ICCJ. Decizia nr. 5164/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5164
Dosar nr. 7374/59/2006
Şedinţa publică din 25 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului constată următoarele.
Prin acţiunea civilă înregistrată la data de 17 noiembrie 2003 pe rolul Tribunalului Arad, reclamanta S.M. a solicitat în contradictoriu cu N.L., Primăria comunei Peregu Mare şi Prefectura judeţului Arad ca prin hotărârea ce se va pronunţa :
- să se constate nulitatea absolută a dispoziţiei nr. 4 din 14 ianuarie 2003 emisă de primarul comunei Peregu Mare prin care s-a dispus restituirea în natură a imobilului compus din casă şi intravilan în suprafaţă de 3237 mp înscris în C.F. 553 Peregu Mare, cu nr. top 90, către pârâtul N.L.;
- să se dispună rectificarea cărţii funciare individualizată mai sus în sensul radierii dreptului de proprietate a lui N.L. .
- obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul Arad prin sentinţa civila nr. 1301 din 4 octombrie 2006 a admis acţiunea formulata de reclamanta S.M. împotriva paraţilor primarul comunei Peregu Mare şi N.L., dispunând anularea Dispoziţiei nr. 4 din 14 ianuarie 2003 emisa de primarul comunei Peregu Mare si a decis restabilirea situaţiei anterioare de carte funciara privind imobilul înscris in C.F. 553 Peregu Mare, nr.top.90, dând instrucţiuni în acest sens si Oficiului de cadastru si Publicitate Imobiliara.
Prin aceeaşi sentinţa , în baza art. 25 din Legea nr. 10/2001, a obligat primarul comunei Peregu Mare, ca unitate deţinătoare, sa se pronunţe prin dispoziţie motivata asupra cererii de restituire în natura formulata de către reclamanta.
Pentru a decide astfel prima instanţa a reţinut ca, prin sentinţa civila nr. 1324 din 16 martie 2004 pronunţata de Judecătoria Arad în dosar nr. 12282/2002, modificata prin Decizia civila nr. 2634 din 24 noiembrie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosar nr. 4004/2004, rămasa irevocabila prin Decizia civila nr. 2475 din 29 septembrie 2005 a Curţii de Apel Timişoara, s-a dispus anularea certificatului de moştenitor nr. 207 din 13 decembrie 2002 ş a celui cu nr. 31 din 29 martie 2000, prin care paratul N.L. a fost declarat unic moştenitor al defuncţilor D.A.M. şi D.I.
Prin aceleaşi hotărâri s-a constatat calitatea reclamantei S.M. de unic moştenitor al defuncţilor D.A.M. şi D.I., în calitate de fiica. Ca urmare a anularii certificatelor de moştenitor, s-a constatat că pârâtul nu are calitate de moştenitor al foştilor proprietari tabulari şi prin urmare, nu are nici calitatea de persoana îndreptăţită, potrivit art. 26 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 10/2001, republicată şi nu poate solicita restituirea imobilului în litigiu, ce a fost preluat în mod abuziv de la proprietarii tabulari D.A.M. şi D.I.
Pentru cele de mai sus prima instanţă a dispus anularea Dispoziţiei nr. 4 din 14 ianuarie 2003 emisa de primarul comunei Peregu Mare si a decis restabilirea situaţiei anterioare de carte funciara privind imobilul înscris în C.F. 553 Peregu Mare, nr.top.90, dând instrucţiuni în acest sens şi Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară.
Apelul declarat de pârâtul N.L. împotriva sentinţei nr. 1301 din 4 octombrie 2006 pronunţată de Tribunalul Arad a fost respins prin Decizia civilă nr. 52 din 7 februarie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. 7374/59/2006.
Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut că în cauză exista hotărâri judecătoreşti irevocabile, respectiv sentinţa civila nr. 1324 din 16 martie 2004 pronunţata de Judecătoria Arad în dosar nr. 12282/2002, modificată prin Decizia civila nr. 2634 din 24 noiembrie 2004 pronunţata de Curtea de Apel Timişoara în dosar nr. 4004/2004, rămasa irevocabila prin Decizia civila nr. 2475 din 29 septembrie 2005 a Curţii de Apel Timişoara, prin care s-a dispus anularea certificatului de moştenitor nr. 207 din 13 decembrie 2002 si a celui cu nr. 31 din 29 martie 2000, prin care pârâtul N.L. a fost declarat unic moştenitor al defuncţilor D.A.M. şi D.I.
