot fi cercetate pe calea recursului.
Ca urmare, recursul este nefondat şi va fi respins potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 331/A din 29 septembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5295/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4898/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
