ICCJ. Decizia nr. 5305/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5305
Dosar nr. 1062/1/200.
Şedinţa publică din 30 mai 2006
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de faţă constată următoarele;
Prin acţiunea introdusă pe rolul Judecătoriei Galaţi la 18 decembrie 2000 reclamanţii S.E. şi T.C. au chemat în judecată pe pârâtul Primarul Municipiului Galaţi pentru obligarea acestuia să-i restituie 1,5 ha teren intravilan situat pe teritoriul fostei comune Fileşti. Acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1/2000 şi art. 480, art. 481, art. 483 C. civ.
Judecătoria Galaţi prin sentinţa civilă nr. 9979 din 27 noiembrie 2001 a admis excepţia necompetenţei materiale a judecătoriei şi a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Galaţi, considerentele sentinţei s-au referit la dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. e) C. civ. potrivit cărora tribunalele judecă în primă instanţă procese al căror obiect avea valoare de peste două miliarde legi, iar valoarea terenului revendicat este, potrivit expertizei, 6.734.970.000 lei.
Tribunalul Galaţi, prin sentinţa civilă nr. 13 din 16 ianuarie 2003 a respins acţiunea ca nefondată.
În motivarea sentinţei, tribunalul a reţinut că în cauză se aplică dispoziţiile Legii nr. 10/2001 care nu poate fi ignorată, deşi acţiunea a fost introdusă înainte de apariţia acestei legi. S-a constatat că terenul nu mai este liber pe el fiind construite blocuri. Ca urmare, petiţionarului nu i se poate face potrivit art. 24 din Legea nr. 10/2001 decât o ofertă de despăgubire, care, dacă nu este acceptată, poate fi atacată în justiţie.
S-a respins acţiunea întrucât s-a considerat că reclamantul nu poate să solicite direct în instanţă despăgubiri prin echivalent.
Curtea de Apel Galaţi prin Decizia nr. 111/A din 25 august 2003 a admis apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei nr. 13 din 16 ianuarie 2003 pe care a anulat-o constatând că instanţa a nesocotit temeiul de drept al acţiunii, art. 480, art. 48 C. civ., judecând cererea în temeiul Legii nr. 10/2001 şi deci încălcând principiul disponibilităţii.
Cauza a fost reţinută spre rejudecare şi prin sentinţa civilă nr. 143/A din 14 octombrie 2003 s-a respins acţiunea ca nefondată.
În motivarea acestei hotărâri Curtea a constatat că terenul revendicat în natură în suprafaţă de 1,5 ha face parte în prezent din cartierul Ţiglina, fiind ocupat de blocuri de locuinţe, alei de acces şi spaţii verzi. Această situaţie face imposibilă restituirea lui în natură. Nu s-au putut primi concluziile subsidiare ale reclamanţilor, de acordare de despăgubiri, întrucât acţiunea acesteia nu a fost modificată în acest sens.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 6244 din 11 noiembrie 2004, a admis recursul reclamanţilor şi a casat sentinţa nr. 143/2003, trimiţând cauza spre rejudecarea cererii formulate de reclamanţi privind plata despăgubirilor. S-a reţinut că reclamanţii au formulat o cerere scrisă, în acest sens, aflată la fila 26 în dosar şi au reiterat-o cu ocazia concluziilor orale potrivit dispoziţiilor art. 132 alin. (1) C. proc. civ.
Curtea de Apel Galaţi prin Decizia nr. 793/A din 22 septembrie 2005 primind cauza spre rejudecarea cererii de despăgubiri şi văzând dispoziţiile Legii nr. 219/2005 a constatat în conformitate cu art. 297 C. proc. civ. modificat de această lege, că instanţa de fond a rezolvat greşit cererea fără a intra în judecarea fondului.
Cauza a fost trimisă spre rejudecare capătului de cerere privind despăgubirile la Tribunalul Galaţi.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul invocând dispoziţiile art. 304 pct. 6, 8 şi 9 C. proc. civ.
În fapt s-a criticat împrejurarea că s-a luat în considerare cererea de completare a acţiunii completare care nu se va putea face în apel şi care în temeiul Legii nr. 10/2001 nu se mai putea face fără procedura prealabilă.
S-a mai arătat, în susţinerea recursului că terenul revendicat, fiind la origine teren cu destinaţia agricolă nu intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005.
În întâmpinarea formulată de reclamantul-intimat T.C. acesta a invocat excepţia inadmisibilităţii recursurilor, hotărârea curţii de apel fiind o hotărâre de casare cu trimitere spre rejudecare în fond a pricinii şi care, urmare modificărilor aduse de Legea nr. 219/2005 nu mai poate fi atacată cu recurs.
S-au mai invocat şi excepţiile nulităţii recursului.
Excepţiile invocate sunt neîntemeiate şi se vor respinge.
Recursul este motivat atât în fapt cât şi în drept şi ca urmare nu se poate face aplicarea art. 306 C. proc. civ.
A fost atacată cu recurs o hotărâre a Curţii de Apel care s-a purtat asupra apelului şi care, potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ. se pot ataca cu recurs.
Recursul declarat de pârât este nefondat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
Curtea de apel, primind cauza spre rejudecarea cererii de despăgubiri a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 219/2005 şi a trimis cauza spre rejudecare la instanţa de fond, tribunalul.
Curtea de apel nu a soluţionat ea însăşi cererea de despăgubiri, constatând că nu este competentă.
Criticile din recurs se referă la cererea de despăgubiri, că ar fi tardivă şi inadmisibilă, or curtea de apel nu s-a pronunţat asupra cererii, ca atare hotărârea acesteia de declinare nefiind criticată.
Ca urmare, constatând că în cauză nu se pot aplica dispoziţiile art. 304 pct. 6, 8 şi 9 C. proc. civ. invocate în susţinerea recursului pentru a modifica sau care hotărârea atacată se va respinge recursul ca nefondat.
Recurentul-pârât va fi obligat la 3.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul-reclamantul S.E., reprezentând onorariu de avocat conform chitanţa nr. 20 din 14 februarie 2006 de la dosar (fila 11).
Constatându-se că intimatul-reclamant T.C. nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată publicat se va respinge cererea de cheltuieli de judecată formulată de aceasta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepţiile nulităţii şi inadmisibilităţii recursului.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul local al municipiului Galaţi împotriva deciziei nr. 783 A din 22 septembrie 2005 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Obligă pe pârâtul-recurent la 3.500 RON cheltuieli de judecată către S.E.
Respinge cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimatul-reclamant T.C.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 53/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5157/2006. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
