ICCJ. Decizia nr. 530/2006. Civil. Anulare act. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 530.
Dosar nr. 236/43/2006
Şedinţa publică din 29 iunie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 12 august 2002 reclamanţii S.C., K.A. şi K.G. au chemat în judecată pe pârâţii Statul Român, prin Consiliul Local al Municipiului Târgu-Mureş, SC F.A. SA Târgu-Mureş, SC R. SRL Târgu Mureş, A.P.A.P.S., SC L. SA Târgu-Mureş, Primăria Târgu-Mureş, C.I., H.V. şi H.S. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută a actelor juridice de înstrăinare, inclusiv a celor făcute în cadrul procesului de privatizare a farmaciei A. nr. 3, ca fiind îndeplinite cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale legii şi având ca obiect părţi din imobilul înscris în C.F. nr. 800/II Târgu-Mureş, nr.top 1249/2, 1123, 1124 şi 1247/2, precum şi în C.F. nr. 714, cu nr.top 1123 şi 1124, compus din 7 camere şi dependinţe, situat administrativ în Târgu-Mureş, imobil ce a trecut în proprietatea statului abuziv şi cu nerespectarea prevederilor Decretului nr. 92/1950.
Prin aceeaşi acţiune reclamanţii au mai solicitat restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară prin înscrierea ca proprietar al imobilului pe antecesorul reclamanţilor, K.A., precum şi evacuarea pârâţilor din imobil.
Investit iniţial cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Timiş, secţia civilă, prin sentinţa nr. 632 din 29 noiembrie 2002, a declinat în favoarea Judecătoriei Târgu-Mureş competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamanţi împotriva pârâţilor Statul Român, prin Consiliul Local al Municipiului Târgu-Mureş, SC L. SA Târgu-Mureş, Primăria municipiului Târgu Mureş, C.V., C.I., H.V. şi H.S. Prin aceeaşi sentinţă s-au disjuns capetele de cerere privind constatarea nulităţii absolute a actelor juridice de înstrăinare făcute în cadrul procesului de privatizare a farmaciei A. nr. 3, restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară şi evacuarea din imobilul litigios formulate de reclamanţi împotriva pârâţilor SC F.A. SA Târgu-Mureş, SC R. SRL Târgu-Mureş şi A.P.A.P.S., capete de cerere ce au fost trimise spre soluţionare la Secţia comercială a Tribunalului Mureş.
După sesizarea Judecătoriei Târgu-Mureş, la data de 5 noiembrie 2003, în faţa acestei instanţe, reclamanţii au formulat o precizare de acţiune prin care au solicitat: să se constate faptul că imobilele situate în Târgu-Mureş, apartamentele nr. 1 şi 2 au trecut în proprietatea statului cu încălcarea normelor în vigoare la acea dată, deci fără titlu; să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 100/1997 încheiat SC L. SA Târgu-Mureş şi C.V. şi C.I., precum şi a contractului nr. 141/1997 încheiat între SC L. SA Târgu-Mureş şi H.V. şi H.S.; să se dispună restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară, respectiv radierea dreptului de proprietate al Statului Român şi înscrierea ca proprietar al imobilelor a antecesorului reclamanţilor, K.A.
Sesizată în condiţiunile rezumate mai sus, Judecătoria Târgu Mureş, prin sentinţa civilă nr. 5382 din 20 septembrie 2004, a respins acţiunea reclamanţilor.
Tribunalul Mureş, prin Decizia civilă nr. 124 din 23 martie 2006 a respins excepţia invocată de reclamanţii-apelanţi privind lipsa competenţei materiale a Judecătoriei Târgu-Mureş. Aceeaşi instanţă a admis apelul declarat de reclamanţi, a desfiinţat sentinţa civilă nr. 5382 din 20 septembrie 2004 a Judecătoriei Târgu-Mureş şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi judecătorie.
Împotriva deciziei dată în apel au declarat recurs reclamanţii care şi-au exprimat nemulţumirea cu privire la respingerea excepţiei lipsei competenţei materiale a Judecătoriei Târgu-Mureş.
