ICCJ. Decizia nr. 5294/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5294
Dosar nr.6864/1/2006
Şedinţa publică din 29 iunie 2007
Asupra recursului de faţă, constată:
Prin dispoziţia nr. 319 din 13 decembrie 2003 primarul municipiului Paşcani a respins notificarea nr. 113/2001 formulată de B.O. prin care solicita acordarea de despăgubiri pentru imobilul, casă de locuit demolată, care ar fi fost situat în oraşul Paşcani, şi restituirea în natură a suprafeţei de 727 mp teren aferentă construcţiei sau, în subsidiar, acordarea de măsuri reparatorii.
Dispoziţia a fost comunicată petentei la data de 16 decembrie 2003, care a primit-o personal, semnând dovada de primire (fila 37).
Prin cererea înregistrată la 1 septembrie 2005, petenta B.O. a cerut anularea dispoziţiei menţionate şi pe fond admiterea cererii notificate sub nr. 113/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 1894 din 30 noiembrie 2005 Tribunalul laşi a respins contestaţia ca fiind tardiv formulată.
În motivarea sentinţei instanţa a reţinut că atâta timp cât dispoziţia a fost comunicată reclamantei la data de 17 decembrie 2003, contestaţia înregistrată la 29 septembrie 2005 este tardiv formulată, cu menţiunea că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 10/2001.
Prin Decizia civilă nr. 36 din 17 februarie 2006 Curtea de Apel laşi, secţia civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă.
În motivarea hotărârii instanţa a reţinut că reclamanta nu este beneficiara art. II din Legea nr. 247/2005, care prevăd posibilitatea atacării deciziilor, dispoziţiilor ori după caz a ordinelor conducătorilor autorităţilor administraţiei publice centrale în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a acestei legi, anume a celor prin care s-au acordat persoanelor îndreptăţite măsuri reparatorii în echivalent în condiţiile art. 16 din Legea nr. 10/2001.
Cum imobilul pentru care reclamanta solicita acordarea de măsuri reparatorii (727 mp şi construcţie demolată) nu se încadra în categoria imobilelor prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, caz în care reclamanta nu este beneficiara acestui nou termen prevăzut de art. II din Legea nr. 247/2005, curtea a constatat că în mod just prima instanţă a reţinut ca fiind tardivă contestaţia dedusă judecăţii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta.
În motivarea recursului reclamanta susţine că în mod greşit instanţele de fond au reţinut excepţia tardivităţii contestaţiei deşi imobilul pentru care a solicitat măsuri reparatorii se încadra în categoria celor prevăzute de art. 16 din Legea nr. 10/2001, în prezent acesta aparţinând domeniului public atâta timp cât este ocupat de o esplanadă.
Analizând criticile formulate de recurentă, care se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu pot fi primite pentru următoarele considerente:
În drept, potrivit art. 26 din Legea nr. 10/2001 (în redactarea actuală) Decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestită cu soluţionarea notificării în termen de 30 de zile de la comunicare.
Or, în speţă, dispoziţia nr. 319 din 13 decembrie 2003 emisă de primarul municipiului Paşcani, dispoziţie prin care, reclamantei i-a fost respinsă notificarea, a fost comunicată acesteia sub semnătură la data de 16 decembrie 2003.
Ca atare, contestaţia formulată de aceasta la 1 septembrie 2005, cu mult după expirarea termenului de 30 de zile prevăzut de dispoziţia legală mai sus arătată, este tardivă.
În acest context al analizei este de menţionat că termenul de 30 de zile de contestare se aplică, în toate cazurile în care prin dispoziţie ori decizie s-a respins notificarea, sub acest aspect fiind irelevant faptul că imobilul se încadra sau nu în categoria celor prevăzute de art. 16 din Legea nr. 10/2001.
Apărarea reclamantei în sensul că prin art. II din titlul I al Legii nr. 247/2005, act normativ care a intrat în vigoare la data de 22 iulie 2005, s-ar fi instituit un nou termen, de 12 luni, pentru contestarea dispoziţiei de felul celei care i-a fost emisă de pârât nu poate fi primită.
Astfel, prin dispoziţia legală mai sus arătată legiuitorul a instituit într-adevăr un nou termen de 12 luni în care pot fi contestate deciziile sau dispoziţiile, ori, după caz, ordinele conducătorilor autorităţilor administraţiei publice centrale „având ca obiect acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001", emise până la data intrării în vigoare a acestei legi şi nevalorificate de către persoanele îndreptăţite.
Dispoziţia legală mai sus arătată s-a justificat a fi adoptată întrucât până la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005 pentru imobilele prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 persoanele îndreptăţite puteau primi doar măsuri reparatorii prin echivalent nu şi restituirea în natură, posibilitate instituită prin legea nouă.
Aşa fiind, cum dispoziţia atacată de reclamantă este una prin care s-a respins notificarea şi nu una prin care notificarea să-i fi fost admisă şi prin care să-i fi fost acordate măsuri reparatorii prin echivalent pe considerentul că imobilul nu îi poate fi restituit în natură întrucât ar fi fost dată situaţia de excepţie prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, reclamanta nu poate invoca în beneficiul său dispoziţia art. II din titlul I al Legii nr. 247/2005 pentru respingerea excepţiei tardivităţii contestaţiei.
Pentru considerentele arătate care, în parte se substituie şi le completează pe cele reţinute de instanţele de fond, Înalta Curte urmează a constata că recursul dedus judecăţii de reclamantă se dovedeşte a fi nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta B.O. împotriva deciziei nr. 36 din 17 februarie 2006 a Curţii de Apel laşi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5583/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5218/2006. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
