ICCJ. Decizia nr. 5273/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5273
Dosar nr. 7052/42/2006
Şedinţa publică din 28 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 13 din 17 ianuarie 2003 a Tribunalului Buzău a fost respinsă ca nefondată contestaţia formulată de R.G. împotriva deciziei nr. 12 din 19 octombrie 2001, emisă de SC R. SA Buzău, prin care i-a fost respinsă notificarea referitoare la restituirea terenului în suprafaţă de 2830 mp, pe care a fost construită în anul 1960 Fabrica de Mase Plastice, după demolarea casei părinteşti.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut în esenţă că terenul în litigiu a aparţinut lui I.I., fiind preluat de stat cu titlu valabil, în baza Decretului nr. 422/1960 şi cu plata despăgubirilor corespunzătoare.
S-a constatat că cel în cauză nu este succesorul proprietarului expropriat, tatăl acestuia fiind R.I.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 111 din 15 mai 2003 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
S-a reţinut de asemenea că cel în cauză nu a făcut dovada că este moştenitorul persoanei expropriate.
La 5 decembrie 2006 R.G. a declarat un nou apel împotriva sentinţei civile nr. 13 din 17 ianuarie 2003 a Tribunalului Bucureşti.
Prin Decizia nr. 37 din 25 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă, a fost respins apelul ca inadmisibil, avându-se în vedere că cel în cauză exercitase această cale de atac, ce fusese respinsă anterior.
Împotriva acestei decizii, de respingere a apelului ca inadmisibil, reclamantul a declarat recursul de faţă: în motivarea căruia a arătat că cere să fie despăgubit pentru terenul expropriat, întrucât este în vârstă şi bolnav şi deşi a edificat o casă pe terenul dat de SC R. SA, după 16 ani locuinţa i-a fost demolată de Primăria oraşului Buzău.
Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins ca atare.
Aşa cum rezultă şi din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, recursul de faţă este îndreptat împotriva deciziei dată de Curtea de Apel Ploieşti, învestită pentru a doua oară cu judecarea apelului.
Potrivit art. 282 alin. (1) C. proc. civ. hotărârile date în primă instanţă de tribunal, sunt supuse apelului la curtea de apel. Textul prevede deci posibilitatea atacării cu apel a unei hotărâri dată de o instanţă de fond, fiind exclusă exercitarea în mod repetat a aceleiaşi căi de atac.
În aceste condiţii, rezultă că în mod judicios a fost soluţionat cel de al doilea apel declarat în cauză, fiind respins ca inadmisibil, astfel că recursul de faţă este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul R.G. împotriva deciziei nr. 37 din 25 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 530/2006. Civil. Anulare act. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5164/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