Totodată, prin aceleaşi hotărâri irevocabile s-a constatat calitatea reclamantei S.M. de unic moştenitor al defuncţilor D.A.M. şi D.I., în calitate de fiică. Ca urmare a anulării certificatelor de moştenitor, s-a constatat că pârâtul nu are calitate de moştenitor al foştilor proprietari tabulari şi prin urmare, nu are nici calitatea de persoana îndreptăţită, potrivit art. 26 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 10/2001, republicată şi nu poate solicita restituirea imobilului în litigiu, care a fost preluat în mod abuziv de la proprietarii tabulari D.A.M. şi D.I.
În contra acestei din urmă decizii a declarat recurs pârâtul N.L., invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critica vizând următoarele aspecte:
- dispoziţiile fostului art. 26 devenit actualmente art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 nu sunt incidente în speţă întrucât acest articol se referă la atacarea în justiţie de către cel ce se socoteşte îndreptăţit a dispoziţiei prin care se refuză restituirea în natură;
- dispoziţia nr. 4 din 14 ianuarie 2003 prin care s-a dispus restituirea în natură a imobilului către pârât, care la acea dată avea calitate de persoană îndreptăţită nu poate fi asimilată cu o dispoziţie de refuz a restituirii în natură.
- instanţa de apel a pronunţat o hotărâre greşită motivând că datorită unui mod deficitar de lucru al instituţiilor administrative s-a ajuns la situaţia emiterii unei dispoziţii de retrocedare în natură a unui imobil naţionalizat în beneficiul unei persoane care nu avea calitate de persoană îndreptăţită.
Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate, Curtea constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Din întreg materialul probator este de observat că prin sentinţa civilă nr. 1324 din 16 martie 2004 pronunţata de Judecătoria Arad în dosar nr. 12282/2002, modificata prin Decizia civila nr. 2634 din 24 noiembrie 2004 pronunţata de Curtea de Apel Timişoara în dosar nr. 4004/2004, rămasă irevocabilă prin Decizia civila nr. 2475 din 29 septembrie 2005 a Curţii de Apel Timişoara, s-a dispus anularea certificatelor de moştenitor cu nr. 207 din 13 decembrie 2002 şi a celui cu nr. 31 din 29 martie 2000, prin care pârâtul N.L. fusese declarat unic moştenitor al defuncţilor D.A.M. şi D.I.
S-a constatat totodată calitatea reclamantei S.M. de unic moştenitor al defuncţilor D.A.M. şi D.I., aceasta având calitate de fiică.
Or, în această situaţie, este evident că potrivit dispoziţiilor art. 26 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 10/2001 pârâtul N.L. nu poate solicita restituirea imobilului preluat de la proprietarii tabulari D.A.M. şi D.I., acesta neavând calitate de persoană îndreptăţită.
Desigur că reclamanta S.M. a formulat notificare în baza Legii 10/2001, cu privire la acelaşi imobil însă existând o serie de neconcordante de ordin administrativ, s-a ajuns la situaţia emiterii unei dispoziţii, respectiv Dispoziţia nr. 4 din 14 ianuarie 2003, de retrocedare în natura a imobilului naţionalizat în beneficiul pârâtului N.L., care nu avea calitatea de persoana îndreptăţită.
Pe cale de consecinţă instanţele nu au făcut decât să reglementeze neconcordanţele survenite, în mod pe deplin justificat, aplicând atât dispoziţiile Legii nr. 10/2001 cât şi normele dreptului comun în materia nulităţilor, respectiv art. 948 şi art. 968 C. civ.
Faţă de cele ce preced, susţinerile formulate prin motivele de recurs se privesc ca nefondate, recursul urmând a fi respins ca atare, în baza art. 312 alin. (l) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGH
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul N.L. împotriva deciziei nr. 52 din 7 februarie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5273/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5046/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