În faţa instanţei de recurs, la data de 10 ianuarie 2007, reclamanţii K.G., S.C. şi K.A. au invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 163 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 1201 C. civ. sub cuvânt că sunt contrare prevederilor art. 124 alin. (2), art. 126 alin. (2) şi art. 21 din Constituţia României, art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 7 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Pe cale de consecinţă, s-a solicitat suspendarea soluţionării cauzei în recurs şi sesizarea Curţii Constituţionale.
Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, prin încheierea din 4 aprilie 2007, a hotărât că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, cu motivarea că cele două dispoziţiile legale, art. 163 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 1201 C. civ., nu au legătură cu cauza, cât timp atât instanţa de fond, cât şi cea de apel, au soluţionat pricina în fond şi nu în baza unei excepţii procedurale.
Împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, în termen legal, au declarat recurs reclamanţii K.G., S.C. şi K.A., care au invocat următoarele critici: încheierea atacată nu a fost motivată potrivit legii; instanţa a făcut aplicarea prevederilor abrogate din Legea nr. 47/1992 şi a ignorat motivele invocate de recurenţi în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate; acţiunea reclamanţilor a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 46 din Legea nr. 10/2001, modificată, astfel că instanţa competentă în acest caz este secţia civilă a tribunalului în raza căruia se află sediul unităţii deţinătoare, astfel cum dispun prevederile art. 24 alin. (8) din aceeaşi lege; cu toate acestea, Tribunalul Mureş, prin sentinţa nr. 632/2002, a disjuns acţiunea, în sensul declinării competenţei către Judecătoria Târgu-Mureş, iar pentru constatarea nulităţii actelor de privatizare a fost învestită secţia comercială a Tribunalului Mureş; deşi în faţa instanţelor unde acţiunea a fost disjunsă, reclamanţii au invocat excepţia de necompetenţă materială a judecătoriei, atare excepţie a fost respinsă invocându-se autoritatea de lucru judecat ce rezultă din sentinţa civilă nr. 632/2002 a Tribunalului Mureş, hotărâre prin care a fost greşit investită judecătoria; trebuie să se dea prevalenţă principiului respectării ordinii publice, faţă de cel al autorităţii de lucru judecat; de aplicarea prevederilor criticate ca neconstituţionale depinde pronunţarea unei hotărâri justă în cauză.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitate unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia", iar în conformitate cu alin. (6) al aceluiaşi articol „dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale".
Pentru a fi admisibilă excepţia de neconstituţionalitate, legiuitorul a impus, printre alte condiţii, ca dispoziţia din lege criticată ca neconstituţională să aibă „legătură cu soluţionarea cauzei". Analizând această condiţie la speţa dedusă judecăţii aşa cum cauza a fost mai sus rezumată, se constată că nemulţumirea reclamanţilor nu vizează atât faptul că art. 163 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 1201 C. civ. ar intra în coliziune cu unele prevederi constituţionale, cât împrejurarea că acţiunea introductivă de instanţă, care în opinia reclamanţilor reprezintă un tot unitar, a fost disjunsă, cu o parte din petitele acţiunii fiind învestită judecătoria, iar cu o altă parte a fost învestită secţia comercială a tribunalului.
Cu alte cuvinte, sub aparenţa sau la adăpostul excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 163 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 1201 C. civ. reclamanţii au formulat, în realitate, critici ce vizează nelegalitatea sentinţei civile nr. 632/2002 a Tribunalului Mureş prin care acţiunea fost disjunsă, cât şi critici ce se referă la necompetenţa materială a judecătoriei de a soluţiona atare cauză. Nu excepţia puterii lucrului judecat îi nemulţumeşte pe reclamanţi ori că prevederile ce o consacră ar fi, în adevăr, neconstituţionale, ci nesoluţionarea în tot a acţiunii de aceeaşi secţie civilă a tribunalului, ca instanţă de fond.
Or, atât soluţia de disjungere a unei acţiuni, cât şi chestiunea competenţei materiale a unei instanţe de a soluţiona o cauză anume constituie aspecte ce privesc jurisdicţia generală şi intră în atribuţiunea de control judiciar cu care este investită instanţa de casare, aspecte care nu formează obiect al jurisdicţiei constituţionale.
Faţă de cele ce preced, recursul reclamanţilor se priveşte ca nefondat şi va fi respins în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii K.G., S.C. şi K.A. împotriva încheierii din 4 aprilie 2007 dată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, în dosarul nr. 236/43/2006.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5310/2006. Civil. Obligaţie de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5273/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
