ICCJ. Decizia nr. 5127/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5127
Dosar nr. 1502/85/2006
Şedinţa publică din 22 iunie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1452 din 27 noiembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia civilă, s-a admis excepţia de tardivitate a depunerii notificării şi s-a respins contestaţia formulată de contestatorul R.C.D. în contradictoriu cu intimatul Primarul Municipiului Mediaş.
La soluţionarea cauzei s-au avut în vedere probele administrate, faţă de care s-au reţinut următoarele:
În 12 septembrie 2005 sub nr. 102 R.C.D. formulează notificare conform Legii nr. 10/2001 şi solicită restituirea în natură a imobilului situat în Mediaş, înscris în C.F. 9041 Mediaş nr. top 781-782-783/1/2.
Conform C.F. 9041 Mediaş imobilul a fost proprietatea soţilor R.H. şi E.
R.H. l-a împuternicit pe contestator să redobândească imobilul prin procură notarială.
Prin dispoziţia nr. 707/06 a Primarului Municipiului Mediaş s-a respins ca tardiv formulată notificarea conform art. 22 alin. (1) din Legea 10/2001.
Termenul prevăzut de lege pentru depunerea notificărilor este de 12 luni de la data intrării în vigoare a acesteia, deci până în 14 februarie 2002.
Contestatorul susţine că în speţă nu sunt incidente prevederile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 ci art. 26 alin. (1) din Legea 10/2001 care prevăd că în cazul persoanei care nu cunoaşte deţinătorul bunului imobil solicitat, termenul de 6 luni prevăzut de art. 21 curge de la data comunicării datelor privind persoana deţinătoare.
În speţă nu sunt incidente prevederile art. 27 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 deoarece intimatul era persoana deţinătoare a imobilului şi nu mai era necesară comunicarea către notificator a actelor prin care să i se comunice persoana juridică deţinătoare pentru a curge termenul prevăzut de art. 27 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 de depunere a notificării.
Ca atare, termenul de depunerea notificărilor prevăzut de art. 22 alin. (1) Legea 10/2001 prelungit succesiv prin OUG nr. 109/2001, OUG nr. 145/2001 până în 14 februarie 2002 a fost depăşit, notificarea fiind depusă în 12 septembrie 2005.
Prin Decizia civilă nr. 52/A din 31 ianuarie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Alba lulia, secţia civilă, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei primei instanţe, pentru următoarele motive:
Fiind regim de carte funciară, contestatorul prin simpla examinare a acesteia putea face în timpul definit de lege identificarea fiecărui apartament în parte. După cum recunoaşte prin însăşi motivarea apelului, acesta a şi identificat trei apartamente care i-au fost restituite ca urmare a notificării depuse în termenul legal prevăzut de Legea 10/2001 (art. 22). Or, în speţă, apelantul a depus notificarea tardiv, doar la 12 septembrie 2005, cum corect a reţinut prima instanţă.
Împotriva deciziei de apel a declarat recurs reclamantul-apelant, criticând-o pentru următoarele motive ce se încadrează în art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
1. În mod greşit, s-a reţinut că în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 27 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 deoarece intimatul era unitate deţinătoare a imobilului, întrucât din întâmpinarea depusă de Primărie la Tribunal reiese că nu era deţinătoarea imobilului, care fie era înstrăinat în parte în temeiul Legii nr. 112/1995, fie era restituit în temeiul Legii nr. 10/2001.
2. Instanţa de apel reţine că i s-au restituit trei apartamente, situaţie care nu corespunde realităţii.
3. În mod greşit s-a reţinut de către curte, cât şi de către tribunal, relevanţa cărţii funciare, întrucât din extrasul în extenso aflat la dosar rezultă că numerele vechi nu se regăsesc în noua numerotare iar identificarea este astfel imposibilă.
Analizând Decizia de apel în raport de criticile formulate, înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele motive.
1.Stabilirea unităţii deţinătoare în sensul primului motiv de recurs nu prezintă nici o relevanţă juridică asupra tardivităţii formulării notificării, aspect în baza căruia s-a soluţionat cauza.
Chiar dacă intimata nu a fost unitate deţinătoare a imobilului şi s-ar fi putut invoca astfel aplicarea art. 27 din Legea nr. 10/2001, acest lucru ar fi avut relevanţă juridică numai dacă notificarea adresată către „nedeţinător" ar fi fost formulată în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001.
Cu alte cuvinte, se poate beneficia de prorogarea curgerii termenului de formulare a notificării, în sensul art. 27 alin. (4) din lege, numai cu condiţia ca şi prima notificare către o unitate care s-a apreciat a fi nedeţinătoare, să fie formulată în termen.
Or, sub acest aspect, în mod corect s-a reţinut în cauză că s-a depăşit termenul de formulare a notificării prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001 republicată.
2.Cea de a doua critică de recurs nu va fi analizată de Înalta Curte, întrucât nu se circumscrie niciunuia dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
3. Considerentele reţinute asupra celui de-al doilea motiv de recurs vor fi avute în vedere şi pentru ultimul motiv de recurs.
Pe de altă parte, critica ţine şi de nepronunţarea asupra unor probe administrate, critică ce putea fi analizată în lumina fostului pct. 10 din art. 304 C. proc. civ., punct care era însă abrogat prin Legea nr. 219/2005 la data pronunţării deciziei de apel.
Constatând, prin urmare, că nu sunt fondate criticile formulate, în limitele în care au putut fi analizate, Înalta Curte urmează să facă aplicarea şi a art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi să dispună respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul R.C.D. împotriva deciziei nr. 52 A din 31 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5921/2006. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 4987/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
