ICCJ. Decizia nr. 5555/2017. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5555
Dosar nr. 12017/2004
Şedinţa publică din 23 iunie 2005
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
La data de 24 martie 2003, reclamantul V.J. a formulat contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 362 din 27 februarie 2003 emisă de Primăria municipiului Slatina prin care i s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului compus din teren în suprafaţă de 3322 mp şi construcţie situat în Slatina, cu motivarea că nu a făcut dovada proprietăţii asupra imobilului şi nici dovada trecerii în proprietatea statului.
Prin sentinţa civilă nr. 479 din 11 iulie 2003 pronunţată de Tribunalul Olt a fost admisă contestaţia reclamantului şi s-a anulat dispoziţia nr. 362 din 27 februarie 2003 emisă de Primăria municipiului Slatina, stabilindu-se dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent bănesc pentru suprafaţa de 6162 mp teren şi casă din cărămidă, acoperită cu tablă situate în Slatina, judeţul Olt, conform HG nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Instanţa de fond a reţinut din probele administrate că reclamantul a făcut dovada acceptării succesiunii defunctei Ş.N. conform certificatului de moştenitor nr. 121 din 26 august 2002 eliberat de Notarul Public R.R.
Autoarea reclamantului, respectiv Ş.N., era înregistrată cu suprafaţa de 3322 mp teren intravilan la matricola nr. 600/1966 aşa cum rezultă din certificatul nr. 319 din 10 ianuarie 2002, eliberat de Primăria municipiului Slatina, Direcţia economică, fără să existe vreo menţiune despre o eventuală înstrăinare către persoane fizice sau juridice.
Tot din certificatul menţionat, mai rezultă că la aceeaşi poziţie de rol a fost trecut numitul I.V., fără a se arăta actul de transmitere a dreptului de proprietate şi anul operării acestei menţiuni.
Cu certificatul eliberat de arhivele statului şi cu celelalte înscrisuri depuse s-a făcut dovada că proprietatea numitului I.V. figura în Slatina, str. A.I.C. nr. 19 în timp ce autoarea reclamantului era proprietara imobilului din Slatina, str. A.I.C. nr. 21.
Anterior menţiunii de la matricola nr. 600/1966, Ş.N. a vândut numitului V.Ş. un imobil şi terenul aferent în suprafaţă de 527 mp conform actului autentificat sub nr. 649/372 din 18 august 1955.
Imobilul proprietatea autoarei reclamantului a fost expropriat prin Decretul nr. 205/1974 în vederea construirii unor blocuri de locuinţe.
Din expertiza tehnică efectuată de expertul M.M. rezultă că pe suprafaţa de teren în litigiu sunt construite blocuri şi alte obiective de interes public, astfel că imobilul nu mai poate fi restituit în natură.
Considerând că reclamantul a făcut dovada calităţii de moştenitor şi că autoarea sa a fost proprietara imobilului în litigiu, tribunalul a admis contestaţia, a anulat dispoziţia emisă de Primăria municipiului Slatina şi a stabilit că reclamantul este îndreptăţit la măsuri reparatorii prin echivalent bănesc pentru suprafaţa de teren de 6162 mp şi a construcţiei demolate.
Apelul declarat de pârâta Primăria municipiului Slatina împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 20 din 16 ianuarie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă.
Instanţa de apel a considerat că primăria are calitate procesuală pasivă deoarece tribunalul nu a obligat această autoritate la măsuri reparatorii, ci în contradictoriu cu aceasta a stabilit că reclamantului i se cuvin măsuri reparatorii ce vor fi stabilite conform HG nr. 498/2003 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Totodată, s-a stabilit că, în mod judicios, tribunalul a reţinut că reclamantul a făcut dovada de persoană îndreptăţită şi dovada proprietăţii asupra imobilului pentru care se cuvin măsuri reparatorii prin echivalent bănesc, de vreme ce nu mai este posibil a fi restituit în natură.
În termenul prevăzut de lege, împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta Primăria municipiului Slatina invocând motivele de casare, prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
Pe cale de excepţie, recurenta invocă lipsa calităţii procesuale pasive şi consideră nelegală Decizia instanţei de apel prin care s-a reţinut că este neîntemeiată această excepţie, deoarece potrivit Legii nr. 215/2001 privind administraţia publică locală această calitate o au, în toate cazurile, comuna, oraşul sau judeţul şi niciodată primarul sau preşedintele consiliului judeţean.
Pe fond, recurenta susţine că printr-o interpretare greşită a dispoziţiilor legale instanţa de apel a stabilit că intimatul-reclamant, în calitate de moştenitor, a dovedit că autoarea sa era proprietara imobilului în litigiu la data exproprierii. Că intimatul nu are calitate de persoană îndreptăţită conform Legii nr. 10/2001.
Se arată că din înscrisurile existente la dosar rezultă că imobilul în litigiu a fost expropriat prin Decretul nr. 205/1974 de la soţii V.Ş. şi V.M., cărora autorii reclamantului le-a vândut în anul 1955 un imobil şi terenul aferent de 527 mp.
Mai mult, în rolul matricol al imobilului figura la data exproprierii numitul I.V. care este menţionat la poziţia 15 din Decretul nr. 205/1974.
