ICCJ. Decizia nr. 530/200<. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 530
Dosar nr. 38412/1/200
15823/200.
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată la 9 ianuarie 2004 pe rolul Tribunalului Prahova, contestatorii V.Ş., V.M., V.N., V.V. şi I.R. au chemat în judecată intimatele Primăria municipiului Ploieşti şi Consiliul judeţean Prahova, solicitând anularea deciziei nr. 152 din 6 decembrie 2003 emisă de intimata Consiliul Judeţean Prahova şi restituirea în natură a imobilului situat în Ploieşti.
În motivarea contestaţiei, au susţinut că imobilul în litigiu, a aparţinut unchiului acestora, M.V. fiind preluat abuziv în baza Decretului nr. 92/1950.
Prin sentinţa civilă nr. 100 din 9 februarie 2004 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia civilă, a fost admisă în parte contestaţia, a anulat în parte Decizia nr. 152 din 6 decembrie 2003 şi a dispus restituirea în natură a apartamentului situat în Ploieşti.
A respins capătul de cerere privind restituirea în natură a suprafeţei de 2492 mp teren.
În motivarea hotărârii, instanţa de fond, a reţinut, că prin anexa la Decretul nr. 92/1950 poziţia 500 s-a dispus trecerea în proprietatea statului a imobilului ce a aparţinut numitului M.V., condamnat prin sentinţa penală nr. 138 din 25 aprilie 1957 pronunţată de Tribunalul Militar Timişoara la 6 ani închisoare corecţională pentru delictul de agitaţie publică.
În urma administrării probei cu înscrisuri, respectiv certificatul de moştenitor nr. 91 din 6 mai 2003 emis de Biroul Notarului Public T.M. cât şi a certificatului nr. 2396/1998 emis de Direcţia Judeţeană Prahova a Arhivelor Naţionale, prima instanţă a reţinut că a fost dovedită calitatea de moştenitori a contestatorilor cât şi a dreptului de proprietate asupra imobilului solicitat a le fi restituit.
Împotriva acestor hotărâri, au declarat apel contestatorii Primăria municipiului Ploieşti şi Consiliul Judeţean Prahova.
Prin apelul declarat, moştenitorii şi-au exprimat nemulţumirea cu privire la respingerea cererii de restituire în natură a suprafeţei de 2474 mp pe care se află construcţia şi terenul din jurul acesteia.
Primăria municipiului Ploieşti a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, având în vedere faptul că, dispoziţia contestată a fost emisă de Consiliul Judeţean Prahova, iar aceasta din urmă a criticat sentinţa primei instanţe ca fiind rezultatul unei aprecieri eronate a materialului probator aflat la dosarul cauzei, în sensul că certificatul nr. 2396/1998 emis de Direcţia Judeţeană Prahova a Arhivelor Naţionale, face dovada numai a preluării abuzive a imobilului dar nu şi a proprietăţii, în înţelesul art. 22 pct. 1 lit. a) din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, prin Decizia nr. 1350 din 28 aprilie 2004, a admis apelul intimatei Primăria municipiului Ploieşti, a schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul că a respins acţiunea faţă de această intimată.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
A respins ca nefondate apelurile declarate de contestatori şi de intimatul Consiliul Judeţean Prahova.
În considerentele deciziei, instanţa de apel a reţinut că, Primăria municipiului Ploieşti nu are calitatea procesuală pasivă în cauza de faţă, iar din actele aflate la dosar contestatorii nu şi-au dovedit dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 2492 mp deşi şi-au restrâns pretenţiile la 1520 mp.
Referitor la critica intimatului Consiliul Judeţean Prahova, instanţa de apel a reţinut că reclamanţii-contestatori au făcut dovada calităţii de moştenitori de pe urma defunctului M.V., cât şi dovada proprietăţii acestui autor.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs intimatul Consiliul Judeţean Prahova, susţinând că sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., hotărârea fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, întrucât contestatorii nu au făcut dovada proprietăţii în înţelesul art. 22.1 lit. a) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, iar imobilul a cărui restituire se cere, se încadrează în prevederile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, figurând în domeniul public de Judeţul Prahova.
Criticile recurentei sunt nefondate.
Ambele instanţe au reţinut în mod judicios, că imobilul în litigiu a fost proprietatea lui M.V., unchiul contestatorilor, imobilul intrând sub incidenţa Legii nr. 10/2001.
Potrivit art. 22 din Legea nr. 10/2001 „actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum şi în cazul subdobânditorilor, cele care atestă această calitate, vor fi depuse ca anexe la notificare".
Textul citate nu conţine prevederi speciale în privinţa dovedirii dreptului de proprietate al persoanei îndreptăţite asupra imobilelor solicitate, de unde rezultă că sunt aplicabile regulile de drept comun.
În speţă, menţiunea din lista anexă la Decretul nr. 92/1950 din care rezultă că la nr. crt. 500 figurează înscris numitul M.V. din Ploieşti cu 1 (un) apartament situat în Ploieşti, coroborat cu adresa nr. 76990 din 10 mai 1991 emisă de Ministerul de Interne, potrivit căreia M.V. a fost arestat la data de 18 iulie 1957 pentru agitaţie politică, fiind condamnat la 6 ani închisoare corecţională prin sentinţa penală nr. 138/1957 pronunţată de Tribunalul Militar Oradea, decedat în Penitenciarul Gherla la data de 11 aprilie 1960, formează convingerea că intimaţii contestatori şi-au dovedit dreptul de proprietate, cum corect au reţinut ambele instanţe.
Critica recurentei vizând incidenţa prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, neformulată în apel, contravine dispoziţiilor art. 279–316 C. proc. civ., recursul fiind conceput ca o cale ordinară de atac, nu are potrivit actualelor dispoziţii procedurale caracter devolutiv şi deci nu are loc o judecată în fond, ci numai un control al hotărârii atacate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Consiliul judeţean Prahova împotriva deciziei nr. 1350 din 28 aprilie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5319/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5274/2019. Civil. Partaj succesoral. Recurs → |
|---|
