ICCJ. Decizia nr. 54/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 54.
Dosar nr.26850/1/200.
Nr. vechi 10388/200.
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2006
Asupra recursurilor civile de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 17 martie 2004 la Tribunalul Caraş-Severin, reclamanţii R.P. şi N.A.D., în calitate de moştenitori ai defunctei R.M., au chemat în judecată pe pârâta Primăria municipiului Reşiţa prin primar, pentru ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună, anularea dispoziţiei nr. 1131 din 17 februarie 2004 şi obligarea pârâtei la plata prin echivalent bănesc pentru imobilul înscris în C.F. Reşiţa Română, nr. top 52/A/II.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat, că imobilul în litigiu, a fost preluat abuziv în anul 1972, fără acte de expropriere, casa fiind demolată iar în locul acesteia a fost amenajat actualul parc şi s-a construit clădirea cunoscută sub numele de „Cărăşana".
Prin sentinţa civilă nr. 3024/C din 2 decembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanţii R.P. şi N.A.D. împotriva pârâtei Primăria municipiului Reşiţa şi în consecinţă:
S-a dispus anularea dispoziţiei nr. 1131 din 17 februarie 2004 emisă de Primarul municipiului Reşiţa şi s-a constatat că valoarea despăgubirilor cuvenite reclamanţilor în baza Legii nr. 10/2001 sunt în cuantum de 320.306.000 lei, sumă cu care pârâta a fost obligată să-i despăgubească pe reclamanţi.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond, a reţinut, în esenţă, că imobilul înscris în C.F. Reşiţa Română, nr. top 52/A/II a fost preluat de la antecesorii reclamanţilor, ulterior fiind demolat.
Reclamanţii nu au fost despăgubiţi şi deşi preluarea nu a fost operată în cartea funciară, ea s-a realizat, pe locul imobilului fiind amenajat un parc cu destinaţie de utilitate publică.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel pârâta Primăria municipiului Reşiţa, care a susţinut că reclamanţii nu au făcut dovada caracterului abuziv al preluării iar în cartea funciară nu s-au făcut menţiuni referitoare la preluare.
A mai invocat greşita obligare la plata de despăgubiri băneşti, având în vedere prevederile art. 11 din Legea nr. 10/2001.
Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, prin Decizia nr. 1355 din 6 iunie 2005, a admis apelul, a schimbat în parte sentinţa atacată, şi a obligat pârâta să facă reclamanţilor o ofertă de restituire prin echivalent constând în acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau în acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital, în funcţie de opţiunea reclamanţilor corespunzător valorii de 320.306.000 lei a imobilului.
A menţinut în rest sentinţa civilă apelată.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel, a reţinut în considerentele deciziei că, dată fiind situaţia faptică arătată, potrivit căreia, pârâta a recunoscut că imobilul a fost preluat de la reclamanţi, că a fost demolat şi că pe locul imobilului a fost amenajat parcul „Cărăşana", nu le poate fi imputat reclamanţilor că nu deţin documentaţia referitoare la preluarea imobilului şi nici neînscrierea dreptului de proprietate al unităţii administrativ-teritoriale în cartea funciară, nu poate fi opus acestora.
A apreciat ca întemeiată, critica vizând măsurile reparatorii cuvenite reclamanţilor, fiind aplicabile dispoziţiile art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva deciziei au declarat recurs reclamanţii şi pârâta Primăria municipiului Reşiţa.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., reclamanţii R.P. şi N.A.D. au arătat că, nu li se poate impune acordarea unei despăgubiri prin titluri de valoare nominală sau acţiuni, atât timp cât legea le acordă dreptul de a fi despăgubiţi băneşte.
Pârâta, Primăria municipiului Reşiţa a invocat motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reiterând critica din apel, referitoare la caracterul neabuziv al preluării imobilului în litigiu.
Recursurile nu sunt întemeiate.
Atât instanţa de fond cât şi cea de apel, au reţinut corect că, imobilul în litigiu a fost preluat de stat în anul 1972, fără un titlu valabil, pe locul vechiului amplasament fiind amenajat parcul „Cărăşana".
Faptul că pârâta nu deţine documentaţia de preluare a imobilului, dar recunoaşte că a fost preluat în anul 1972, că terenul fiind inclus în domeniul public al municipiului Reşiţa, este de natură a evidenţia preluarea abuzivă şi fără titlu a imobilului proprietatea antecesorilor reclamanţilor.
Sub acest aspect, critica pârâtei este nefondată.
Nefondată este şi critica reclamanţilor, referitoare la modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii.
În cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001, conform cărora, în cazurile de expropriere, ca cel în speţă, măsurile reparatorii prin echivalent constau în acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau în acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital, în funcţie de opţiunea reclamanţilor.
Pentru considerentele expuse, ambele recursuri vor fi respinse în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantele N.A.D. şi R.P., precum şi de pârâta Primăria municipiului Reşiţa împotriva deciziei civile nr. 1355 din 6 iunie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5555/2017. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 53/2006. Civil → |
|---|