Se mai critică hotărârea instanţei de apel şi sub aspectul că, deşi recurenta a cerut, nu a fost introdus în cauză Ministerul Finanţelor Publice în raport de care trebuia soluţionată cererea de despăgubiri pentru imobilul în litigiu formulată de reclamant.
Intimatul-reclamant a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de pârâtă.
Recurenta a menţionat la dezbaterea în fond a recursului că lasă la aprecierea instanţei soluţionarea excepţiei privind lipsa calităţii procesuale pasive.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de hotărârea pronunţată şi de motivele de casare invocate, Curtea va admite recursul pârâtei în limitele considerentelor ce se vor arăta în continuare.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de recurentă, se constată că în mod corect instanţa de apel a respins această apărare.
În procesul de faţă, calitatea procesuală a recurentei, se stabileşte în raport de dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi nu în raport de prevederile Legii nr. 215/2001 privind administraţia publică locală.
Sub acest aspect, este de reţinut că recurenta are calitate procesuală pasivă deoarece prin dispoziţiile Legii nr. 10/2001 s-au stabilit o serie de obligaţii atât în sarcina primăriei ca persoană deţinătoare a imobilelor preluate abuziv cât şi în sarcina primarului care este abilitat să emită Decizia sau dispoziţia motivată asupra notificării adresate de persoanele îndreptăţite.
Aşadar acest motiv de casare este neîntemeiat.
Pe fond, este de observat că art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 10/2001 defineşte persoanele îndreptăţite la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau prin echivalent.
Printre acestea sunt indicate „persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv" precum şi moştenitorii acestora.
Recurenta a criticat Decizia instanţei de apel ca nelegală atunci când a stabilit că intimatul V.J. este persoană îndreptăţită conform Legii nr. 10/2001 în calitate de moştenitor al defunctei Ş.N., care nu s-a dovedit a fi proprietara imobilului în litigiu la data exproprierii acestuia.
Din înscrisurile depuse la dosar, respectiv actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 403 din 25 august 1910 de Tribunalul districtului Olt rezultă că numitul C.Ş. a cumpărat de la vânzătorul A.P. un teren pe care erau construite o pereche de case, imobil situat în Slatina, (fila 57 dosar fond) iar la data de 6 octombrie 1912 a mai cumpărat un loc de casă.
De asemenea, la data de 5 august 1927, numitul C.Ş. mai achiziţionează 526 mp teren situat în Slatina, de la vânzătorul G.M.
Cu extrasul după procesul verbal din 15 septembrie 1961 eliberat de Arhivele Naţionale, Direcţia judeţeană Olt, s-a făcut dovada că Ş.N., soţia lui Ş.C. şi autoarea intimatului-reclamant este trecută în rolul agricol 3466 cu 0,40 ari clădiri şi 2840 mp teren arabil şi vie la adresa din Slatina.
Potrivit certificatului nr. 319 din 10 ianuarie 2002 eliberat de Primăria municipiului Slatina la matricola nr. 600/1966 din Slatina, cu teren în suprafaţă de 3322 mp şi casă au figurat moştenitorii numitei Ş.N. şi apoi în locul acestora a fost trecut numitul I.V. fără a se menţiona actul de proprietate.
Conform actului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 649/362 din 18 august 1955 soţii C.Ş. şi N.Ş. au vândut cumpărătorilor V.Ş. şi V.M. un apartament din corpul de case aflat pe terenul situat în Slatina, cu teren aferent de 526,50 mp.
Acest imobil, cumpărat de soţii V., a fost expropriat prin Decretul nr. 205/1974 (poziţia 14).
În acelaşi decret, la poziţia 15, figurează şi numitul I.V. de la care s-a expropriat imobilul situat în Slatina, judeţul Olt.
Cu certificatul de moştenitor nr.121 din 26 august 2002 eliberat de Notarul Public R.R., s-a făcut dovada că numita Ş.N., decedată la 19 februarie 1964, are şase moştenitori ce au acceptat succesiunea dintre care cinci în calitate de nepoţi iar intimatul V.J. în calitate de strănepot.
În cauza de faţă, intimatul reclamant pentru a-şi dovedi calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii în sensul Legii nr. 10/2001, era chemat să dovedească nu numai împrejurarea că este moştenitor acceptant al succesiunii defunctei Ş.N. dar şi faptul că imobilul în litigiu, cumpărat în exclusivitate de numitul C.Ş., i-a revenit în întregime autoarei sale ca unică succesoare a soţului C.Ş.
Întrucât probatoriul administrat nu este complet, situaţia de fapt nefiind cert stabilită, Curtea nu poate exercita controlul judiciar şi nu poate statua asupra problemelor de drept aşa cum prevede art. 314 C. proc. civ.
Mai mult, este de observat că atât prin notificare cât şi prin contestaţia formulată intimatul-reclamant a solicitat măsuri reparatorii pentru locuinţa demolată şi terenul în suprafaţă de 3322 mp, or, tribunalul a stabilit dreptul la despăgubiri băneşti pentru terenul în suprafaţă de 6162 mp.
Faţă de cele ce preced şi în baza art. 312 alin. (2) şi art. 313 C. proc. civ., Curtea va admite recursul pârâtei, va casa Decizia pronunţată de Curtea de Apel Craiova şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Instanţa de apel, în rejudecare urmează să stabilească şi întinderea imobilului a cărui restituire s-a solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Slatina împotriva deciziei nr. 20 din 16 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 581/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 54/2006. Civil → |
|---|
