ICCJ. Decizia nr. 5295/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5295
Dosar nr. 25451/1/200.
Nr. vechi 8988/2005
Şedinţa publică din 30 mai 2006
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
Tribunalul Alba Iulia, prin sentinţa civilă nr. 73 din 16 aprilie 2004, pronunţată în dosarul nr. 2012/2004, a respins acţiunea civilă formulată de reclamanţii S.P., S.M. şi M.V. împotriva dispoziţiei nr. 809 din 3 martie 2004 emisă de pârâta Primăria municipiului Aiud, prin primar, în temeiul Legii nr. 10/2001.
Pentru a pronunţa hotărârea, s-a reţinut că imobilul înscris în C.F. Bobâlna de Jos a fost proprietatea antecesorilor reclamanţilor, imobil aflat în prezent în proprietatea reclamanţilor.
În prelungirea casei există o construcţie în care a existat o moară de măcinat grâu şi porumb care a continuat să funcţioneze după anul 1960, avându-l ca morar pe proprietarul utilajelor. Parte din utilaje s-au defectat, au fost înlocuite de următorul morar şi apoi demontate.
Reţine instanţa că nu s-au făcut dovezi privind preluarea acestor utilaje de către instituţii ale Statului Român sau alte întreprinderi în perioada anilor 1970 şi, ca atare, cerinţele art. 6 din Legea nr. 10/2001 nu sunt îndeplinite.
Se mai arată că acţiunea formulată de M.V. va fi respinsă pentru lipsa capacităţii de exerciţiu, care la data promovării acţiunii era decedată.
Apelul declarat de reclamanţii S.P. şi S.M. împotriva acestei sentinţe a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 322/A din 11 martie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. 7001/2004.
Prin considerentele deciziei s-au reţinut cele ce succed.
Din probele administrate în cauză rezultă că moara nu mai exista în posesia antecesorilor reclamanţilor încă din 1960.
Reţine instanţa că reclamanţii nu au calitate procesuală pentru a formula cererea de despăgubiri întrucât nu sunt succesorii proprietarilor tabulari anteriori, P.A. şi C.V., deoarece după P.A. s-a intabulat ca proprietar M.V., care la rândul său, a transmis proprietatea reclamanţilor în baza unui contract de întreţinere.
Reclamanţii au dobândit doar un drept determinat, în care nu se includ bunurile care fac obiectul litigiului.
Împotriva deciziei au declarat recurs reclamanţii-apelanţi, întemeiat în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ.
Prin dezvoltarea motivelor de recurs este criticată Decizia sub aspectul greşitei interpretări a probelor administrate, a ignorării faptului că recurenta S.M. este nepoata de fiu predecedat a lui P.A..
Reţinerea lipsei calităţii procesuale pasive este nelegală în condiţiile în care ea nu a fost pusă în dezbaterea părţilor.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte a reţinut următoarele:
Potrivit art. 24 din Constituţie, dreptul la apărare este garantat. El cuprinde întregul complex de drepturi şi garanţii procesuale care sunt instituite de lege pentru a da posibilitate părţilor să-şi apere interesele legitime.
Instanţa de apel reţinând în considerente lipsa calităţii procesuale a reclamanţilor, fără a pune în discuţia părţilor excepţia de fond, peremptorie şi absolută, a încălcat dreptul la apărare al reclamanţilor.
Aceasta pentru că părţile trebuie să aibă posibilitatea să-şi exprime punctul de vedere în mod real asupra tuturor chestiunilor care interesează rezolvarea pricinilor.
Ca atare, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Drept consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. civ., recursul reclamanţilor va fi admis, iar Decizia va fi casată pentru încălcarea normelor de procedură ce atrage nulitatea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii S.P. şi M. împotriva deciziei nr. 322 A din 11 martie 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecarea apelului la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, 30 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5560/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5070/2006. Civil → |
|---|
