ICCJ. Decizia nr. 5046/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5046
Dosar nr.255/107/2006
Şedinţa publică din 20 iunie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa nr. 1054 din 4 octombrie 2006 Tribunalul Alba, secţia civilă, a admis contestaţia formulată de reclamanţii T.J. şi T.K. împotriva dispoziţiei nr. 1635 din 6 iunie 2006 emisă de pârâtul primarul municipiului Sebeş. A fost anulată dispoziţia atacată şi a fost menţinută dispoziţia nr. 1164 din 29 martie 2006 emisă de acelaşi pârât.
Apelul declarat împotriva acestei sentinţe de pârâtul primarul municipiului Sebeş, judeţul Alba, a fost respins ca tardiv prin Decizia nr. 90/A din 28 februarie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Alba lulia, secţia civilă. Prin aceeaşi decizie pârâtul a fost obligat să plătească reclamanţilor suma de 2000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva deciziei dată în apel, în termen legal, a declarat recurs pârâtul primarul municipiului Sebeş care a criticat hotărârea atacată numai sub aspectul obligării la plata cheltuielilor de judecată, cu motivarea că această plată „nu este justificată atâta timp cât apelul nu s-a judecat efectiv, apelul fiind respins ca tardiv".
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ. „partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată".
La baza obligaţiei de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală. Partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute, justificat, de partea câştigătoare. Din acest punct de vedere este irelevantă buna-credinţă a părţii care a pierdut procesul, după cum este lipsit de importanţă aspectul invocat de recurent şi anume că apelul nu s-a judecat pe fond, ci a fost respins ca tardiv formulat. Pârâtul datorează cheltuielile de judecată tocmai pentru că este în culpă procesuală, odată ce a formulat un apel peste termenul defipt de lege şi a obligat pe reclamanţi să avanseze, anticipat, o anumită sumă de bani, astfel că ei au dreptul să o recupereze de la partea care a pierdut litigiul.
Faţă de cele ce preced, recursul pârâtului se priveşte ca nefondat şi va fi respins în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul primarul municipiului Sebeş împotriva deciziei nr. 90 A din 28 februarie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Alba lulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 iunie 2007.
← ICCJ. Decizia nr. 5164/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5022/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
---|