ICCJ. Decizia nr. 5157/2006. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5157
Dosar nr. 832/1/2006
Şedinţa publică din 26 mai 200.
Deliberând asupra cauzei civile de faţă constată următoarele :
Prin cererea înregistrată sub nr. 1955/C/2003 pe rolul Tribunalului Galaţi, reclamantul D.I. a solicitat în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, obligarea la plata sumei de 2 miliarde lei cu titlu de despăgubiri morale şi materiale datorate ca urmare a calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă şi de persoană împotriva căreia au fost dispuse măsuri administrative abuzive.
Prin sentinţa civilă nr. 136 din 24 februarie 2004, Tribunalul Galaţi a admis în parte acţiunea fiind obligat Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice la plata sumei de 1 miliard lei cu titlu de despăgubiri către reclamant.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamantul D.I. şi pârâta D.G.F.P. Galaţi ca reprezentant al Ministerului Finanţelor Publice.
Tribunalul Galaţi prin Decizia civilă nr. 1450/A din 16 noiembrie 2004 a respins excepţiile de netimbrare a acţiunii ca nefondată; a respins apelul declarat de D.G.F.P. Galaţi, ca inadmisibil, a admis apelul declarat de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi a schimbat sentinţa apelată în sensul că a respins acţiunea în daune pentru lipsa calităţii procesuale pasive a Statului Român; a respins totodată apelul declarat de reclamantul D.I., ca nefondat.
Reclamantul D.I. a declarat recurs împotriva deciziei sus menţionate invocând dispoziţiile art. 304 pct. 4, 5, 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe cale administrativă a scos cauza de pe rol şi a înaintat-o Curţii de Apel Galaţi spre soluţionare în raport cu dispoziţiile art. II alin. (1)-(4) din Legea 219 / 2005.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi sub nr. 1208/C/2005 care, la rândul său, prin Decizia civilă nr. 919/R din 18 noiembrie 2005 a declinat competenţa de soluţionare a recursului declarat de reclamantul D.I. către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a se pronunţa astfel Curtea de Apel Galaţi a reţinut, în esenţă, că actuala reglementare privind competenţa instanţelor prevede că apelul împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în primă instanţă se soluţionează de curţile de apel, iar recursurile împotriva hotărârilor pronunţate în apel de tribunale, se soluţionează de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte constată că Decizia de declinare a competenţei soluţionării recursului pronunţată de Curtea de Apel Galaţi este nelegală pentru considerentele expuse în cele ce urmează.
În primul rând, măsura dispusă pe cale administrativă în temeiul art. II alin. (4) din Legea nr. 219/2005 nu este susceptibilă de un control de legalitate din partea unei alte instanţe. Astfel, soluţia dispusă pe această cale de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se impune atât instanţei judecătoreşti de trimitere, cât şi părţilor înseşi, întrucât ea nu reprezintă o hotărâre de declinare a competenţei susceptibilă de recurs în baza art. 158 alin. (3) C. proc. civ.
În subisidiar, chiar dacă măsura scoaterii, pe cale administrativă, a dosarului de pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ar fi asimilată unei hotărâri de declinare a competenţei, Curtea de Apel Galaţi, nu ar fi fost în măsură să constate competenţa de soluţionare a recursului în favoarea unei alte instanţe, întrucât dispoziţiile art. 22 C. proc. civ. nu permit crearea unui conflict de competenţă între Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi o altă instanţă judecătorească.
Pe cale de consecinţă, Curtea de Apel Galaţi primind recursul spre soluţionare de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ar fi fost datoare, constatându-şi competenţa materială, să păşească la judecarea fondului recursului pronunţând o decizie irevocabilă.
Singura soluţie de a conferi aplicabilitate unor dispoziţii legale tranzitorii de imediată aplicare aşa cum sunt cele de la art. II alin. (3) şi (4) din Legea nr. 219/2005, este aceea de a interpreta sintagma „recursurile (...) care potrivit acestei legi, sunt de competenţa curţilor de apel" ca referindu-se la recursurile ce ar ajunge pe rolul curţilor de apel prin efectul promovării căilor de atac sub imperiul legii noi
De altfel, este notorie raţiunea aflată la baza dispoziţiilor legale tranzitorii pentru care legiuitorul a prevăzut, prin reglementarea, cu caracter excepţional, a măsurii scoaterii dosarului de pe rol pe cale administrativă, o derogare de la tradiţionala regulă de drept tranzitoriu potrivit căreia instanţele legal învestite sub legea veche rămân competente să judece pricinile independent că legea nouă nu le-ar mai recunoaşte această competenţă. Într-adevăr, legiuitorul a urmărit să obţină o degrevare rapidă a instanţei supreme pe rolul căreia, în vara anului 2005, se aflau un număr extrem de mare de cauze, de natură să pericliteze respectarea dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului cu privire la termenul rezonabil în care trebuie soluţionată o cauză civilă.
În aceste condiţii, sunt incidente în cauză dispoziţiile art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea OUG nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, conform cărora „recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa curţilor de apel se trimit la curţile de apel".
Or, avănd în vedere că, aşa cum s-a arătat mai sus, asupra recursului de faţă au devenit incidente, la data intrării în vigoare a Legii nr. 219/2005, dispoziţiile art. II alin. (3) din acest act normative, tocmai graţie caracterului lor de imediată aplicare, Înalta Curte priveşte drept întemeiată excepţia necompetenţei materiale de soluţionare a recursului şi, în consecinţă, va trimite dosarul spre competentă soluţionare Curţii de Apel Galaţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Trimite recursul declarat de reclamantul D.I. împotriva deciziei nr. 1450 din 16 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Galaţi, spre competentă soluţionare, aceleiaşi curţi de apel în temeiul art. II pct. 3 din Legea nr. 219/2005.
Irevocabilă
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5305/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5089/2006. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
